1,076 matches
-
Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină - Dormi în pace! Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie-ți îngerii aproape
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină - Dormi în pace! Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie-ți îngerii aproape, Somnul dulce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu bucurie și că toate aveau să meargă ca pe roate. Nu înțelegeau de ce numai japonezii trebuiau să rămână pe vas. Pe înserat, după apusul soarelui arzător, când în sfârșit o briză firavă sufla peste punte și un stol de păsărele zbura pe deasupra, cei trei se întoarseră. Din partea japonezilor, solii se duseră la Velasco să afle lămuriri. Nu aveți de ce să vă îngrijorați, spuse Velasco abordând zâmbetul lui obișnuit. Avea, de asemenea, obiceiul să spună adesea aceste cuvinte. Nu încape îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Diego. Dispensarul unde îngrijeam leproși nu avea decât trei încăperi. Peste tot mișunau șoareci și gândaci, iar prin fața ușii trecea un canal cu apă stătută. Firește că la mănăstirea din Manila în loc de șoareci și gândaci, în copacii din grădină ciripeau păsărele și nici n-aș fi fost nevoit să mănânc pește stricat și orez rânced. — Sunt misionar, am murmurat zâmbind. Poate că m-am născut să fiu misionar. Menirea mea nu este să spun rugăciuni într-o mănăstire liniștită și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dimineață, înainte de revărsatul zorilor, samuraiul și Nishi ieșiră din mănăstire la fel ca și data trecută. Acum știau drumul. Străbătură orașul adormit ca un deșert răcoros, căci arșița încă nu-l lovise. Când ajunseră în pădure, raze trandafirii sfâșiau cerul. Păsărelele ciripeau gălăgioase. Caii trecură printr-un pârâu limpede împroșcând cu apă. Printre ramurile copacilor, razele dimineții cădeau pe pământ ca o ploaie de săgeți. Lacul din Tecali era la fel de liniștit, iar trestiile foșneau ușor. Nishi descălecă, își duse mâinile făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
case și era plăcut să privești ferestrele când te plimbai pe stradă. În fața magazinelor atârna o grămadă de vânat și zăpada pudra blana vulpilor cu cozile bătute de vânt. Căprioarele atârnau și ele Înghețate, grele și golite de măruntaie, și păsărele mici fluturau În vântul care le Întorcea penele pe dos. Era o toamnă rece și vântul venea din munți. În fiecare după-amiază ne duceam la spital și erau mai multe variante de a ajunge acolo, prin lumina amurgului. Două variante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trezit la viață, Iar ceața s-a dosit în vale Și mândra îmi venea în cale. S-aude susur de izvoare Iar mai în sus, în depărtare, Au început s-apară viorele Și eu ascult cu drag un cânt de păsărele. E larmă și zgomot în sat, Țăranii se duc la arat. Șuier de vânt bate în zori Și mângâie câmpul cu flori. Totul în jur e frumos Și parcă aud un cântec duios, Care în geam îmi va bate În
Prim?vara by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83207_a_84532]
-
băiețelul își revine. Doar obrăjorii îi mai sunt foarte galbeni, de parcă ar fi de ceară. Mama, tata și copiii se-ntorc acasă. Plimbarea le-a făcut, tuturor, foarte bine. Aerul proaspăt și curat, liniștea parcului, frumusețea și mireasma florilor, cântecul păsărelelor îi fac să se simtă, acum, mai odihniți, mai plini de veselie și mai sănătoși. La taote bucuriile acestei seri s-au mai adăugat două: o păpușică mare aproape cât Sorina de înaltă și frumoasă și o mașină, ce-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoței. Eu vin din țara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poienile și pajiștile. Aduc înapoi păsărelele cu cântecele lor, scot mieii să zburde la lumină. Ehei, a glăsuit la rându-i fata de alături numită Vara, zilele mele-s lungi și-nsorite, ca să aibă oamenii vreme bună de lucru, iar nopțile puține atât cât să se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Noapte de vară Elena Marin Alexe De pe nori încet coboară Brațe negre si inerte Împletind sub raza clară Pânze aurii incerte S-au ascuns ca la comandă Păsărele prin tufișuri Și-ntr-o liniște deplina Se cufundă prin frunzișuri Doar privighetoarea tristă Mai dă glas durerii mute Și in liniștea de taină Inima stă s-o asculte Mai târziu in crucea nopții Pacea somnului coboară Și-aș mai
Noapte de var? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83243_a_84568]
-
nu s-a încumetat vreodată nici să și le dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
al lui Viky în ținuturile sumbre... Ahmed! Viky! Ce păcat ca n-am introdus religia și printre animale! Nu pentru a asigura un loc în paradis sufletului lui Ahmed, căci sunt sigur că, dacă există vreun aranjament după moarte, pisicile, păsărelele și alte gângănii vor fi instalate înaintea tuturor oamenilor. Dar aș fi dorit o înmormîntare pentru Ahmed făcută cu tot dichisul. Dacă aș fi trăit în Franța, în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei. - Cu mâncare, cu jucării? - Ceva cu cuvinte pe care le foloseam eu când eram mic! Stai, îmi spui cuvintele pe care le foloseam eu când eram bebeluș? Și ce însemnau? - Dar le-am cam uitat... - „Digăi“ le spuneam la păsărele, nu-i așa? „Nani-nani“ la somn. La tramvai spuneam cumva... Iar la leagăn, spuneam „dadi-dadi“! La rece, spuneam „brr-brr“ și la cald „fu-fuu“... Puteam spune „r“ atunci? - Litera „R“?... Dar nici eu nu pot să o spun ca lumea, nici
