1,609 matches
-
a-și asuma responsabilitatea asupra deciziilor sale. Fortăreața Bastiani este izolată într-un peisaj muntos straniu, învăluit mereu de negură sau de razele reci ale lunii, peisaj propice fantasticului, în care stoluri de corbi se pierd „înspre abisul ca o pâlnie al văii” (p. 18). Lipsa de determinare spațio temporală a acțiunii situează de la început romanul într-o zonă a abstractului, specifică formulelor parabolice, dar și textelor fantastice. Fortăreața devine, pe măsură ce drumul pare mai anevoios, un adevărat mit, învăluit în mister
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
situează și considerațiile lui Popper referitoare la teoria găleată a spiritului uman: "Potrivit ei capul nostru este o găleată găurită prin ale cărei orificii informația din lumea înconjurătoare se scurge în interior. Aceasta este și teoria fundamentală a pedagogiei. Teoria pâlniei este teoria procesului de învățare: găleții i se atașează o pâlnie prin care îi sunt turnate cunoștințele. Aceasta este teoria comună. Cert este că pedagogia noastră se rezumă la bombardarea copiilor cu răspunsuri, fără ca aceștia să fi pus întrebări, în vreme ce
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
uman: "Potrivit ei capul nostru este o găleată găurită prin ale cărei orificii informația din lumea înconjurătoare se scurge în interior. Aceasta este și teoria fundamentală a pedagogiei. Teoria pâlniei este teoria procesului de învățare: găleții i se atașează o pâlnie prin care îi sunt turnate cunoștințele. Aceasta este teoria comună. Cert este că pedagogia noastră se rezumă la bombardarea copiilor cu răspunsuri, fără ca aceștia să fi pus întrebări, în vreme ce întrebările lor nu sunt luate în seamă". (Popper/Lorenz, 1997, p.
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dacă ne putem exprima astfel, o obsesie pentru acustica frazei, pentru ca totul să sune „curat românește”. Pentru textele pe care dorea să le tipărească, făcea probă cu elevii în clasă, judecând după auz efectul literar al stilului, punându-și mâna pâlnie la ureche și spunându-le elevilor să repete ceasuri întregi cuvinte și fraze care nu i se păreau la locul lor. Pe lângă aceste două manuale școlare, de altfel cele mai impotrante, I. Creangă mai publică și Povățuitoriu la cetire prin
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
fără participarea văzului Labiolectură = citirea pe buze Olivă= piesă folosită în fonetica experimentală, pentru a înregistra nazalitatea sunetelor Ortofonie= domeniu de activitate care se ocupă cu emisia corectă a sunetelor de către elevii deficienți de auz Pavilion= extremitate în formă de pâlnie care intensifică vibrațiile sonore, parte exterioară a urechii Proprioceptiv= despre senzații provenite din corp, mișcare, echilibru Proteză= aparat sau piesă care înlocuiește un organ sau un segment al acestuia din corpul omenesc Protezare= operație chirurgicală prin care se înlocuiește un
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
pernă, În șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu, doar pe unul care era spre ușă, Îl auzi gemând fiindcă ea, Între timp, Își făcu urechile, pâlnie. Apoi pe altul, care era vecin de pat, cum spunea că Îi merg foarte bine afacerile cu filmele porno. Tanti Florica se minună. Ăștia au crize, nu glumă! Se gândi cum să le facă șederea mai plăcută. Fu operată Într-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o amnezie. N-ar înțelege ce anume îi tulbură. Nu doar figura necunoscutei, de o absolută transparență... umerii goi, de pe care căzuse un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. N-avea nimic sub șal. Pieptul pornea lent, din umeri. Pâlnia sânului se împlinea târziu, într-un bob mare și roz. Nu se înfășurase decât cu acest șal ușor. Îl va coborî, ca un brâu, în jurul pântecului, rămânând în sus goală, albă. Încremenire. Ochiul înțepenise, mare și orb, pe un sân
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să mă încălzesc. Serios. Veritabil, nu-mi face rău. N-ai grijă. Nu mai suna. Te rog. Te rog, lasă-mă așa, nu... Anie. Lasă-mă, te rog. Nu, nu mult... sigur. O ruga șoptit, ca un copil, suflând în pâlnie. Nu se aștepta, probabil, la asemenea verificare sau împotrivire sau pedeapsă. O tânguire și o mincinoasă rugăminte, mai curând, la ambele capete ale firului. Poate receptorul nici nu fusese așezat pe furcă ? Nu se auzise nimic, glasul amuțise, de mult
