1,307 matches
-
noi, Însă, că se petrecea alături ne Îneca aproape În valuri grele și line de voluptate. Ne lipeam pe rând ochiul de acel iscoditor și tainic și Împuțit orificiu scobit În perete și Îi făceam și pe cei din jur părtași la cele (Închipuit) văzute și auzite: „Acuma o mozolește; i-a pus mâna pe țâțe; a Întins-o pe catedră (era acolo o masă veche, acoperită de nea Mitu cu o țoală spre a dărui confort amorezilor și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
51 Ibidem, p. 143. 52 Paul Johnson subliniază: ,,Cu toate acestea autoritățile religioase încercau să impună respectarea strictă a Legii. Au stabilit, astfel, că nu numai participanții direcți la o tranzacție cu dobândă se făceau vinovați de păcat, ci și părtașii. Nici dobânda mascată nu era permisă. Locuințele fără chirie puse la dispoziție de cei care luau bani cu împrumut, darurile, informațiile utile - toate acestea erau numite ,,praful dobânzii", drept care erau interzise; regulile talmudice dovedesc eforturile uriașe, întreprinse de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nervos, cu structurarea cortexului cerebral, a apărut și structura psihologică, structură ce l-a scos pe om din anonimatul biologic și l-a plasat în istorie - urmat de a doua perioadă: existența istorică a omului, la care și noi suntem părtași. Când împrejurările de viață devin nefavorabile și amenință supraviețuirea, omul face imediat saltul înapoi în biologic și adoptă comportamentul biologic. Este exact ceea ce s-a petrecut la Pitești și, în acest caz, structura psihologică susține comportamentul biologic pin experiența și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
publicate în revistele vremii, simpatia pentru Garda de Fier, mișcare politică extremistă de dreapta, fapt pe care-l va regreta mai târziu: „Ce nebunie! În orice caz, am tras toate ponoasele și învățămintele de rigoare. N-o să mai fiu niciodată părtaș la nimic.” Și mai departe: „Când mă gândesc ce rătăcire! Ne prostise un vânt de nebunie; trebuie să-ți spun că am avut mult de suferit (moralmente, se-nțelege) de pe urma entuziasmului de atunci” (scrisori din 1971 și 1974, adresate colegului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
idei și de evenimente prezente în roman. Aici rolul sublinierilor este strâns legat de construcția romanului. Caracterul enigmatic al cuvintelor subliniate este în concordanță cu misterul în care scriitorul își ,,învăluie” personajul feminin. Cititorul este astfel prevenit că va fi părtaș la descoperirea unei taine, este ,,pregătit” de către autor pentru identificarea Ilenei cu Lena. Dincolo de intenția de a ,,ghida” cititorul oferindu-i aceste cuvinte drept reper în interiorul discursului, scriitorul utilizează acest procedeu pentru a accentua ideea că, în tot ceea ce fac
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
gesturi căutat inocente; uimirea sa în față feeriei naturii era totala, de nimic condiționată. A pictat cu egală bucurie și om și cer și floare și pasăre, felurite jivine și în toate, dăruirea a fost una, minunile înfățișate făcându-l părtaș la propria lor puritate...”. ( ziarul „Renașterea bănățeană” Timișoara, 27 sept. 1993, articolul Pictorii naivi bănățeni de Andrei Medinski) „Cristea nu a părăsit nici un moment sensul predominat liric al imaginii, pe care-l purta cu sine, ci și-a îndreptat eforturile
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
bine. Veșnic în concurență cu alții... dând din coate, călcând pe alții în picioare...”. Alternativa oferită echipierilor de experimentatul monografist: „creșterea ta pe măsura unor rosturi noi pe care le capeți prin însuși faptul că de aici înainte te știi părtaș la toate și deci te simți tot atât de vinovat de înfrângeri precum și de mândru de toate izbânzile obștei tale”. Noi - se adresa el echipierilor - trebuie să trăim „viața micii obști a tovarășilor noștri”, iar „legea noastră, etica noastră va fi, de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
nedeterminată la avutul obștesc), ale cărei rădăcini merg adânc în Antichitate. Satul devălmaș românesc a însemnat o formă de conviețuire socială specifică; grup biologic închis, rudenie de ceată, gospodării familiale asociate într-o obște condusă prin hotărâri luate de „adunarea părtașilor”. Respectul normelor comune era reglat prin „sfatul bătrânilor” sau al „oamenilor buni”. Ceata a funcționat ca o asociație de formare a tinerilor și de asistență psihosocială, ca un fel de „club” de inițiere cu o organizare internă riguroasă și norme
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și de prelucrare a fructelor, a unor meseriași ca pantofari, croitori, cojocari. Micile ateliere instalate la parterul caselor funcționau mai ales când munca câmpului nu-i absorbea total pe „soți” și presupunea și activitatea de „transmitere” a acestor meșteșuguri altor părtași (de instruire practică). Cooperarea viza și sectorul aprovizionare-desfacere, înlăturându-se intermediarii din activitatea comercială. Normele vieții comunitare a coloniei, tacit și unanim acceptate, prevedeau instaurarea unui regim moral eficient, eliminându-se constrângerile degradante. Durata zilei de muncă era de numai