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
iubirea! ACESTEA TOATE, LUMII DE DUMNEZEU VORBESC! Parfumuri ce coboară din inima pădurii Și cântece vrăjite din lirele naturii, Umbrele-nserării, plutinde pe câmpie Și florile grădinii cu blândă gingășie, Mulțimile de stele care pe Cer lucesc Și tril de păsărele ce vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii, Soarele și Luna pe cer când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
un om părăsit, Câtă speranță avem în ziua de mâine! DE ZIUA TA Dacă ești singurel la munte, Soarele în piept să-ți cânte, Codrul drag să-l simți drept frate, Soră, frunza care bate! Dorul meu să te-ncânte, Păsărele mii să-ți cânte! Dacă ești la mare dus Și ești singur și cuminte, Soarele din cer, de sus Cu dulci raze să te-alinte, Marea cu al ei fior Să te mângâie ușor! Iar de ești cu vreo iubită
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
nu s-a încumetat vreodată nici să și le dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care Dumnezeu i-l trimitea, Însuflețind cu duhul său copacul. Frunzele mesteacănului prinseseră parcă grai. Fiecare frunză Îi vorbea pe limba ei sau poate că Înălța o rugă În miez de noapte către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am făcut un efort considerabil ca să-ți ascult punctul de vedere. Nu-i așa? Poți să nu recunoști asta? M-am uitat pe geam spre grădina directorului. O rândunică singuratică ciugulea cu speranță în pojghița de gheață care acoperea bazinul păsărelelor. — Cred că amândoi am încercat să fim civilizați unul cu altul, am zis. — Da, și totuși nu ne putem înțelege, nu? Nu suntem obligați să fim prieteni. Pabblem și-a înconjurat biroul și s-a ghemuit lângă scaunul meu: — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
generau rânjete din partea colegilor de clasă și note de zece din partea profesorilor. Alice nu mânca niciodată la cantina școlii - scaunele până atunci goale se ocupau instantaneu la apariția ei - ci-și lua pachețelul pe terenul de fotbal, preferat măcar de păsărele. Alice era prea ciudată până și pentru isteții clasei. Aceștia oftau când la ore se citea din Thoreau sau Yeats, până că știau că pe Alice avea s-o podidească plânsul. Ea ar fi vrut să le spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
jocuri video, bărbații își găseau un televizor și, fericiți, se strângeau în jurul câte unui eveniment sportiv obscur, iar mama lui Danny și prietenele ei uitau că mai existau și alți oameni prin preajma lor. Femeile beau, râdeau și ciripeau ca niște păsărele, una peste alta. Erau frumoase și, în același timp, și puțin înfricoșătoare. Până în clipa asta, Danny nici nu observase cum arătau de fapt soții lor. De exemplu, nu știuse că John Aberdeen începuse să-și piardă părul sau că Naji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ce altceva ar fi putut să ajungă. Naji s-a sprijinit de barca motorizată a lui Ellis. Era la un pas să-și părăsească nevasta și remarcabil era faptul că lumea nu se învârtea cu Irene și-o mulțime de păsărele ciripeau acompaniindu-i tristețea. Până și propriul ei trup își vedea de treabă; Irene continua să respire. Femeia a luat o gură de vin și-a decis că dacă ăsta trebuia să fie sfârșitul mariajului, atunci ea avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Habar n-am cum, dar întotdeauna a știut cine ești. Jina, a zis bărbatul. Ochii i se umpluseră cu lacrimi. Contează că te iubesc ? Contează asta măcar puțin ? Jina a auzit o voce dinspre cabană - poate se trezise Pearl. Apoi păsărele, ramuri de copaci, un avion în depărtare, care se întorcea de la unul dintre incendii. L-a auzit și pe Zach, dar vocea lui nu era decât unul dintre celelalte sunete, iar asta era, în egală măsură, o pierdere și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe cine iubea și pe cine nu. Și așa și era. Cărarea se întindea dincolo de cabană. Au luat-o înspre casă și, înainte s-ajungă în față, Zach i-a dat drumul la mână. Întâi n-au auzit decât cântecele păsărelelor, apoi au început să distingă și murmurul unei voci de bărbat. Vocea a speriat păsărelele. Zach s-a lăsat pe vine și-a pus mâna pe cel mai mare băț din preajmă. Ahmad stătea îngenuncheat lângă cabană. Ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cabană. Au luat-o înspre casă și, înainte s-ajungă în față, Zach i-a dat drumul la mână. Întâi n-au auzit decât cântecele păsărelelor, apoi au început să distingă și murmurul unei voci de bărbat. Vocea a speriat păsărelele. Zach s-a lăsat pe vine și-a pus mâna pe cel mai mare băț din preajmă. Ahmad stătea îngenuncheat lângă cabană. Ochii îi erau ridicați către cer, în ciuda cenușii care cădea peste el. Zâmbea. Zach a pășit fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tehnica și gustul ei. Lucrurile păreau complicate... Amîndouă Însă, așa cum erau Îmbrăcate, lăsau o impresie grozavă. Fata rămase locului privindu-mă insistent peste umerii soției mele, arătîndu-și doar fața. Privirea ei deschisă, inocentă, putea fi asemuită cu aceea a unei păsărele care așteaptă numai să-i fluieri. Eram doar soțul stăpînei, așa că nu avea de ce să fie atît de provocatoare... Chiar dacă nu eram, ce-i drept, decît „fostul” ei soț. I-am stîrnit curiozitatea și ea considera că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]