2,742 matches
-
Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită...“ O comisie ad-hoc va Întocmi un proces-verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mînere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, cîțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce nu ajungeau să mîngîie pămîntul. În cele din urmă, tata s-a oprit dinaintea unei porți mari din lemn lucrat și Înnegrit de vreme și de umezeală. În fața noastră se ridica ceea ce mi s-a părut a fi cadavrul părăsit al unui palat sau un muzeu de ecouri și de umbre. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. Un omuleț cu trăsături de pasăre răpitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puțin. — I-a spus partenerului lui de afaceri că pleacă? — Nici un cuvânt. Colonelul MacAndrew se pricepea foarte vag la afaceri, iar eu deloc, așa că n-am prea înțeles în ce condiții și-a părăsit Strickland treburile. Am dedus că partenerul părăsit e mânios la culme și amenință că-l va da în judecată. Se părea că după ce se va lichida afacerea, el, unul, o să piardă cam patru-cinci sute de lire. — Mare noroc că mobila din apartament e pe numele lui Amy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Peste vreo două zile, dna Strickland mi-a trimis un bilet întrebându-mă dacă aș putea să trec s-o văd în seara aceea după cină. Am găsit-o singură. Rochia neagră, simplă aproape austeră, sugera situația ei de femeie părăsită și mâhnită, și am fost mirat, în nevinovăția mea, că în pofida unei emoții reale a fost totuși în stare să se îmbrace așa cum trebuie pentru a-și juca rolul după standardele ei de bună cuviință. — Mi-ai spus că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dna MacAndrew. Dna Strickland medită profund o vreme. Era limpede că nu izbutea să înțeleagă nimic din anunțul meu. Între timp își aranjase puțin salonașul (instinctele ei de gospodină învinseseră năuceala și dezorientarea, și încăperea nu mai avea aerul acela părăsit, ca de casă mobilată oferită de mult spre închiriere, pe care-l observasem la prima mea vizită după declanșarea catastrofei). Dar acum, după ce-l văzusem pe Strickland la Paris, era greu să mi-l mai imaginez într-un asemenea decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu siguranță aplecată deasupra mesei în atitudinea grațioasă a femeii din tabloul lui Chardin, Le Benedicité, care întotdeauna i se-păruse o capodoperă de mare finețe. Scoase repede cheia din buzunar, deschise și intră. Încăperea n-avea aerul unei locuințe părăsite. Pasiunea pentru ordine a soției fusese una dintre calitățile care-l încântaseră atât de mult. Viața lui de acasă îi dăduse o pasiune tandră pentru ordine. Când văzuse dorința ei instinctivă de a pune fiecare lucru la locul lui, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în stăpânirea acestei fâșii de pământ care-i fusese smulsă cu atâta și atâta trudă. Aveai senzația că aici va fi un sălaș al durerii. În timp ce se apropia de casă îl izbi tăcerea nepământeană și la început crezu că e părăsită. Apoi o văzu pe Ata. Ședea pe vine în șopronul care-i slujea de bucătărie, având grijă de o supă care fierbea într-o oală. Lângă ea un băiețel se juca fără zgomot în noroi. Ata nu-i zâmbi doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând să intre, credeam că abația era părăsită. - Așa e. Comunitatea care locuia aici aproape că s-a stins. Ultimul abate a murit În urmă cu vreo zece ani, pe vremea lui Giano della Bella. - Așadar, cui Îi aparține acum? Secretarul comunal ridică din umeri. - E greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iveală Începutul unei scări care se afunda spre subsol. - E vechea criptă. Aici... Se Întrerupse. Apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci funerare, iar sarcofage romane erau aliniate de-a lungul pereților. Cândva, acela trebuie să fi fost cimitirul micii comunități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu aviditate pe chipul ei desăvârșit, În timp ce simțea cum inima Îi bate tot mai tare. Deodată, femeia Își ridică ochii și Îl văzu. Se ridică iute În picioare, ca și când s-ar fi temut de