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
oferea cinci caravele și alimentele trebuincioase călătoriei, dar lua 95% din aurul pe care îl vor descoperi. Cuceritorii dobândeau privilegiul de a face comerț în teritoriile nou descoperite. Unul dintre căpitanii flotei, Juan de Cartagena, avea rangul de conjucta persona, părtaș la comandă, care arată neîncrederea spaniolilor în portughez. Un document din 26 iulie 1519 îi oferă totuși comanda unică lui Magellan, numindu-l căpitan general, amiral. Flota era compusă din navele Trinidad, condusă de Magellan, San Antonio, sub comanda lui
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
1): este vorba despre "apariția lui Flaubert, autorul amuzându-se să intre direct în contact cu cititorul pentru a-l obliga, în lipsa unei instanțe de enunțare explicite, sau, în mod evident, pentru a-și asuma enunțul, adică pentru a deveni părtaș la neghiobia personajului"250. 7.5. Mărci ale integrării lineare Spațialitatea textului nu se manifestă doar prin această decupare în paragrafe care impune o anumită delimitare în lectură. Există și elemente, mărci ale integrării lineare care urmăresc structurarea linearității textului
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Marlowe își imaginează că poate rămâne inocent. Se va murdări și el - altfel decât Rusty Regan, aruncat în puțul infect al exploatării petroliere, ce-și doarme, neștiut, somnul de veci. Marlowe rămâne în viață, dar povara de a fi fost părtaș la crimele unei familii vicioase - Lash Canino nu este nici primul, nici ultimul gangster întâlnit de Marlowe, dar e primul pe care-l ucide - nu se va șterge niciodată. Nu trebuie apăsat prea tare pe pedala tragismului, pentru că tonul dominant
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
transforma universul cotidian într-o rețea sufocantă de cauze și efecte. În cazul lui Chandler, joncțiunea între planuri se produce firesc, prin succesive articulări narative, subtil anunțate din vreme. Cititorul atent va deveni nu doar obiectul seducției scriitorului, ci și părtaș la edificarea construcției narative născute sub privirile sale. Intrând în mintea lui Marlowe, suntem, parcurgând textul, alter ego-uri ale acestuia, martorii pregătiți să probeze adevărul întâmplărilor puse în pagină de impetuoasa persoană întâi a narațiunii. Toate acestea ar fi simple
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deși e hotărât să divorțeze de Crystal, aproape că intră în comă alcoolică la aflarea veștii că a murit. Apogeul violenței e atins, însă, de Degarmo, polițistul plin de ură care, pentru a-și apăra iubita, e capabil să devină părtașul ei la crimă pentru ca, în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un asasin feroce. Universul romanului e populat cu o lungă listă de blonde gata să intre în sau să provoace bucluc. De la atrăgătoarea „blondă curățică” din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
indivizi ca tine și să-i întind prin casă în chip de rafturi de cărți. Percepția lui Marlowe asupra evenimentelor nu e străină de senzația că ar fi el însuși un „supraviețuitor” al trecutului, că evenimentele la care a fost părtaș l-au schimbat în mod decisiv. Moartea a împărțit lumea în două. Morți sunt și eroii, dar și ticăloșii. Mort e și generalul Sternwoood, mort e și Rusty Regan și aura lui de erou al revoluției irlandeze, mort e și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
decît s-o construiască. În gnosticism, materia lumii nu are, În general, origine divină, ori dacă are, este vorba de rămășițe sau de emoții negative. Și pentru Marcion materia este negativă și ne-dumnezeiască. Întunericul maniheist este un principiu rău, părtaș la veșnicie cu Dumnezeu. În ciuda atît de coloratului mit al creației, bogomilismul se află la mare depărtare de aceste forme vechi de dualism. Ar putea deriva bogomilismul din paulicianism? Și acest lucru pare imposibil. Paulicianismul profesează dualismul radical a doi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spiritele celeste, Îngerii Răului vor porni iarăși un război Împotriva lor. Acesta pare să fie unul dintre rarele exemple de dualism dialectic, circular, care ajunge din nou În punctul de plecare. Moneta da Cremona mai cunoaște și alte detalii. Diavolul, părtaș cu Dumnezeu la veșnicie, a creat toate lucrurile vizibile, inclusiv stelele. El este divinitatea din Vechiul Testament, pe care albigenzii Îl resping, cu excepția celor șaisprezece cărți ale Profeților, a Psalmilor și a celor cinci cărți ale lui Solomon. Unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gândi