35,668 matches
-
Dobrogeanu, la o masă: Domnul Șora, Petru Romoșan, Ion Mureșan, Nino al meu și cu mine. Madi are un păr negru și bogat, cu cărare la mijloc și breton pe frunte. ascultă poeziile recitate de Romoșan și-și răsucește mereu părul, ca pe un fuior gros, la spate, ridicîndu-l, din cînd în cînd, în vîrful capului. e ca un ritual magic, nu pot să-mi iau ochii de la ea și, deodată, peste fața ei, se suprapune fața lui Virgil Mazilescu. de
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
nuiele desfrunzite de nuc în urma acelei femei, pe trotuar, seara se aduna în sine cum ceara la baza lumânării magazinele își pierdeau unul câte unul clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori pe care i le puteau prinde în părul despletit bărbații desfăceau cu de-a sila petalele florii soarelui pentru a bricola umbreluțe cu care, ceafa frumoasei de ar fi atins, ar fi putut să o înfioare mașinile nu mai claxonau pentru ca singurul sunet care se înălța deasupra cartierului
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
unită cu perfecția gustului estetic; e un bărbat cu ciudate înclinații și dorințe de a fi femeie, poate un travestit, poate un invertit (cum bănuim după ce naratorul îl descrie în costumația feminină, nocturnă: "Trecea o femeie înaltă, cu un bogat păr roșu sub o pălărie cu pene, o femeie slabă și osoasă, fără șolduri și fără sîni, într-o rochie strîmtă de fluturi negri. ... Nu știu de ce nu mi-a venit să cred că e o femeie ca toate femeile.... Dar
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
noaptea - în acea ultimă "noapte de catifea și de plumb" în care îl întîlnește naratorul - și ca bărbat, cu pudră albastră pe față, cu buzele spoite violet, cu cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare, culoarea ochilor lui trecuse la albastrul cu licăriri aspre ale oțelului, iar
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
avem de a face cu una negativă, de tipul "nici/nici". Bărbat care nu e bărbat și femeie care nu e femeie, Aubrey îi evocă totuși pentru o clipă naratorului o natură cerească de serafim: În paloarea-i lunară, cu părul său de aur, sir Aubrey nu mai avea ca înfățișare în acele clipe nimic omenesc, semănînd mai mult a serafim, a arhanghel decît a făptură omenească" (p. 44).2) Cînd îl așteaptă zadarnic la locul convenit, în noaptea fatală, iritat
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
ai curții franceze i-a făcut, înainte de plecarea forțată la Roma, cîteva portrete, între care și cel din muzeul berlinez. Am în față reproducerea unei gravuri făcută după acest portret, care o reprezintă pe frumoasa Maria Mancini, italiancă brună, cu păr abundent buclat, cu un cercel de perlă în urechea stîngă, vizibilă din poziția trois-quarts în care este înfățișată, cu un colier de perle (dăruite desigur de delfin), cu un decolteu aproape indecent pentru acele vremuri, ținînd cu mîna stîngă peste
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
care visasem în adîncul ființei mele, de cînd începusem să cunosc taina și atracția lecturilor de la care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest de rămas bun, încărcat de o înțelegere tandră și îngăduitoare. Am scos din poșetă batista și
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Între două idei Între două Idei Majore, pe care le tot șlefuiam în minte, am udat astăzi o tufă de stînjenei, am lăsat să se rotunjească încet un cap de bujor roșu. (I-aș trece mîna printre petale ca prin părul zburlit al unui țînc) Rămîneți așa, vă rog, rămîneți măcar pînă mîine, în plăpînda, modesta splendoare dintre două Idei Majore. Nu e nevoie să auziți și voi cum sună, mocnit și surd, în apropiere, strîmtoarea porților. (Din ciclul Elegii în
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
palid și chel îl trecu un fior pe șira spinării. Se întoarse lăsîndu-l în plata domnului și se îndreptă spre dormitor să se culce. "O să se învețe el, om bătrîn... O să se dea pe brazdă." Visă în noaptea aia că părul lui era demult alb, dar că Petrică, "frizerul" lor din Săpata i-l vopsise. Asta o făcuse cu vopsele și pomezi magice, însă el se supărase. "Nu-mi stă bine culoarea, ce făcuși mă, Petrică" ar fi întrebat. La care
