705 matches
-
Însă cu “umanism”. Prin ea, planta nu ucide, ci dă doar avertismente sau, dacă vreți, mesajul ca intrusul să-și ia tălpășița. Animalele, care luptă și ele, nu atât pentru un loc sub Soare, cât pentru terenul de vânătoare ori păscut, duc “umanismul” mai departe. Ele emit doar mesaje de avertizare, chiar și de atracție, de asemenea cu suport chimic, marcând teritoriul, respectiv emanând feromoni. Poate, ca să nu spun sigur, ar trebui să Învățăm de la acești parteneri de ecosferă ceea ce cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
proprietate asupra pămîntului nu fusese rezolvată. Acest aspect nu era critic în perioada aceea, deoarece principala sursă de existență a țăranului era creșterea vitelor. Cel care poseda o bucată de pămînt pe care o cultiva își putea duce vitele la păscut pe pășunea și să adune lemne din pădurile obștii. Nu exista o lipsă de pămînt. Dacă traiul pe o moșie devenea insuportabil, țăranul putea pur și simplu să fugă. Regulamentele Organice au dus la anumite schimbări fundamentale. Deosebit de important era
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
-s-au stelele popcorn ceresc regele se-nclină și-ucide Rima din limba satului în care m-am născut m-a condus de la bun început la rege: făceam din „allein - wenig - König“ o rimă încă de când mergeam cu vacile la păscut în vale: „alleenig - wenig - Kenig“1. Rima și regele din jocul de șah al bunicului. Cunosc în dialect texte țesute pe carpete, rugăciuni, zicale despre vreme - toate rimate. Pe când eram copil, le luam în serios, iar mai târziu, ca adolescentă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
crimele lui Hitler - chiar și cei care în timpul războiului mai erau copii ori pe jumătate copii sau nici nu se născuseră încă. Tot ca pe o insulă cunosc și valea verde de la marginea satului. Să fii singură cu vacile la păscut și să simți cum ținutul din jur devine mai vast decât poate s-o-ndure biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înțelegere ca nici cei mai sus numiți ei înșiși, nici urmașii lor să nu fie s upuși niciunei dări și anume să nu dea zeciuială nici din oi, sau din porci, stupi, vii și să nu fie siliți nici cu păscutul (în text pascuatione) sau altă slujbă a poștii (în text servitio postali, traducere greșită probabil pentru cai de olac) într-un cuvânt să nu fie ei siliți la îndeplinirea niciunei slujbe mici saumari, atât înainte zișii boieri Stanciul egumenul și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
toate raporturile a unei populații harnice și nevinovate ca cea din Țara Făgărașului, din partea armatei austriece. Așezarea în aceste sate a soldaților călăreți îi neliniștea mult pe iobagi, căci li se rechiziționau livezile și grădinile din primăvară până în toamnă pentru păscutul și fânul necesar cailor, încât oamenii n-aveau de unde-și mai face un braț de fân. Iar dacă le scăpa o vită în propriile lor livezi, erau aspru pedepsiți, obligați să achite fără zăbavă la termenele fixate, fânul necesar armatei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
datorită slabei productivități a agriculturii, locuitorii obișnuiesc să lucreze în hotarele vecinilor, mai ales în ale celor din Cârța (săsească). Livezi și fânațe pentru trebuințe au din belșug și din sus și din jos de sat, tot așa și pentru păscutul oilor și al vitelor. Munți și păduri, cele două sate n-au, totuși lemne de foc ca și lemnele necesare pentru clădiri au libertate să aducă. Satul nu are nici-un venit, fiindcă venitul dela cele două mori cu trei roți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
picioare și înțelegea cerințele părinților, i se punea în mână o vărguță și i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o sarcină, o răspundere, după puterile lui). Pe măsură ce copilul creștea, lua în primire păscutul mieilor, apoi al oilor sau vitelor, până când se dovedea vrednic să mânuiască sapa, secera, coasa sau plugul. În felul acesta, copilul era integrat treptat în munca și preocupările familiei, fiind pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