contrariul și la care ne opunem"54. În polemica literară, dinamica schemei actanțiale variază în funcție de orientarea polemistului spre cei doi destinatari ai săi: fie spre public (martor imparțial), pentru a-i relata mobilul polemicii și a-l face, astfel, părtaș la dispută, fie spre preopinent (țintă, mai ales în scrisoarea deschisă), iar atunci ofensiva este frontală și adresarea directă. În textul polemic literar autorul este puternic marcat prin deictici pronominali și verbali, astfel că prezența sa nu lasă loc nici unui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca poli dinamici, interschimbabili într-un spațiu comunicațional normat, în timp ce publicului, în calitatea sa de terț al discursului, îi este atribuit statutul de martor imparțial a cărui prezență este presupusă prin însuși gestul simbolic al polemistului de a-l face părtașul confruntării directe. Când recurge la această formulă (exemplu Scrisoare deschisă domnului N. Iorga, Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza sau Scrisoare deschisă domnului C. Banu, directorul revistei Flacăra), Arghezi are un scop bine determinat, de aceea abandonează metafora ambiguizantă, revizuiește topica
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care unește, care clădește întru Și spre spiritualitatea ființei umane, este aducător de har Și pogorâtor de divinitate. Și chiar a creat omul în materialitatea sa... Și i-a dat viață... L-a făcut pe acest „obiect al creației sale” părtaș la toate onorurile Și privilegiile oferite de cunoaștere, i-a sădit taina apropierii universului prin grija pentru aproapele său, i-a oferit dragostea Și încrederea semenilor săi, cu alte cuvinte l-a creat social Și pentru social. Fie că a
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
de întâia mărime, a adăugat limbajului liric știut sunete inconfundabile; frapează o regie de spectacol-confesiune, un "narativism" bazat pe sugestie și imprevizibil, un mod de a imprima concretului, ordinarului, o undă de mister. Acestea, toate, configurează fenomenul Stănescu. Lectorului, devenit părtaș, nu-i rămân în memorie strofe ori sintagme oximoronice; primează fervorile, atitudinile, fronda, o anumită demonie, într-un cuvânt un suflu de umanitate revărsată. Mormane de antiteze așteaptă în atelierul faurului, care, copleșit, dă aripi paradoxurilor, impunându-și, rar, pauze
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pp. 43-44). Reprezintă un truism afirmația că societatea parcurge diverse stadii de dezvoltare. Îmi propun însă aici să evidențiez mai mult decât consecințele aceastei constatări banale: intenția mea este să arăt că, prin diferite forme de manifestare, spiritul contemporan este părtaș la un proces de profundă morfogeneză. Acest proces se manifestă pe diverse căi, pornind de la mijloacele de comunicare sau de la formele de integrare geopolitică, până la alterarea radicală a felului de a fi și de a interpreta (în sensul dat de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
forme manifeste sau absconse continuă să existe), însă această eră a relativizării valorilor instituite de modernitatea inițiatoare nu reprezintă decât un element de tranziție istorică spre izomodernitatea incipientă. Aceasta din urmă este parte componentă a modernității înseși, iar noi suntem părtașii, mai mult sau mai puțin involuntari, la crearea ei. Modificările structurale ale modernității, așa cum vom vedea, sunt uneori radicale, dar cel mai adesea recuperează setul axiologic fundamental al modernității timpurii, depășind vortexul postmodernității secolului al XX-lea. Cititorul se va
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
conceptuală și de înțelegere a fenomenelor geopolitice contemporane. Voi folosi, astfel, atât conceptele teoriei geopolitice clasice, cât și conceptele și metodologia științelor complexității, pentru a confirma sau infirma presupunerea potrivit căreia, și la nivel internațional, global, interstatal etc. suntem atât părtași, cât și martori la apariția caracteristicilor societății izomoderne. 4.2. Procese geopolitice contemporane 4.2.1. Spații geopolitice de interferență Aproape orice lucrare contemporană de geopolitică pornește de la prezumția că frontierele sunt entități care delimitează spații caracterizate prin unitate juridică
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
-i prezint lucrarea de licență despre educația adulților În România (cartea mea despre educația adulților, omagiu fostului meu profesor, am reușit s-o Încheg abia acum câțiva ani). Profesorul Vasile Pavelcu era exact opusul: inventa cursul pe loc, ne făcea părtași la elaborarea sa, apela adesea la exemple din literatură și din viață, nimic nu i se părea definitiv. Se purta ca un artist, trăia momentul. Dar nu era riguros, nu dădea definiții și unele colege erau extrem de frustrate. Să nu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]