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Nici n-apucau să parcurgă întreaga cursă: cei pe care-i culegeau din valuri erau atît de numeroși încît le umpleau de la jumătatea drumului. Soldații de pe mal priveau înmărmuriți. Oare ce se întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de frunte, cu fețele descompuse care colcăiau în mocirlă. Totuși voința le paralizase. Timpul parcă se oprise în loc. Mănușile transformate în cravașe ale ofițerilor nu reușeau să-i clintească. Aceștia alergau urlînd de-a lungul rîndurilor încercînd să-i
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
s-o lungească. Acum oamenii se bucurau. În sfîrșit, își ziceau, avem și noi "cățele", se cheamă că ne putem măsura cu sculele nemților. Văzînd însă că întrebuințarea acestora depindea de nenumărate clenciuri tehnice, atît de multe că-ți albea părul din cap, s-ar fi putut scîrbi. Ducă-se naibi, și-ar fi spus, mai bine ne lipsim. Ca să nu mai vorbim despre ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi băgat de seamă că de fapt nimeni în tot
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Sebastian Românu, altă povestire, cuprinde aluzii la o Persie discreționară, totalitară, în care "blajinii" erau prigoniți, își pierd libertatea din nimic ("...fusese un an când erau închiși cei cu ochii verzi, apoi schimbându-se stăpânirea, temnițele gemeau de cei cu părul roșu și spâni"), iar Omul cu ochii verzi, ultima povestire din Euridice, e o parabolă despre creație și despre aspirațiile demiurgice ale scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de a deveni sau nu, ca acela care, plictisit de întunericul
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
o lungă sinteză recapitulativă asupra principalelor fenomene ale evoluției limbii, s-a ivit, imprevizibilă, invitația de a formula întrebări. Un coleg care își petrecuse ultimele douăzeci de minute suflecîndu-și mînecile, înroșindu-se, înverzindu-se, sufocîndu-se de indignare și agitându-și părul vîlvoi, a izbucnit în acel moment, sărind brusc în picioare și întrebîndu-l, exasperat: ce rost avea ca noi, acum, să pierdem atîta timp învățînd despre felul în care niște țărani inculți de la Dunăre au pronunțat frumoasa limbă latină, stîlcind-o iremediabil
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit pe ocean. Era mândră, încercată și liberă; dormise cu droguri, se trezise în frig. Se pierduse în Londra, se regăsise la Roma, trecuse prin lume, prin ciur și dârmon. Avea părul negru și ochi migdalați, dinspre materni bunici laponi. Cu patinele pe Mälaren, cu rucsacul în Skansen, pădure de pini, luminiș de mesteceni; sub soare palid și lacrimi reci. Visuri frumoase și întâmplări urâte, trecutul ei de nori și curcubeu. Prea
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
nici nu știu exact cum se manifestă acest fenomen având în vedere că, biologic și moral vorbind, mă simt îndestulat din toate punctele de vedere, inclusiv al salariului. Ieri m-am privit în oglindă și am văzut primele fire de păr alb. Mi s-a părut absolut normal să mi se întâmple și acest lucru, deși, poate, alții și-ar fi dorit un început de chelie, tufe de păr argintiu la tâmple, privire de om deștept, vorba cumpătată etc. Nuuu, la
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
Ieri m-am privit în oglindă și am văzut primele fire de păr alb. Mi s-a părut absolut normal să mi se întâmple și acest lucru, deși, poate, alții și-ar fi dorit un început de chelie, tufe de păr argintiu la tâmple, privire de om deștept, vorba cumpătată etc. Nuuu, la mine nu se găsește nimic din toate acestea și dacă nu voi fi înmormântat undeva pe-un deal, într-un mormânt singur-singuratic, este cert că, într-un cimitir
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
un spectator de elită, participând - retras în sine - la jocul surprinzător al ideilor care se desfășurau în fața lui. Îl văd aevea în hainele lui bleumarin cu dungi albe și cu ghete butucănoase. Capul său cu trăsături fine se pierdea în părul des și barba albă. Primăvara însă eram întotdeauna uimiți de schimbarea înfățișării lui, căci își tundea barba și pletele și avea aerul unui adolescent. Abia atunci observam sprâncenele lui oblice, ridicate spre tâmple, ochii sfredelitori, nasul subțire, buzele sinuoase peste
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