s-a prezentat la post, școala, o construcție modestă ce nu se deosebea prea mult de casele sătenilor din mica localitate, a întâmpinat-o cu lacătul pe ușă, cu împrejmuirea dărăpănată, iar curtea plină de bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam iarna erau cârpiți cu lut, amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
tăietori de lemne, pescari, vânători, moara satului, și multe alte meserii tradiționale în mediul rural. Animalele din curtea țăranului sunt prezente în mai multe tablouri, deoarece sunt foarte legate de viața țăranului român. Tablouri cum ar fi mulsul vacii, la păscut, cu oile, curtea cu păsările și diverse animale de curte, câinele și pisica, au fost și vor rămâne o puternică sursă de inspirație pentru pictorii naivi. Dar nu doresc să fac doar o enumerare a acestor teme sau subiecte de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
au fost crescători de ani male, mai ales de oi, de vaci și de păsări : „Dacă În timpul verii, de pildă - scria Tache Papahagi În 1924 despre satele maramureșene -, vezi cârduri de rațe, dar mai ales de gâște Înălbind livezile la păscut, poți fi de la Început sigur de existența elementului evreiesc În satul respectiv” <endnote id="(13, p. 86)"/>. Gâște creșteau evreii și În curțile marilor orașe, chiar și În cartierul bucureștean Dudești-Văcărești. „Nu auzi În tot cartierul [evreiesc] lătrat de câine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
câmpie. La început am avut ceva rezerve și am început să strig să-i conving să se dea la o parte, ulterior însă am observat că suntem fiecare cu treburile noastre: eu îmi văd de drum, ei își văd de păscut. Deși venim destul de des la râu în timpul zilei sau seara, în zori îmi place să vin singură (cu excepția Indiei care se bălăcește fericită), să privesc conturul difuz al soarelui întinsă în apa rece a râului. Roca din jur este, în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Sâmbătă mergi cu vacile!” Pe atunci nu aveam decât 12-13 ani. Vacile tuturor sătenilor mergeau zilnic la câmp și trei persoane le păzeau zilnic. Astfel, cam o dată la trei sau patru săptămâni, ne venea rândul să mergem cu ele la păscut. Eu am vrut să evit să merg sâmbăta, deoarece învățasem că e păcat. Nu m-am dus sâmbăta nici la școală, nici la liceu sau facultate, chiar și în armată am refuzat să ies la instrucție sau la muncă în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
juncanii lui erau sătui de iarba ce o păscuseră cu mare hărnicie. Costache se ridică de pe buturuga pe care șezuse, își scutură pantalonii cu palma dreaptă, apoi se apropie de juncani ținînd în mână funia cu care îi adusese la păscut. înnoadă cu meșteșug funia printre coarnele juncanilor, lăsându-le lungime deajuns ca să se poată apăra de muște. Cu o vărguță în mână, ca să le amintească juncanilor că mai există și alte metode de a-i struni, nu numai poruncile vorbite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
numeroasei familii a lui Costache Gheorghiu. într-o dimineață, Maricica, sora lui Săndel, care era mai mare cu opt ani decât el, scoase din ocol cârdul de miei, îl chemă și i-l dădu în primire să le ducă la păscut în livada de din jos de casa părintească. Acesta le mână spre locul de pășunat apoi, împreună cu văru-său Victor, au intrat într-o groapă din care oamenii scoteau nisip și acolo începură să meșterească tot felul de figuri, care mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
