1,143 matches
-
patriarh al "Vieții animalelor", celebrul zoolog Brehm, tradus în toate limbile civilizate în ultimul secol, în zeci și sute de ediții (celebra "Brehm's Tierleben"). Drumul ni se întretaie toată ziua cu mici pâlcuri de coțofene (trăiesc solitar sau în pâlcuri mici; sunt rele și puțin sociabile). Ne privesc hoțește, cu gânduri rele... Mă conving, încă o dată, înainte de a ajunge acasă, că Pica-pica este emblema cea mai potrivită a timpului nostru de tranziție. Este un Mitică păsăresc. Acasă, la t.v.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o după-amiază de acum câteva decenii ca să asiste la acel meci câți mai trăiesc, câți nu? Dacă ultimii ar dispărea din imagine chiar în timp ce vizionez acele secvențe, cum s-ar mai rări spectatorii din tribune... N-ar mai rămâne decât pâlcuri, grupulețe, inși singuratici împrăștiați ici-colo... Obiectivul stăruie ceva mai mult asupra unei femei tinere și frumoase, purtând beretă, după moda vremii: participă - sau se preface, din cochetărie, că participă - la fazele mai fierbinți ale meciului, Dumnezeule, cum o arăta astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e dorul. Și-acolo la vale, Este-o casă mare, Cu ferești la soare, Ușa-n drumul mare, Strașina rotată, Strânge lumea toată. Acolo că este Mahalaua noastră. Și-ți vor mai ieși Tineri și bătrâni, Tot cete de fete, Pâlcuri de neveste. Să te uiți prin ei, C-or fi și de-ai mei. Ei când te-or vedea, Bine le-o părea Și te-or întreba: Datu-le-am ceva? Bine să le spui că noi le-am trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Eminescu, retras și de această dată pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească, zvâcnetul sentimentului istovit, necazul /.../ în care istoria iubirii incurabile anunță amalgamul neliniștilor trăite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
colonelul Voiculescu părea când rupt dintr-o metopă cu chipuri În piatră de legionari ai Romei, porniți la cucerirea lumii În sandale, tunică, scut și tesac și cu un pumn de măsline În mână; când rătăcit printre noi din vreun pâlc de aspri călăreți medievali, crescuți pe cai și albiți În lupte; când amintind pe tătucii, arțăgoși din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lupte valabil, armați, bieții de ei, cu puști Peabody din Războiul Independenței, echipați cu sumane și cu opinci - În mijlocul cărora a trebuit să piară, inutil și stupid, prietenul scrii tor Ion Trivale, rezistând pe poziție la malul Dunării, cu un pâlc de asemenea ostași bătrâni totdeauna gata de panică, În fața armatelor lui Mackensen. și am plecat cu toții În acest război după o prealabilă tocmeală diplomatică cu Rusia țaristă, guvernată - scrie M. Paléo logue, ambasadorul pe atunci al Franței la Petersburg - de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
curajos. Dar participarea lui activă la războiul nostru de Întregire din 1916 avea să-i confere cel mai autentic și valabil titlu de românism: acela de a fi căzut pe poziție, cu fața spre inamic, la Zimnicea, apărând, cu un pâlc de milițieni și glotași bătrâni de sub comanda sa, invazia armatelor lui Mackensen peste Dunăre. A fost Îngropat pe loc, În tranșee, de-a valma cu tătucii lui de milițieni și glotași bătrâni, armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia să scruteze zarea prin ploaie și negură, de unde se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nui trebuie; − Maricică, îți spun tot ce am făcut, da’ te rog să nu spui nimănui ce s-a întâmplat...te rog mult, da? − Bine, îți promit. Ia s-auzim... − Eram toți copiii cu vitele pe Coastă și stăteam sub pâlcul de ulmi, știi tu, acei de lângă bordeiul cu observator, aproape de grâul lui Bastache. Noi ne apucam de crengile mai joase ale copacilor și ne dădeam pe rând, huța, cât se mișca creanga spre vale și înapoi. Am făcut o întrecere
