794 matches
-
cetățenilor. Chiverniseala banilor adunați în cutia obștei se făcea de către un grup de săteni și proprietarul satului. Cetățenii cei mai cinstiți, în număr de șase împreună cu preotul aveau grijă de această cutie. Cutia era închisă cu două chei, una la pârcălab și alta la preot. După 1845 preotul a fost numit și în comisia care recenza tinerii de 20 de ani pentru contribuția acestora în folosul obștei. În fiecare sat era o judecătorie de înpăcăciune alcătuită din preotul satului și trei
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
oilor, să fie volnici a le paște pe a oricui moșie, al șasele pentru vinul ce-l vor aduce din gios de la Odobești, să nu plătească tult sau 22 bani și jumătate pentru un vas și 12 bani starostelui, nici pârcălabului.”" Întreaga obște de ocol a Câmpulungului Moldovenesc este considerată o „cetate de drum”, menită să asigure apărarea Moldovei la trecători. Pentru acest serviciu, domnitorii țării continuă să reînnoiască la fiecare schimbare de domnie privilegiile câmpulungenilor ce asigură acea autonomie largă
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
1950, comuna a fost transferată la raionul Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Dâmbovița, în actuala componență și cu actualul nume. Mănăstirea Nucet a fost ctitorită de Gherghina Pârcălab și soția sa Neaga la sfârșitul secolului al XV-lea. I-au fost aduse transformări în 1746 și în secolul al XIX-lea. Se păstrează ruinele incintei, chiliilor, paraclisului, caselor egumenești și turnului clopotniță. Biserica a fost refăcută în anul
Comuna Nucet, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301181_a_302510]
-
a patra parte din satul Todirești, cumpărat de Petru de la Arpășești dată lui Dragu fost comis”. La 3 iulie 1626 într-un document se arată că se vinde o parte a moșiei de către moștenitorii Lupului și Nastei, Neniului care era pârcălabul Ținutului Cârligătura. La 22 martie 1633, Eremia, fiul lui Onciul, vinde partea sa din satul Arpășești lui Iordache diacul, iar Alexandru Iliaș voievod întărește lui Iordache fost vornic părți de moșie din satul Arpășești, Ținutul Cârligătura, cumpărate de la Eremia, fiul
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
septembrie - 19 octombrie 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății. În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei lui Ștefan, sunt menționați pârcălabii Iliaș și Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Șendrea
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății. În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei lui Ștefan, sunt menționați pârcălabii Iliaș și Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, urmat în funcție de Luca Arbore. Urmașii
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei lui Ștefan, sunt menționați pârcălabii Iliaș și Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, urmat în funcție de Luca Arbore. Urmașii lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea (1504-1517) și Ștefăniță Vodă (1517-1527) au
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană. Oștile poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski și având un efectiv de circa 24
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană. Oștile poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski și având un efectiv de circa 24.000 de oșteni trec Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
anii 1500-1506 au loc negocieri între Emerich și János Banffy pe de o parte, și Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, împreună cu fiul său Bogdan ("spectabili et magnifico Stephano wayuode et Bogdan filio eiusdem"). Aceștia sunt reprezentați de „alesul Petru pârcălabul de Ciceu" ("egregius Petrus Porkolab de Chicho"), care cumpără "jumătate din posesiunile Târgu-Lăpuș, cu pertinențele sale, Borcut, Răzoare, Valea Lăpușului și Rohia din Solnocul Interior". În acest fel, satul intră pentru o perioadă de timp în stăpânirea domnitorului Moldovei, Bogdan
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