ceva. În mișcarea ei precipitată, instrumentul părăsit se rostogoli pe jos, scoțând un vaiet surd. Dante Încercă să o liniștească printr-un gest. - Îl căutam pe Cecco. Îmi poți Înțelege cuvintele? Amara făcu semn că da. Oare simțise și ea căldura pasiunii care se deșteptase În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur, mama va fi și ea prezentă, dar rolul ei se va limita la a face lucrurile să pară și mai pline de taină și de splendoare, cum șade singură la masa părăsită, spunându-și că distracțiile astea nu-s nici pe jumătate atât de destrăbălate cum le descrie lumea, numai că-s cam obositoare. Dar F. P. este iarăși Îndrăgostită... ciudat, nu-i așa, că, deși În taxi a rămas atâta loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe unul cu care voiau să se joace. Stăteam așa, ca într-o baie stranie. Portarul se oprea mai încolo și după o vreme îmi spunea: ― Le simți și mata, așa-i? Decorurile erau înțepenite, ca un fel de oraș părăsit, se plictiseau în întunericul acela de cavou. Pașii noștri sunau straniu, dar îmi plăcea această provocare, mă înfiora, mă ducea cu gândul la Eliade. Urcam pe strapontine, ne făceam de lucru pe acolo pentru că se vedea strașnic de sus. Scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de el. Câteodată animalele sunt mai bune decât oamenii și ai ce învăța de la ele. De exemplu, tandrețea și apropierea fizică. Sophiei îi lipsește și una și alta. Rainer își ia înghețata din mâna servitorului și pleacă cu pas tărăgănat, părăsit demult de Sophie și mai nou chiar de Selma, care o ia la fugă peste gazon, săltând zburdalnic pe labele ei îngrijite (fiindcă momentan nu are vreo însărcinare), urmărind un dușman imaginar. Rainer se‑afundă în întuneric, și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu iuțeala vântului de punctul culminant, iar fiul de lacul de acumulare care stă acolo părăsit, în căldura amiezii. E prea frig ca să faci baie, asta se va putea abia la vară. Tatăl îi aruncă fiului o privire înțelegătoare, ca de la bărbat la bărbat. Fiul nu se uită în spate, ci drept înainte. O lumină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ai mei: parnasian, antonpanesc, expresionist și "șaradist". Dă-mi voie să întîmpin cu câte o obiecție fiecare din aceste epitete. Parnasiană este prima formă. Să ne înțelegem însă. Desigur, din partea negativă a acelor versuri de început, aruncarea lor la cariera părăsită a Parnasului este îndreptățită. Imaginea placată, distribuția naiv simetrică a materialelor, "insolubilitatea în aer", sânt caracterele producției de atunci. Însă Parnasul nu e cuprins tot aici. Caracteristica unui Hérédia sau Leconte de Lisle este concepția unei anumite Grecii (Grecia emisă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pământ, în acel "untererdisches Geschoss" în care dorm ficțiunile novalisciene. Stâncile fulgerate reprezintă ancorarea poetului în pământesc. Cu o muzicală știință a "chemărilor", Philippide ne pleacă și astăzi peste motivele vechii lui poezii. Servite acum ca reminiscențe ale unui domeniu părăsit, aceste motive împlinesc o funcție mai gravă și mai tulburătoare ca în primul volum, unde poetul se identifică ordinei subpământene. Tipică pentru Stâncile fulgerate însă - Rugăciunea de dimineață, cu atmosfera ei de sfârșit de furtună. Și ar trebui o coroană
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
animalele definitv în aceste incinte. Resursele bănești necesare pentru hrana zilnică a câinilor din adăposturi nu sunt nici ele atât de greu de găsit. La fel și perimetrele destinate construirii padocurilor. Cu bani puțini, se pot face minuni cu animalele părăsite, mai ales că unele dintre ele au capacități deosebite și pot fi folosite în diverse domenii de activitate umană printr-un dresaj adecvat (iar medicii veterinari pot depista cu ușurință exemplarele canine inteligente prin testele specifice meseriei lor). Dacă fiecare
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