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu apa/ Destin al omului/ Cum semeni tu vântului!". Parcă spaimele și neliniștile dispar, ne regăsim în echilibrul armoniei universale. Armonia naturii ieșene e parte a naturii triumfătoare, de aici iubirea noastră pentru ocrotirea ei. În jurul orașului îți surâde verdele pâlcurilor de copaci, mai mult, pădurile de la Breazu, Poeni, Ciric, Bucium, Bârnova sunt ca niște zone eterate ale vieții, acolo ochiul prinde formele criptate ale jocului de culori infinite, acolo trupul revigorat înlesnește minții polisemantismul cuvintelor adunate din frunzele zariștei. Ieșenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mine, de parcă aș putea-o citi descifrându-i toate trăsăturile. De la înălțime, urcat pe una dintre cele șapte coline, orașul meu pare mai spectaculos decât în orice închipuire și liniștit ca valurile calme ale unei mări în răgazul furtunii, cu pâlcuri de nori albi plimbați pe cer, ascunzându-l și descoperindu-l privirilor arse de lumina stranie a începutului de nou mileniu. Cobori apoi, orașul te absoarbe în măruntaiele lui și uiți de tine. O poetă întrebată care i se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sămânță de prin sat, că nu prea seamănă unul cu altul. Așa? D-apoi cum!" Cu același glas vioiu, cu acelaș râs potolit. După ce ne despărțim de el în vatra satului, prin înserarea liniștită urcăm iarăși un deal, pe lângă un pâlc de mesteceni, pe-o cărare care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu brazi nalți de o parte și de alta. Femei, bărbați se strecoară repede prin întunerec. În fund, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după cum spune Basarabeanu. Orășelul amenințat să fie înmormântat în nisip. Marea mugește departe, se vede în zare ca o coroană argintie de spumă. Aici nisipul încet-încet înaintează, clădește dune și amenință să înmormânteze târgul. O vegetație săracă crește. Vedem un pâlc de iarbă țăpoasă și tare din care împletesc Rușii pălării. Tufe mărunte de ierburi bolnave. Cadavrul unui cal, calcinat de soare, uscat de vânt, pe jumătate îngropat de nisipul sărat. Și vedem în sărăcia aceasta de verdeață și o sulfină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sat de găgăuzi, sat bogat și frumos Fântâna Creștinului ghiaur Suiuciuc înconjurat de un teren bolovănos. Enormă cantitate de bolovani împrăștiați. Cu toate acestea anu-i rodnic, din pricina ploilor și holdele-s bune în acest teren ingrat. Sunt și flori: pâlcuri de maci roșii, de nu mă uita și ici colo de spini roși, nalți, frumoși și viguroși.) Pe promontoriu, fântâni vechi, pustii și în capăt, aproape de valurile mării, cobori la mormântul gol al unui sfânt Neculai păscarul, patron al marinarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la închisoare în Suceava. Jder are un fecior în Lehia, care primește veste despre nenorocirea de-acasă. Vine în țară mânios și pornit împotriva Domnului, hotărât să libereze pe părintele lui. Pe drum, în împrejurări dramatice, în lupta cu un pâlc de tătari, se leagă cu doi oșteni, dintre care unul e Bogdan fiul Domnului. Tustrei pun la cale atacul închisorii și liberarea bătrânului Jder. La faptă, sunt prinși și aduși înaintea Domnului... unde Bogdan pledează cauza cea dreaptă... Bogdan își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în talazuri spumate. Ici colo valea îngăduie puține așezări. Abhazienii cultivă vii, livezi și legume în acele grădiniți asupra cărora sună veșnic larma torentului. Coastele muntelui, pornind chiar de la malurile Bzâbei, împădurite cu o desime de felurite esențe, între care pâlcuri de pini și brazi. Munții pe care i-am văzut la Tbilisi erau pietroși și fără vegetație. În vecinătatea mării vegetația e susținută și bogată. Poalele Caucazului au pământ bun cărat de apele ce vin de sus din omăturile piscurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nenorocit baboi dintr-o baltă de la șes. Așa e de drept malul împădurit strâns cu felurit arboret, încât numai foarte arare se poate descinde din barcă. Într-un asemenea loc se află o poieniță în care se găsea înflorit un pâlc mare de arbuști cu buchete mari galbene de un fel de crini stranii, cărora localnicii le