Buruienești (în maghiară "Burjánfalva") este un sat în comuna Doljești din județul Neamț, Moldova, România. Satul Buruienești a fost atestat documentar din 8 mai 1587, cănd domnitorul Petru Șchiopul l-a dăruit lui Pârvu, pârcălab din Soroca. În anul 1708, sătul a ajuns în posesia familiei Sturza, iar înainte de anul 1772 moșia satului a ajuns în proprietatea mănăstirii Bărboi din Iași, până la secularizarea averilor mânăstirești. Satul Buruienești face parte din actuala comună Doljești, județul Neamț
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
comună Doljești, județul Neamț, așezat pe malul stâng al Șiretului, la circa 10 km depărtare spre nord-est de orașul Român. Satul este foarte vechi, fiind atestat documentar la 8 mai 1587, cănd domnitorul Petru Șchiopul l-a numit pe Pârvu, pârcălab de Soroca. Documentele ulterioare ne arata fărâmițarea proprietății satului și concentrarea ei în mâinile câtorva persoane. La 15 mai 1622, Ștefan Tomșa, voievodul Moldovei, cu un act dat din Iași, întărește Condachiei, jupâneasa lui Goe, partea din satul Buruienești, ținutul
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
Corvinilor, când unor loiali de pe câmpurile de luptă ale „cruciadelor” antiotomane le sunt acordate diplome privilegiale. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea se remarcă prin ridicarea unor elite din mijlocul locuitorilor Mânerăului, cum vor fi fost Petru Toma, Pârcălab al Pădurenilor, și Andrei Buda, vicejudele curții domeniale. În contextul ocupării Transilvaniei de către Habsburgi, la finele deceniului al treilea din secolul al XVIII-lea, satul se desprinde din sfera marii proprietăți private feudale și este înglobat fiscului austriac. Reformele tereziene
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
principii Transilvaniei au pus în Dietele ținute în iulie și august 1574 problemă construirii unei cetăți de apărare la Ilia. În final s-a hotărât înzestrarea cetății cu o gardă de 30 persoane în frunte cu un căpitan și un pârcălab. O parte din zidurile acestei cetăți au fost distruse de inundațiile din anul 1970 iar cele rămase sunt vizibile încă în curtea spitalului din Ilia. În mijlocul fostei cetăți prevăzută cu turnuri de observație și creneluri fortificate, măi dăinuie și azi
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
piatră clasificate ca monumente memoriale sau funerare: cele două cruci de piatră ale lui Lupu Vameșul (una din 1692 aflată în zidul curții Dima de la nr. 590, și alta din 1716 aflată pe dreapta șoselei spre Rucăr); crucea lui Coman Pârcălabul (1724) aflată pe șoseaua Târgoviștei în „Valea Năcii” în troiță nouă; cea de pe „Dealul Naca” în cimitirul creștin după evanghelie (1674); cea din zidul casei Dumitru Arsu; cea din centru din fața casei nr. 162 (ambele din 1632-1654); și cea de pe
Comuna Dragoslavele, Argeș () [Corola-website/Science/300622_a_301951]
-
ani. Fortăreața, consolidată de Ștefan cel Mare în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice a Moldovei medievale. În secolele XIV-XVI, Hotinul a fost administrat de pârcălabi moldoveni. Cetatea a fost întinsă și fortificată mai târziu de domnitorul moldovean Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Punct strategic de prim ordin, cetatea a servit deseori de adăpost boierilor răsculați și domnitorilor răsturnați din scaun. După înfrângerea sa în Bătălia de la
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
că armatele regale au înaintat până la reședința domnească, asediind probabil și Cetatea Neamț. La 2 februarie 1395 s-a emis un act de cancelarie "ante castrum Nempch", care constituie prima atestare documentară a cetății. Primul document care menționează numele unui pârcălab (comandant de cetate) datează din anul 1407. Pârcălabii cetății făceau parte din sfatul domnesc atât în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), cât mai ales în timpul lungii domnii a lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Dintre aceștia sunt de menționat Șandru
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
asediind probabil și Cetatea Neamț. La 2 februarie 1395 s-a emis un act de cancelarie "ante castrum Nempch", care constituie prima atestare documentară a cetății. Primul document care menționează numele unui pârcălab (comandant de cetate) datează din anul 1407. Pârcălabii cetății făceau parte din sfatul domnesc atât în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), cât mai ales în timpul lungii domnii a lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Dintre aceștia sunt de menționat Șandru, Stanislav Rotompan și Arbore cel Bătrân. Domnitorul Ștefan