proiectele și visele lui NEGREANU au rămas amintire, au devenit ele însele istorie. Au rămas exemplu și au devenit reproș pentru cei ce nu au mai continuat opera începută. NEGREANU a pus temelia. Aceasta nu trebuia să rămână un zid părăsit, ci zidirea trebuie să continue. În această temelie NEGREANU a zidit însuși sufletul și tinerețea lui și tocmai de aceea am convingerea că zidirea nu se va surpa. Publicarea cărții de față sperăm să fie un semn în acest sens
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
cu un om bun și harnic și, firește, va procrea. Anumite indicii exprimă simbolic capacitățile ei regeneratoare. În drumul ei fata “grijește” o cățelușă bolnavă, un păr plin de omizi și de uscături, un cuptor nelipit, o fîntînă mîlită și părăsită. Altfel spus, fata regenerează, primenește, dă o nouă viață celor ale lumii. Același lucru îl face și cu “copilașii” Sfintei Duminici, de fapt niște lighioane înspăimîntătoare, pe care le hrănește și primenește. Fata babei nu face toate aceste lucruri, lasă
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
Corneliu Traian Atanasiu nu mă sperie anii - doar că nu mai știu ...și câte luni? Mențiune - Valeria Tamaș șipotul apei - de sub vechile ziduri, ca o lacrimă ... Etapa 80 - 1 VI 2009 Locul I - Ana Bezem noaptea peste sat - în curtea părăsită un măr și luna Locul II - Ioan Marinescu-Puiu Bunic cu pipă - copilașul și el își suge un deget Locul III - Petru Ioan Gârda Apus în mare - mă ridic pe vârfurile picioarelor Locul III - Dan Norea crapul și somnul înoată fără
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
trenul luând toată grămada 14. poveste de toamnă - soarele prefăcut în frunza unui plop 15 Noapte de Crăciun - zborul fulgilor de nea singurul colind 16 fulgi de zăpadă prin fereastra deschisă- primii colindători 17 ploaie măruntă - o gutuie luminând cuibul părăsit 18. clopul de fecior încă-n cuiul din grindă - tata nicăieri 19. prin ceața deasă jucându-se de-a ascunsa râsul copiilor 20. toți dovlecii au gura la urechi- noapte de Halloween 21 pe cărări albe frunze purtate de vânt
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
Rodica D.D.T. îl urmări cu o privire de gheață. Se întinse pe pat, obosită. Era scârbita, dezgustata, sătula de viață. Funcționa doar pe baza unui sentiment de ură cu grad octenic extrem de ridicat; cel mai bun carburant pentru oamenii disperați, părăsiți și mult prea singuri.” Oameni disperați... O umanitate debusolata, care se refugiază în sex și alcool. Nenorocirea este că societatea (cu două fețe) o condamnă pe femeie. Pe Maria Magdalena, căreia Iisus nu i-a zis „Îți iert păcatele...” Care
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
să răbdăm moartea celorlalți, iar pe a noastră să o rabde altcineva. Moartea artistei Ana Barbu trebuia să mai aștepte! A venit prea devreme și ne-a dovedit că revine întocmai atunci când răzbim, uitând-o! Ana Barbu ne-a părăsit, părăsită fiind la rându-i de propria viață, epuizată cu repeziciunea fulgerului... Fără preget și-a dat neantului zilele, secundă cu secundă, și a zidit, ca să lase în urma ei, cântece pentru cei rămași! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului uneori alerg după ceea ce timpul sau intuiția îmi dictează că ar fi bunătate îmi place cuvântul. este prețios rămuros cu sensuri largi ca o insulă părăsită sau poate un estuar în care nimic nu se pierde totul trece și trece și trece amestec de prezent cu trecutul paznic într-un sirop amalgam de fructe exotico-banale se aude cum stânca taie vaporul dorințelor la ultima plutire de
TEORETICĂ ÎMPLINIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363017_a_364346]
-
trecut, sate întregi au fost acoperite de roci, lavă și funingine, acoperind case, ogoare, păduri, totul! Însă la poalele muntelui viața continua, și nu mult timp după dezlănțuirea temutului vulcan, totul reintra în normal, iar oamenii reveneau iarăși în satele părăsite, căci pământul din jurul vulcanului era deosebit de roditor. În localitatea Catania, cei doi misionari tocmai întemeiaseră o biserică frumoasă de vreo patruzeci de suflete, care aveau o râvnă deosebită pentru noua credință vestită de Theodoros și de ucenicul său, Artemios. Erau
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]