împrejmuită a chicat în ea. A tot încercat el să iasă cățărându-se pe chetrele care aghe se țineau și a stat acolo până dimineață, când l-au scos băieții lu’ Costache, parcă Dumitru, care se ducea cu caii la păscut pe islaz. De asta e așa julit, ai înțeles ? * − Dumitre, vino oleacă la poartă să vorbim ceva amândoi, îl chemă Gheorghe pe văru-său, vrând să-l întrebe amănunte despre scoatere din fântână a lui tatăsău; − Da, bădie Gheorghe, vin îndată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întrebe amănunte despre scoatere din fântână a lui tatăsău; − Da, bădie Gheorghe, vin îndată; − Am auzit că l-ai găsit ieri dimineață pe tata, în fântâna ce se face în grădina publică; − Da, bădie, mă duceam să duc caii la păscut pe islaz și aud niște zgomote ciudate; mă opresc și-mi dau seama că e glas de om, venea dinspre grădina publică. Mă uit cu atenție și văd o căciulă de om pusă într-un băț, care se mișca într-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în faza finală a bolii și în curând s-a prăpădit pe patul de spital din Pungești. Au venit părinții de la Galați și l-au înmormântat în cimitirul din Pungești, pe timpul acela neavînd mijloace să-l transporte acasă. Capitolul XVI Păscutul tinerilor animale și ispita harbujilor − Lențâca, am fost ieri pe șesul de după deal, unde am avut iarbă, știi tu, unde este și iazul cu pește; nu numai noi am cărat „căchițele” de fân, ci și alde moș Costică Pârțac și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fânul adunat iar ploaia căzută săptămâna trecută a înviorat iarba și fâșlerul din jurul iazului a crescut o frumusețe, numai bun să-l pască cu poftă ghițăii și cârlanii. N-ar fi bine să duci tu cârlanii și ghițăii acolo la păscut? spuse Gheorghiță gândindu-se că el s-ar putea întâlni acolo cu prietenul lui cel mai apropiat, Abacei Costică. − Da, bădie Gheorghiță, că tocmai mă gândeam în ce parte să merg cu a nimalele că pe imaș s-a cam
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poate să aibă încredere în Lențâca, doar are treisprezece ani și păzește cârlanii care pasc pe marginea iazului. Costică se lasă convins și pleacă împreună cu Gheorghe, nu înainte de a-i adresa o vorbă: − Bună, Lențâca, ți-a venit rândul la păscut cu animalele? − Bună dimineța, bădie Costică, eu spun că nu-s la păscut cu animalele, eu numai le păzesc, ele pasc, nu eu, îi întoarse vorba, cu istețime, fata. − Bravo, Lențâco, ai spus o vorbă deșteaptă, recunoscu, râzând, Costică; ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care pasc pe marginea iazului. Costică se lasă convins și pleacă împreună cu Gheorghe, nu înainte de a-i adresa o vorbă: − Bună, Lențâca, ți-a venit rândul la păscut cu animalele? − Bună dimineța, bădie Costică, eu spun că nu-s la păscut cu animalele, eu numai le păzesc, ele pasc, nu eu, îi întoarse vorba, cu istețime, fata. − Bravo, Lențâco, ai spus o vorbă deșteaptă, recunoscu, râzând, Costică; ce mai, ești fată mare, azi mâine te scoate frate-tu la joc. Dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fată isteață, încheie Costică și plecă cu Gheorghiță spre școală. în urma lor a rămas Lențâca mai mare peste grădinărie, acompaniată de corul orăcăielilor de broaște. Dând atenție sporită misiunii de pază și supraveghere, Lențâca lasă animalele să-și vadă de păscut și se îndreaptă către drumul ce taie capetele de șes cu loturi de fânețe ale oamenilor. De-a lungul drumului se întinde lotul lui Costică Abaci, aproape de iaz unde este și harbuzăria cu pricina. I-a urmărit cu privirea pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că tocmai ea, căreia bădia Costică i-a arătat încredere să păzească harbuzăria, s-a lăsat ispitită și a furat un pepene. Ajunsă pe malul iazului îl puse jos, aruncă o privire spre cârdul de animale, care își vedeau de păscutul lor, fără a se sinchisi de frământările păstoriței lor, apoi încercă să desfacă harbuzoaica; zadarnică trudă, trebuia un cuțit, așa că merse spre colibă, poate acolo va găsi ceva de desfăcut rodul dulce ce-i stătea acum la picioare și nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe la amiază, fiind primăvară nu era prea cald iar boii, fiind înalți și cu pasul mare, aveau spor la mers. S-au ținut în pas cu căruța până la trecerea pe Valea Racovei, unde au dat de o pajiște bună de păscut, cu care ocazie s-au odihnit puțin și drumeții. Pe drum au vorbit multe, învățătorul Isailă fiind și agronom, dar încet-încet discuția a alunecat tot spre temerile și frământările la ordinea zilei. După ce vineri în zori ajunseră la Pungești, Costache
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]