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
calea pe care și-o alesese pe hartă. Un șanț vechi, care începe la vreo douăzeci de metri și merge până aproape de șanțurile rușilor... Împrejurul observatorului sunt rămășițe de tufe, lăsate înadins pentru mascare... De aici, tîrîndu-se prin cele două pâlnii de obuze, poate ajunge nesimțit la șanțul cel vechi, căci posturile de ascultare sunt mai departe... La cellalt capăt al șanțului va chema... Atâtea vorbe rusești știe... Pe urmă... Lumina rachetei se stinse și Bologa rămase mulțumit. La cinci fix
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai fac?" își zise dânsul, cu receptorul telefonului în mână, ascultând duelul artileriilor. Deodată auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfârșind într-o răbufnire scurtă. Întoarse privirea într-acolo și i se păru că vede pâlnia de pământ împroșcînd în beznă. " Iată că au început să dumice înfanteria!" ― îngînă disperat, simțindu-și creierul gol ca un burete uscat. Mai trecu un răstimp. Primprejur obuzele cădeau tot mai des. Apoi un țiuit prelung îi sfâșie urechile. Avu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o mulțumire caldă, moleșitoare... Apoi, într-o zi, ordonanța i-a povestit, cum s-a priceput, ce s-a întîmplat atunci, în noaptea ceea... Din povestirea lui, Apostol n-a aflat mare lucru: că a fost îngropat la marginea unei pâlnii de obuz, în dărâmăturile postului de observație, și că acolo l-a descoperit Petre, pe la amiază, după ce, cu ajutorul diviziei de schimb, muscalii au fost respinși în pozițiile inițiale... Povestirea soldatului însă i-a adus aminte nădejdile din noaptea aceea și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuie să faci tu cinste azi, fac eu. La așa veste nu poți să răspunzi decât cu un gest pe măsură. Vino Încoace să te pup! Îl pupă pe Sandu pe amândoi obrajii, apoi duce mâinile la gură, la face pâlnie și urlă din toți rărunchii: Lume, lume, și-a dat Sandu demisia din pedele! Am trăit s-o văd și pe-asta, Înseamnă că e grav de tot. Știe el ce știe, ne așteaptă evenimente senzaționale. Să bem În cinstea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de pași zări într-adevăr ceva în nisip, lucind sticlos. Nisipul, pe o întindere de câteva sute de pași, era răscolit într-un chip cu totul straniu: nu erau valurile unduite frumos pe care le face vântul, ci parcă niște pâlnii rotunde și tot felul de mușuroaie. Merse într-acolo, dar curând începu să-l clatine o ușoară amețeală. Se gândi că sunt roadele oboselii, dar merse înainte. Amețeala crescu și picioarele i se îngreunară. Și le târa acuma cu greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știu, însă dacă am coborî mai jos, poate i-aș vedea. Luntrea se rotea în văzduh, ca pajurile, dar destul de sus. Fără să mai spună ceva, bătrânul îi dădu pământeanului un lucru ciudat, alcătuit din două țevi unite într-o pâlnie largă și-i arătă cum să se folosească de el. Cu mâna tremurătoare, Auta apropie de ochi cele două țevi și, cu buzele întredeschise de tulburare și plăcere, începu să se uite jos. Vedea deslușit până și frunzele copacilor, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întrebă cârmaciul. - Nu. Poate că s-au ascuns în vreo peșteră, ori au murit! răspunse Auta trist. - Să încercăm altfel, fu de părere al treilea străin, și-i spuse bătrânului un cuvânt necunoscut de Auta. Bătrânul îi dădu pământeanului altă pâlnie, înfiptă într-o cutie rotundă și lungă care se isprăvea cu un fel de scoică rotundă și largă. Îl învăță ce să facă cu această unealtă, și un geam fu deschis alături. Auta strigă numele lui Mai-Baka în pâlnie și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
altă pâlnie, înfiptă într-o cutie rotundă și lungă care se isprăvea cu un fel de scoică rotundă și largă. Îl învăță ce să facă cu această unealtă, și un geam fu deschis alături. Auta strigă numele lui Mai-Baka în pâlnie și își auzi însuși vocea aruncată prin geamul deschis și zguduind munții, ca tunetul. Își dădu seama însă că și auzindu-l, oricât ar striga Mai-Baka pentru a-i răspunde, de aici de sus nu va putea fi auzit. Începu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aer, coborînd-o aproape de pământ. Robii erau prea istoviți ca să mai bage în seamă ivirea acelei păsări ciudate care tremura șuierând în mijlocul văzduhului. Atunci lui Auta îi veni în minte ceea ce de mult căuta să găsească și nu știa cum. Ceru pâlnia fermecată care întărea glasurile