672 matches
-
Liana; și ascultând vorbele alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
căpitane, pari a te pricepe de minune la afaceri, întocmai ca un neguțător. Nu-i rău, pentru că nu se știe cum se întorc timpurile, și oștenii, nemaiavând căutare, s-or face meșteri, ori neguțători, ori, știu eu, cititori în stele... PÂRJOL: Asta-i peste putință, jupâniță Liana! De când e pământul pământ, toți împărații au avut trebuință de oșteni vrednici, cu care să-și poarte războaiele. Eu am fost și am să rămân mereu oștean. LIANA: Multe se schimbă pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oșteni vrednici, cu care să-și poarte războaiele. Eu am fost și am să rămân mereu oștean. LIANA: Multe se schimbă pe lumea asta, cinstite căpitane. Iaca, să-mi spui, de-o pildă, de câtă vreme slujești măriei sale, lui Gând-Împărat? PÂRJOL: Apoi să tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost căpetenie de ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din cetatea de scaun. LIANA: Așa. Și-n toți acești cincisprezece ani, la multe bătălii și războaie ai luat parte? PÂRJOL: Nu. De ce să spun c-am luat parte, dacă n-am luat? Măria Sa, Gând-Împărat, se află în bună înțelegere cu toți megieșii săi, și nici spre alte hotare mai îndepărtate n-a pornit cu fier și foc. LIANA: Așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
săi, și nici spre alte hotare mai îndepărtate n-a pornit cu fier și foc. LIANA: Așa am aflat și eu c-ar fi, viteazule. Da' în anii dinaintea venirii domniei tale, cam câte războaie să fi purtat Măria Sa Gând-Împărat? PÂRJOL: Pe câte știu, niciunul. Măria Sa se arată a fi cârmuitor pașnic și înțelept, care cată a împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
niciunul. Măria Sa se arată a fi cârmuitor pașnic și înțelept, care cată a împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia câte un pumn în nas. LIANA: Oare n-ar fi mai bine să cauți a-i ține sprinteni, punându-i să facă ceva de folos? PÂRJOL: Treaba lor, jupâniță, este să se bată, punându-și viața chezaș pentru Măria Sa Gând-Împărat și pentru toată împărăția. Altceva la ce-ar fi buni? LIANA: Cu voia domniei tale, oștenii de care-mi vorbești pot fi prielnici și Măriei Sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia, cu ghionți. PÂRJOL: Iaca la asta nu m-am gândit. Da' știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își aranjează din nou ținuta, își răsucește mustața): Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag să mai stăm de vorbă și altcum decât venind aici cu sarsanaua după tain. Mi-ar fi în cinste să ne preumblăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i cu supărare. Eu, neavând a da samă de ce fac celor de lângă mine, pot găsi vreme oricând pentru domnia ta. Iaca, s-apropie iarmarocul cel mare, te-aș duce la comèdii, te-aș da în lanțuri... LIANA: Își mulțumesc, vrednice căpitane Pârjol, da' treburile-s multe și nu pentru preumblări sau comèdii mănânc eu pita Măriei Sale. Este vreme și pentru asta, când o fi și-o fi. Deocamdată să nu uiți pentru ce-ai venit. Văzând eu din catastif numărul oștenilor, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să nu uiți pentru ce-ai venit. Văzând eu din catastif numărul oștenilor, am însemnat aici tainul ce li se cuvine pentru o săptămână, și te rog să-l ridici de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul ce-ai hotărât dumneata aici? Că oștenii mei nu se joacă atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane. Și-apoi nu uita c-ai făgăduit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aici? Că oștenii mei nu se joacă atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane. Și-apoi nu uita c-ai făgăduit să-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată la altă masă încărcată... PÂRJOL: Adevărat. Socot și eu că-i destul. Și-oi mai trece, cum am spus, să te mai văd. LIANA: Ușa asta-i mereu deschisă, poftește când vrei. Însă pentru preumblări și vorbe de clacă nu cred să am vreme așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să te mai văd. LIANA: Ușa asta-i mereu deschisă, poftește când vrei. Însă pentru preumblări și vorbe de clacă nu cred să am vreme așa de curând. Cu bine, căpitane, și să știi că m-am bucurat cunoscându-te. PÂRJOL: D-apoi eu! Și-ți făgăduiesc să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu cred să am vreme așa de curând. Cu bine, căpitane, și să știi că m-am bucurat cunoscându-te. PÂRJOL: D-apoi eu! Și-ți făgăduiesc să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine? FATA: Eu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