spun azabe. Se găsesc și arbuști cu flori violete, tot crini, puțintel deosebiți de cei galbeni. Curiozitatea la cei galbeni, e că au numeroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și printre frunzele galbene; într-un adăpost șubred, în suspinul vântului... * Țiganilor cari nu voiau să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Camera în care locuiește nu arată nici ea mai bine; pereții sînt încă nevăruiți, fețuiala a început să se crape, aerul e vetust. Am cerut să ieșim afară, pe gang. De acolo am cercetat grădina. Florile au crescut dezordonat: un pîlc de crăițe, cîteva tufe de stînjenei, un strat îngust de regina nopții, trei-patru crini, un rond micuț de sîngele cavalerului... Prin căsătoria cu feciorul dascălului, mătușa s-a situat mai aproape de intelectualii satului decît de țărani, însușindu-și cîteva din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
6 Început de toamnă pe dealurile din stânga și dreapta Drumului Carului (flancul drept dinspre Bucegi al Potcoavei Branului) Fig. 7 Început de toamnă pe dealurile din stânga și dreapta Drumului Carului (flancul stâng dinspre Piatra Craiului al Potcoavei Branului) Fig. 8 Pâlc de case în Drumul carului, cu un drum secundar, nou creat Fig. 9 Șoseaua modernă de pe Drumul Carului și împrejurimile (vedere spre Cristianul Mare și Postăvarul) Fig. 10 Noua biserică, în stil maramureșean, din Drumul Carului Fig. 11 Părinții autorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
să-mi iau un concediu. Și aceasta, nu pentru că eram obosit și aș fi avut nevoie de odihnă. Nu, aveam doar 35 de ani și jumătate, dragă Doamne, tânăr și încă plin de elan. Dar aveam o senzație curioasă, deja, pâlcuri de nori negri se vedeau la orizont și o frază dintr-o scrisoare a tatălui meu, pe care o primisem pe front cu câteva luni mai înainte ca răspuns la întrebarea mea: "Ce se mai întâmplă pe acasă?", îmi revenea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nu l-a ajuns niciodată. Iată-mă prins în vâltoarea splendidă a imaginilor ce se succedau într-o mare varietate de lumină, culoare, totul într-o vizibilitate deplină, rar întâlnită prin contrastul puternic format de un cer albastru încadrat de pâlcuri de nori, permanent schimbători, în priveliștea ce mi se oferea ochilor datorită zborului meu voit neregulat, urmare a fanteziei mele, lăsată în completă libertate, joc neastâmpărat dar, în același timp, nu lipsit de grație, fiind pornit și dictat de marea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a fonemului l în cuvinte, ca de exemplu: palllmă, palllton, se datorează întârzierii desprinderii limbii de pe planșeu și unei sonorizări prelungite. Se indică exersarea unui suflu și a unei sonorizări scurte a sunetului l în silabe închise cu l intermediar: pâlc, talc, melc, alt, înalt, cald. - Parazitarea sunetului l de vocala î sub forma: galîben, calîcul, calîd se datorează prelungirii sonorizării după desprinderea limbii. Se indică prin gest pronunțarea cu o sonorizare laringeană scurtă în special în cuvinte cu l în
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Site se află la sud de capitală. Peste o oră, voi ajunge, voi vedea, îmi voi înmuia un deget în apa sfântă și voi striga Victorie! Viraj după viraj, cu mâna streașină la ochi, pândesc apariția în zare a unui pâlc de verdeață anunțând un thalweg de viață în valea de un blond spălăcit, cu bucuria crispată a celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
putut gusta blândețea toscană și primăvăratică a muntelui Fericirilor, o culme melancolică și încântătoare, cu covorul său de violete, de părăluțe și de asfodele (cel puțin așa le-am identificat eu, de la distanță) care urcă până în vârf unde, în mijlocul unui pâlc de verdeață, în spatele unui dublu șir de palmieri și de eucalipți, se cuibărește o bisericuță elegantă cu cupola ocru-roz și cu ziduri albe, proprietate a franciscanilor. Acest peisaj cochet și cuminte se acordă cum nu se poate mai bine cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]