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
se afla în nordul țării pentru a-și regrupa oștile, Mahomed al II-lea a asediat timp de opt zile Cetatea Neamț presupunând că domnitorul se refugiase în acea fortăreață sau că măcar își deținea acolo averile. La acel moment, pârcălab al cetății era bătrânul Arbore, care se pare că a căzut sub lovitura unei ghiulele turcești. În cetate se mai aflau și o parte din prizonierii turci din Bătălia de la Podul Înalt (1475), pe care domnitorul i-a folosit la
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ștefan Voievod, care a murit la anul 6973 (1465), noiembrie 4"". După domnia lui Ștefan cel Mare, o lungă perioadă cronicile nu menționează evenimente importante care să se refere la cetate, amintind doar pârcălabii cetății, care-și exercitau autoritatea asupra întregului ținut Neamț. Domnitorul Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546) a dispus efectuarea unor lucrări la Cetatea Neamț, solicitând printr-un document din 10 mai 1529 conducătorilor orașului Bistrița să-i trimită un zidar priceput. După
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
un Bugaiciouți, pe Răut, derivat de la același antroponim. Revenind la zapisul din 1599-1600, se poate întrevedea situația satului cu măcar jumătate de veac înainte, adică pe la mijlocul secolului al XVI-lea, când Alexandru Lăpușneanu trebuie să-l fi întărit pe Văscan pârcălabul asupra a jumătate din sat, transmisă apoi fiului Costea, vel vătav, și de acesta fiicei sale Drăgălina, cea care, alături de soțul ei, Ionașcu visternicelul vinde moșia uricarului Băseanul. Despre cealaltă jumătate a satului, cea de sus, nu se știe nimic
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
treime din satul Bainți pentru părți din alt sat. În 10 martie 1607, Crista își înzestra fata, Nasta, jupâneasa lui Macri armaș, cu această moșie. În 15 iunie 1638 se mai atestă două proprietăți în Baineț, cea a lui Grigore pârcălab și cea a lui Nicolae Cucăza Petriceaico, pe care, din porunca lui Vasile Lupu Vodă, le vor hotărnici trei boieri. În 4 noiembrie 1745, Dumitrașco Bainschi dăruiește nepotului său, Ion Flondor, fiul lui Șerban Flondor, partea din Baineț moștenită de la
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
Așezări din epoca bronzului, din a doua epocă a fierului (Latene), din perioada prefeudală și feudală au fost identificate pe teritoriul satului. În Drăgoiești, pe coasta dealului "Fora", în locul numit "Mocirlă", s-a aflat biserica de piatră și curțile marelului pârcălab Drăgoi, cel care, potrivit tradiției, a întemeiat satul, cel care a dat numele satului. În realitate, potrivit documentelor istorice, acest mare boier Drăgoi din timpul lui Ștefan cel Mare este un strănepot al celui care a întemeiat satul, marele pan
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
a întemeiat satul, cel care a dat numele satului. În realitate, potrivit documentelor istorice, acest mare boier Drăgoi din timpul lui Ștefan cel Mare este un strănepot al celui care a întemeiat satul, marele pan Drăgoi. Piatra de mormânt a pârcălabului Drăgoi, descoperită în biserica amintită, se află la Muzeul Bucovinei din Suceava și are următoarea inscripție în limba slavonă: "În anul 7000 și 20 (1512( a murit robul lui Dumnezeu, pan Ioan Drăgoiu, pârcălab, luna octombrie 16" La Drăgoiești-Fora, în
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
pan Drăgoi. Piatra de mormânt a pârcălabului Drăgoi, descoperită în biserica amintită, se află la Muzeul Bucovinei din Suceava și are următoarea inscripție în limba slavonă: "În anul 7000 și 20 (1512( a murit robul lui Dumnezeu, pan Ioan Drăgoiu, pârcălab, luna octombrie 16" La Drăgoiești-Fora, în punctul "La Mitoc", au fost descoperite, în perioada anilor 1850-1880, urmele unei "incinte cu turnuri", care au aparținut unei foste mănăstiri, piatra de aici fiind folosită la ridicarea bisericii din Vornicenii Mari. În apropiere
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]