3,713 matches
-
prevestea nimic bun. "De unde să știu, au venit, s-au instalat în odăile de sus, intrarea e direct din grădină pe scara exterioară, știi dumneata, scara tocmită de prinț ca să nu se știe cînd intră și cînd iese, cine să pîndească de pe deal dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știa ce înseamnă asta, dar pentru cîteva momente fusese conștient pe de-a întregul de tot dezastrul. Un ochi neobișnuit, cineva care îl privea, îl judeca, îl făcea să fie atent și să se strecoare nevătămat printre nenumăratele pericole care pîndeau Serviciul, acest ochi atoatevăzător pe care uneori îl simțea dureros de real, fizic, în țeasta lui, văzuse ceva, el, Mihai Mihail, începuse să se teamă. Începuse să-i fie frică de boală, de moarte, de propriul sfîrșit, chiar dacă privea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îl asculta sastisită și temătoare, gândind că are de‑a face cu‑n sforar, căutând Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea să‑și adeverească temeinicia vorbelor printr‑o solomonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în situația asta? Plecaseră din Bora Bora cu intenția să organizeze o operațiune rapidă și îndrăzneață de salvare, iar acum se vedeau prinși, tot mai mult, în această poziție absurdă de temniceri ai unor ființe respingătoare, care păreau să trăiască pândindu-le cea mai mica neatenție, ca să le sară la gât. Cățărate în palmierii cei mai înalți, gărzile cercetau cu atenție orizontul, așteptând cu nerăbdare să zărească navele dușmane, dar se părea că oceanul - sau poate taifunul- le înghițise pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cu inelele lor din sfârcuri și tatuajele și păduchii lor lați. Mirosind a fum de iarbă și a lichidul care se scurge din Betty Suflătoarea. Fluturând pistolul, Cora îl îndrumă spre ușa biroului. Cu toți bărbații ăia dându-i târcoale, pândind-o, Cora îl forțează pe detectiv să meargă cu spatele pe coridor, târând fetița și băiatul prin fața biroului directoarei, prin fața cabinetului sanitar. Până în holul de la intrare. Apoi până în parcare. Acolo detectivii așteaptă până-și deschide mașina. Cu băiatul și fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Bica încercă, în fel și chip, s-o cumințească. Ridică, la un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer, ceilalți copii o zbughiră în casă și pândiră de după geamuri. Luana, cuprinsă de furia oarbă, urla asurzitor. Exasperată, bătrâna o somă să intre în casă. Râzând și sărind, când pe un picior, când pe altul, fetița îi răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în pace! Luana, intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strălucitoare, un dulap ticsit de haine frumoase și o toaletă cu oglindă pe care erau împrăștiate sticluțe minuscule, rujuri sau pudriere, într-un amalgam de culori și lumini ce-i luau ochii. În această încăpere era interzis să intri. Luana pândi, într-o zi, plecarea mătușii după care, profitând de neatenția bunicii, intră tiptil în casă și se furișă hoțește în dormitor. În comparație cu mobila modestă din locuința mamei, camera în care intrase întruchipa budoarul unei prințese. Privi avidă, cu ochi măriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Amorțise dar nu îndrăznea să-și schimbe poziția. Își ținea ochii ațintiți în întuneric, fixați într-un loc anume și, în ciuda faptului că-și vorbea încontinuu, fetița nu putea să nu și-o închipuie pe Baba-Cloanța stând ascunsă în spatele ei, pândind-o dintr-un ungher numai de ea știut. Îi simțea, parcă, ochii înfipți, ca un cuțit, în spate și o fracțiune de secundă avu senzația că-i aude respirația. Își strânse genunchii din ce în ce mai tare și-l blestemă pe Dan pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu se laude: Știi unde m-am ascuns? Nici nu-mi bat capul! După un moment de pauză spuse, plină de mândrie: În podul magaziei cu lemne. Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită cu câteva minute mai înainte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aruncă pe un scaun, sufocată de ciudă. Amintindu-și cuvintele bunicii, "femeile te vor invidia", își spuse: "Foarte bine. Așa să fie, dar în seara asta va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele gardului despărțitor al celor două gospodării. Stătea chircită, privind țintă printre scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri de rău. Rochiile lungi, sclipitoare, alunecau prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
găsi calea spre cămăruța Luanei nici anul acesta. Fetița jurase că va face tot posibilul să-l prindă într-o zi și să-l aducă în casa ei dar încă nu reușise. An de an, în seara de ajun, îl pândea din pragul ușii. Stătea cu ochii lipiți de poartă și aștepta fără să se miște. Se gătea cu ce avea mai frumos, făcea curat în cameră și așeza un scaun lângă brad. Moșul apărea pe seară, în veșnica lui haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o secundă, profesorul continua să-și țină lecția. Evenimentul care-i scoase din "amorțeala" zilnică, "lipsită" de senzații, fu venirea în școală a noii profesoare de geografie. Vui întreaga școală de fel și fel de zvonuri, elevii se înghesuiră să pândească ușa cancelariei. Luana nu era genul care să vâneze biroul profesorilor pentru a-și satisface curiozitatea. Deși murea de nerăbdare s-o vadă pe această tânără absolventă, care stârnise aprinse controverse în ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Să profite de această ultimă clipă pentru a-i adresa măcar un "Rămas bun!" Pe măsură ce sala se aglomera, perechile de dansatori căpătau curaj. Băieți