omenești și strigă în ea printr-o fereastră deschisă: - Robi ai Atlantidei, zeilor cerului li s-a făcut milă de voi! Aruncați lespezile din spinările voastre asupra slujbașilor regelui! Regele nu e zeu! Tăiați cu topoarele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am să fac altfel! și Auta îl rugă pe cârmaci să-și oprească luntrea în aer, deasupra marii corăbii regești. Soldați nu erau prin apropiere, iar corăbierii spălau puntea. Îndeobște era lume puțină în acel ceas al dimineții. Auta luă pâlnia întăritoare de voce, deschise o ferestruică și din scoica minunatei unelte străine tună glasul lui: - Cârmaci al regelui Atlantidei, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, zeii vor să stea de vorbă cu tine. Vino pe punte, zeii au coborât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a se mai sfătui cu nimeni, cârmaciul îndreptă luntrea asupra armatei atlantei. Auta cuprinse cu ochii oastea de robi: în fruntea ei, cu arcul pe umăr și cu o lance grea în mână, alerga Mai-Baka. Auta înșfăcă într-o clipă pâlnia și scoțând scoica ei pe fereastră, strigă: - Robi ai Atlantidei, ca să nu mai fiți robi, ucideți pe vrăjmașii voștri. Răzbunați moartea lui Iahuben! Un răcnet de mii de glasuri asurzi câmpia. Robii alergară înainte, parcă vrând să-și ajungă din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strângă. Să fiți și voi zei!... Hor însă îl opri și o luă pe Nefert de mînă: - Hai să-l căutăm, Nefert. Nu cred să facă asta cu cuțitul. L-a luat poate pentru altceva... Plecară toți trei, cârmaciul luîndu-și pâlnia care-i întărea vocea. Îl strigă întruna. Nefert nu mai văzuse unealta și se miră: - Strigi ca zeii! - Tu ai auzit zei strigînd? o întrebă cârmaciul cu un surâs. Fata îl privi încurcată. Zise cu sfială: - Nu... Tocmai atunci răsună
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu un fel de sabie de flacără deasă. Apoi erau netezite de oamenii aceia. Iar pe urmă Min așeza sub fiecare lespede câte patru cârlige în patru colțuri, fiecare cârlig (așa îl socoteau oamenii) având un soi de cutie cu pâlnie. Min se dădea la o parte și mișca un mâner de pe un fel de tobă. Din cele patru pâlnii îndreptate în jos pornea un șuier și un fel de văpaie, iar la altă mișcare a lui Min lespedea se muta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sub fiecare lespede câte patru cârlige în patru colțuri, fiecare cârlig (așa îl socoteau oamenii) având un soi de cutie cu pâlnie. Min se dădea la o parte și mișca un mâner de pe un fel de tobă. Din cele patru pâlnii îndreptate în jos pornea un șuier și un fel de văpaie, iar la altă mișcare a lui Min lespedea se muta spre locul ales și se așeza peste altă lespede. Până să încheie terasa, Hor coborî sub lespezi o ladă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din când în când, pentru a ajuta la amestecarea ingredientelor. După ce au trecut trei-șase luni (cu cât mai mult timp trece, cu atât amestecul este mai tare), scurgeți aproximativ jumătate din lichid și strecurați-l în sticle curate, printr-o pâlnie care are câteva straturi de tifon sau de pânză. Mai adăugați trei litri de alcool proaspăt la lichidul rămas, resigilați cuva și lăsați-o să mai macereze încă trei-șase luni, până ajungeți la o producție totală de nouă sticle. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
două modele de civilizație fiindcă America absoarbe Franța este la fel de aberant ca a amalgama cele două modele de imagini fiindcă televiziunea înghite cinematografia. E adevărat că tot mai multe opere de cinema sunt destinate televiziunii și publicului ei efect de pâlnie destul de fascinant. E evident că există un cinema standardizat și filme TV de mare calitate (Jean Renoir și Rosselini au lucrat pentru televiziune, Santelli și Kassovits ar face onoare unor săli de cinema). Iar Godard, jurnalist în sufletul lui, ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui nu numai că nu am putea discerne între diferitele calități sensibile, dar nici nu ne am putea crea o imagine de ansamblu a obiectelor ca atare. Pentru a putea înțelege mai bine operația simțului comun, ne putem imagina o pâlnie echipată cu strecurători de dimensiuni diferite, prin care informațiile ce provin de la simțurile externe se scurg pentru a putea fi mai apoi utilizate în crearea unei imagini. 3.2. Puterea cogitativa Puterea cogitativa (vis cogitativa), care mai poartă și denu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]