el, s-a trezit. GÎfîia. Sodoma a fost și pedeapsă, și semn, să știi asta, Thomas! Totul se va repeta aici, peste tot! Dumnezeu veghează, Thomas, nu va cruța nimic! Nu mai există teamă, totul e desfrîu, plăcere! Va veni pîrjol, ia aminte! Așa Îi spunea, tot mai des, Antonia, bunica dinspre tată, parcă tot vroia să se Întîmple așa. O apuca dintr-odată, Thomas trecea cu vederea asta, Antonia era, probabil, pîndită de pierderea judecății, bătrînii o sfîrșeau, uneori, rău
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pedeapsă, chiar de-ar fi să se petreacă Între necuvîntătoare. Pentru că s-ar fi putut, vreodată, acestea să capete grai și minte și să ia lucrurile de la capăt, conștient, ceea ce l-ar fi făcut pe Domnul să pornească un alt pîrjol și acolo. Pretutindeni unde ar fi fost stricăciune. Și tot așa, astru locuibil după astru, galaxie după galaxie, Întreg universul ar fi ajuns piatră arsă, spre luare aminte, dacă ar mai fi rămas, apoi, și vreo altă memorie În afara celei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să afle vreodată de străbunica lor. Despre Antonia, care zicea că nu trebuie să te atașezi de nimic. Neînduplecată, invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă la cer, de vreme ce nu cobora, de acolo, nici un pîrjol sau potop: mai degrabă un Îngheț, ca În romanul adus În discuție de Berg - fusese o iarnă aspră, anticarul și Rusoaica puteau să se ia de mînă. Ce-ar fi zis Antonia, dacă ar fi aflat despre taina lui Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
viață, din care, pînă la urmă, să se ridice iarăși om. O planetă fără oameni. Nu sosise vremea, pentru că, altfel, În dimineața aceea, așa s-ar fi Întîmplat. Oricum, armate de credincioși ar fi fost În stare să pornească ele pîrjolul, pînă cînd cerul ar fi desăvîrșind lucrarea, arzînd, În final, chiar și aceste oști, pentru un păcat mult mai mare: trufia lor de oameni curați, iar trufia, știut din Carte, era, de fapt, vina cea dintîi, nu era alta peste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-și primească iarăși pedeapsa, nu mai avea importanță. Nu mai trecuse cîndva prin foc? Ce se alesese apoi, de vreme ce tocmai supraviețuitorii Domnului, tată și fiice, se Împreunaseră Între ei pentru a nu se stinge neamul? Încă de atunci, un alt pîrjol era sortit să vină, nu mai era nimic de făcut; plăcerea, cît mai era vreme, trebuia sorbită pînă la ultimul strop. Cine putea. Puritanii, moraliștii și neputincioșii nu aveau decît să-și ducă traiul lor fățarnic, pentru că nici ei nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fie auzită, era convinsă; și Thomas ajunsese să creadă, rar, cîteva clipe, că ar putea veni o pedeapsă, dar pe urmă Își zicea că s-ar fi Împlinit de mult aceasta, la cîte nelegiuiri se tot petrecuseră În lume, de la pîrjolul biblic Încoace, dacă o instanță morală supremă ar fi vegheat totul. Pămîntenii erau stăpînii unei grăunțe din univers, făceau și desfăceau după cum Îi tăia mintea pe bobul lor minuscul, Dumnezeu judeca la scară mare, poate erau alte ființe mai ticăloase
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
iar fiicele sale nici atît, Își Îmbătaseră tatăl pentru a se culca apoi cu el. Păcatul originar, al Evei, nu fusese destul. și Gomora, nimeni nu Învățase nimic, era convinsă Antonia, și o nouă șansă dată omului, după un alt pîrjol, ar fi fost prima greșeală a lui Dumnezeu. Dar el nu greșea niciodată, atunci vroise doar să dea o pildă. Din Legiunea Străină exista Însă scăpare: aflase și Rusoaica de Întoarcerea lui Jesper. Thomas o lăsa să trăncăne, o iubea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
afle vreodată, și chiar dacă s ar fi Întîmplat așa ceva, nu trebuia să uite de Lot și de fiicele lui, care tocmai după Sodoma - nici nu trecuse bine prăpădul - zămisliseră Împreună copii! Aceștia, În replică, atîta vreme cît Antonia tot invoca pîrjolul de odinioară, trebuiau mereu pomeniți. Dar așa hotărîse chiar Dumnezeu atunci: dintr-un bătrîn și două femei tinere să Înceapă o altă lume, după chipul și asemănarea lor, de data asta. Și ieșise ce ieșise, pentru că tot din păcat fusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]