și fete se înlănțuiau în ritmul muzicii, roșind de emoție. Pe bănci, partenerii ei de joacă pândeau fetele să le invite la dans. Marius, cel mai bun atacant de pe stradă, sări spre Corina și ca un adevărat cavaler o conduse în ring. Luanei nu-i veni să creadă că acest băiat, care rupea mingea atunci când o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Furioasă, Luana o așteptă la ușa clasei și-i ceru caietele. Vădit stânjenită, fata se rugă pentru un răgaz de încă o zi. La finele zilei următoare, Violeta plecă acasă fără să ia legătura cu fosta ei colegă. Luana o pândi la ieșirea din școală și fără nici o introducere se repezi la ghiozdanul fetei, îl desfăcu și-i răsturnă conținutul pe jos. Caietele ei lipseau. Se întoarse spre Violeta cu o privire de fiară. Dă-mi-le! Acum! Violența gestului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet furișat în colțul gurii. Nu era Luana genul de femeie care să tacă. Începu să împroaște acuzații îngrozitoare de infidelitate iar Ștefan nu găsi nimic mai bun de făcut decât să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simple. Adam a Învățat să se bălăcească aproape de țărm, iar când marea era calmă trecea Înot peste recif Împreună cu Karl. Se lăsa să plutească o vreme În liniște, apoi Îl cuprindea spaima de imensitatea oceanului, de nenumăratele primejdii care-l pândeau și Începea să dea din mâini ca un apucat, Încercând să regăsească siguranța țărmului, până ce Karl venea să-l ia de mână. Lumea dinainte i se părea palidă și goală, dar În lumea lui de acum existau pești de toate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu adevărat prezența lor În Indiile Orientale. Dacă pe atunci erau și tineri temerari, pentru care cel mai mare dușman În Indii era plictiseala, nu e mai puțin adevărat că se și putea muri În nenumărate chipuri În Indii. Moartea pândea din umbră, adesea bine ascunsă. Pentru un european, singurul drum posibil era cel care ducea la Îmbogățirea grabnică, urmat neîntârziat de cel al Întoarcerii În Europa. Asta Își ziceau cei mai În vârstă și mai Înțelepți când treceau pe lângă spital
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să plaseze expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar fi dezvăluit adevărata culoare a intențiilor, ce păreau a fi bune, prea bune ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ceva din tonul lui spunea că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Fana se înroși și se sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina se comportau nefiresc. Privirea ei oscila de la unul la altul. Pândea un semn, o ocheadă, ceva. N-am știut că vii la masă, spuse Fana către Dimitrie, aș fi întârziat deschiderea sticlei de șampanie. Mi-a spus cineva că a văzut mașina lui Ovidiu, de aceea am venit, altfel aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soacră-mea. Nu m-ar fi deranjat, Ela e un copil potolit, dar are o atenție involuntară este, mereu pe fază când simte că se vorbește despre Dimitrie. Firește, nu înțelege tot, limbajul nu-i este bogat, dar devine alarmată, pândește ca un mic animal, gata să izbucnească în lacrimi dacă-și închipuie că-l amenință ceva pe Dimitrie. Îl iubește enorm, oricâte mofturi i-aș satisface eu, oricâte nebunii am face împreună, toate nu valorează nici cât un sfert din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni cu putere. Nu era Ovidiu, el avea cheie, se putea reîntoarce oricând, era altcineva. În momentul acela avea credința că de peste tot o pândește o primejdie. Așteptă nemișcată până când persoana din fața ușii renunță și plecă. O clipă se gândi la Sidonia. Poate Ovidiu se dusese la ea în puterea nopții și-i spusese tot, tot. Venea acum, stăpână pe ea, cu tactul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ascultată cu sfințenie, pentru că are experiență în tot ceea ce face. Puii sunt simbolul copiilor care datoria să-și asculte părinții, căci altfel își pot pune viața în pericol, precum ,,nenea”, puiul cel neascultător. Vânătorul este un simbol al primejdiei care pândește la orice pas și de aceea moto-ul: ,,Sandi, s-asculți pe mămica!” se constituie într-un îndemn care trebuie urmat. 1.2. EXPLICAREA UNUI TITLU Titlul unei opere se află întotdeauna în strânsă legătură directă cu tema acesteia, cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
facultate pentru care l-aș putea pregăti acasă. Eu Însumi. În mirosul ăsta de ulei ars și untură râncedă, la un pas de containerul de gunoaie al blocului, cu rufele umede deasupra capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat. Cu bobinele pe care le am Înăuntru vom lua Canesurile câțiva ani la rând. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mâine, data viitoare, ne trebuie răbdare, ci și ocazia de a striga, acum și aici, În această lume, vreau să zic precum cele puține fericite: e bine! Dumneata ce părerea ai, domnule Coriolan? Coriolan ascultase cu atenție discuția celor trei, pândind În același timp un moment potrivit pentru a-și face auzit și el glasul. Așteptarea se dovedi un bun prilej ca să revadă pe sărite Evangheliile În nădejdea unui citat cu care să facă o impresie bună. Degeaba. Nu găsea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și reticență din glasul bătrânului Îl făcea pe Petru să regrete excesul de politețe, dar și să pândească, ori să provoace, de ce nu, șansa unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei zile. În ochii celor cu „domiciliu flotant”, domnule farmacist. O declarație riscantă, domnule profesor. Mai multă mefiență nu v-ar strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]