diamantului, avea un tulburător efect. Drama sonetelor era căutarea disperată și nestinsul dor de Dumnezeu, închipuite ca o dragoste deznădăjduită, când trufașă, când umilită. O văd și acum pe Alice Voinescu cu pălăria neagră, brodată din pai, acoperindu-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic, ducându-și mâinile la pieptul împodobit cu o dantelă albă, prinsă cu broșa care scânteia. Era înecată de emoția pricinuită de culmile platoniciene ale versurilor. V. Voiculescu citea versurile fără emfază, cu vocea lui rece
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
mai ales seara îți promit o plimbare cu barca pe plânsul femeilor... "Numai din cauza ta", îmi răspunse. Aproape toate Experiența îi îngăduie jocul și-i aprinde imaginația: de la fiecare va lua ce-i mai frumos ca să obțină femeia râvnită: sub părul negru al lui V s-ar potrivi ochii verzi ca ficusul, ai lui N; sânii Mariei vor fi legănați pe talia Anei, se potrivesc de minune. Coapsa să fie de fildeș, și va fi a creolei. Și așa, mereu, alege
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
prin măhălălile rău famate spre a exersa, așa cum mi-a promis, pocăința. S-a aruncat în brațele porcilor, chinuindu-și trupul ca să obțină diferența necesară și din mizerie se lamentează pentru cel părăsit. Cocoșelul Zăbovește la oglindă: cum îi stă părul și cum, ca o cocotă alege parfumul, unul care excită chiar și pisicile; dintr-un vas cu rachiu de caise trage o dușcă, își face curaj cocoșelul. Frogul, se știe, crează virtuți noi, însă trecătoare. I-a pregătit și un
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
Simona Tache Coborîi, acum jumătate de oră, să-mi iau ceva de mâncare, ocazie cu care mă dusei și până la bancomat să scot niște bani. Acolo, două dive brunete, înalte, cu părul lung, numai un zuluf, cu ditamai tocurile la cizmele de lac, cu picioare mișto. Două bunăciuni, cum ar zice colegii mei, în varianta publicabilă. Stăteau cu năsucurile-n bancomat. Eu, la câțiva metri distanță, că na, nu-i frumos să
Două doamne faţă-n faţă cu un bancomat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21137_a_22462]
-
România” poate să fie, la orice oră, în funcție de votul publicului, alcătuită din: urechile Biancăi Drăgușanu, unghiile de la picioare ale Danielei Crudu, coatele Mihaelei Rădulescu, măselele de minte ale Ginei Pistol, genunchii Andreei Raicu, limba Monicăi Tatoiu și trei fire de păr de la Andreea Marin. Totuși, chiar dacă acolo încep, topurile nu se termină odată cu frumusețea femeii. Practic, orice există poate ajunge să ocupe un loc într-un clasament. De la “cei mai frumoși bărbați” la “cei mai frumoși bărbați gay”, de la “cele mai
Dau un regat pentru un top! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21187_a_22512]
-
un moment în care nu se mai poate nici așa. Ziaristul de tabloid nu se mai poate minți că e OK să vorbești singur cu niște vedete nesimțite, care te ignoră la nesfârșit. Își smulge, cu mâinile, câteva fire de păr din cap și, cu dinții, câteva taste de la computer, după care decide să atace ultima redută: cititorii! Poate măcar ei vor catadicsi să-i răspundă: “Viermele din ochi, luat de la un câine?”, întreabă timid Libertatea de joi, referitor la cazul
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
a născut în 1912, în comuna Domnești din județul Argeș și a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă Arsenescu-Arnăuțoiu din Munții Făgărașului, fiind arestată și torturată de autoritățile comuniste. Bătută până la desfigurare până și pe patul de spital, atârnată de păr din tavan și schingiuită în zeci de alte moduri, Elisabeta Rizea a găsit totuși puterea de a nu vorbi și de a nu trăda. De citit, pentru a vă aminti apoi de povestea ei, în zilele în care veți pretinde
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
în sticla de șampon și ojă în cutiuța cu gene false, cînd te afli în delegație pe plan local (am înțeles că ăla e planul tău preferat), nu te enervezi. Îți înlocuiește cineva discursul politic cu versuri din Cățeluș cu părul creț, nu te enervezi. Dacă cumva, totuși, îți ieși din minți, amintește-ți de sfatul nr. 1 și nu vorbi. Te-aș mai ruga să nu exagerezi cu decolteurile și nici cu siliconul. Ghiolbanii ăștia nu sînt în stare să
Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21199_a_22524]