138,898 matches
-
singură vertebră Pe spada ta de cavaler teuton. Remember Dar cum desprindeai Cu grijă Aripile de pe trupul meu adolescentin Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
Atîta a rămas din lemnul mîndru Și drept între toate umbrele Aș desface cuvintele din mucezeala stătută Le-aș limpezi să fie Ca fețele de masă ale bunicii Aș căuta prietenii să le punem la loc limba De clopot Aș păstra unul singur pentru mine Pentru orice eventualitate Ascuns Nerostit Poate ar scrie mai tîrziu o carte Le-aș da drumul să prindă roșeață și dragoste De viață barem cît o găină beată Și mai ales să-l pleznească peste gură
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
pierd din vedere. auzul tău, care se îngroașă, nu-l mai poate auzi. la cinci ani, ești deja fiul părinților tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai ușor decât ochiul, îl păstrează totuși, dar nu pentru mult timp, pentru că la zece l-ai uitat, la doisprezece toate simțurile ți s-au îngroșat, la treisprezece s-au mutat în pântece, iar la paisprezece sub buric. acum ești pe de-a-ntregul al părinților tăi
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
lupului a dihorului scot din poem versuri întregi și cuvinte unul după altul îl pregătesc îi fac vârf Fericita zodie a câinelui la puțin timp după ce samantha făta bunica mă punea să aleg unul dintre căței pe care să-l păstrăm ceilalți erau băgați într-un sac și duși la râu ori în zăvoi câteva zile o tot lungeam și îi spuneam că mi-e foarte greu să aleg doar unul pentru că toți sunt la fel de frumoși și seamănă leit între ei
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
Si frigului din noi îi dau ocol, Să-l strângă-n coșul pieptului căldură, Leagănă sita cu nămol Să scurgă cea din urmă picătură. Pe vremuri, Ludovic al XlV-lea, prea minunatul rege-pară, Porecla îi venea de la obrajii în grăsime, Păstra din pântecosul fruct zaharisit de soare Miezul, la el, iar coaja la prostime. Iar hoții lui se pricopseau cu titluri înalte, Purtau veșminte de nobili și peruci Pline de cârlionți și bucle, Să te ferească Domnul, să ajungi să le
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
Constantin Abăluță O D A I A Odaia în care păstram tăcerea din copilărie făceam pași fără însemnătate pe străzi interminabile ascultam păsări prin copaci întâlneam cunoștințe cărora le uitasem numele saluturile noastre aveau gust de fragi fanați în cornete de hârtie rătăcite prin sertare ce semn lasă în tine semenul
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
cap ca floarea soarelui în furtună prin mațele anilor curg zile otrăvite ori hrănitoare iar sufletul e ca acel necunoscut care bate pe la porți cerșind umil câteva minute de atenție și totuși sunt fericit atâta timp cât îmi rămâi tu odaie care păstrezi tăcerea din copilărie și-n care sper că mă voi pierde atunci când va veni vremea celeilalte tăceri ÎNCĂ O ZI Încă o zi coboară din văzduh și-mi obligă carnea și simțurile s-o trăiască până la capăt după ce pleacă mă
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
gellu nu e luca zis și gherasim tzone e stăpînul limbii române tzone este zeul bătrîn al poeziei române tzone e un butoi cu vin care are în el în loc de vin dinamită tzone e singurul poet antic care s-a păstrat viu în magma vulcanică de la poalele muntelui vezuviu tzone e sicriul capodoperă cu singurele poeme capodoperă ale limbii române și-ale literaturii române tzone e zăpada de pe munții carpați și de pe himalaya tzone este pluralitatea munților carpați și himalaya în
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
spus, au plecat din țară. Așadar Joachim Wittstoc nu e ultimul mohican. Iată că în România se mai scrie în limba germană și nu oricum. Carmen Elisabeta Puchianu, pe care mă bucur s-o prezint cititorilor români în traducerea mea, păstrează ceva din retorica total lipsită de gablonțuri poetice, în nota preciziei și a rigorii, chiar și când abordează registrul ludic -, trăsături specifice poeziei europene actuale. Revelatoare la această poetă mi se pare dubla rostire "pe față și pe dos" ca
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
pe făptaș. Mai ales că arăta ca un african zbîrcit. Decise despărțirea lui de femeia care era atît de frumoasă, că-i plăcu și lui Agillus. De asemeni hotărî amendarea individului și rămînerea la soție a tot ce se mai păstrase din avutul comun. Iar dacă avea să mai persevereze în nelegiuiri, amenință Tiberius, avea să fie legat de o lance (curia) și ținut astfel pînă se va tămădui (cura) de nărav. Hunarus, cam iritat, traduse dacilor sentința și condamnatul fugi
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
în găleată - Mi s-au oprit, ca o mîngîiere ușoară, pe ceafă. Și a ieșit să se plimbe. Mă simțeam cumva ușurat. Mă simțeam bine. Cred că nu mai era supărată pe mine. Cred că mă iubește. Iar mănușile mai păstrau ceva din parfumul ei. Coapsele ei mă strîngeau. Umede și lipicioase Un oraș de purpură răsărise în zare Gîfîiam, transpiram, dar nu înaintam Deloc. "Oh, oh, oh, oh!", am strigat. Nu era durere, Nu era bucurie. Coapsele ei Umede și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
într-un scaun cu rotile pentru paraplezici așteptând cu răbdare să se înalțe pe norii gloriei sale cerești "persoanele temporar valide" așa cum Isus Cristos i-a îndemnat pe apostoli pe drumul Emausului să-i pipăie rănile de la mâini și picioare păstrate după Înviere așadar rămâi și în cer ca pe pământ pentru totdeauna cu cicatricele suferințelor ca dovadă supremă să fii crezut după Înviere că ai suferit și te-au stigmatizat ai fost om viu printre oameni vii și ai propovăduit
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă, oaspete, cu simțurile sub muzica țâșnită din gurile morții, se zbate fără să-i piardă alba șerpuire a tăcerii, prin sunetele pustietoare năzuiește spre tablele în care forma a treia își lasă urzeala pe trupul lui ca o
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
obscur Obsedante imagini din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga din somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest copac din fața ferestrei trage să moară priveghindu-l mi-
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
Vibrații Tremurul mâinii ce scrie și apoi îndelungata oprire în gol când răbdarea abdică în culoarea bolnavă a ploii când totul se destramă în necunoscuta ființă ce-ți mângâie urmele pe hârtia credulă simți că poți lua înfățișarea oricărui cuvânt păstrându-i secretul în sânge clipele una pe alta se îmbrățișează oftând Acasă Să poți discerne ce e obiect și închipuire ce este fotolii gemene cu un trecut friguros neputința și-o leagănă scrumul țigării fixează lungi traiectorii pentru ce va
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
cu sărutarea gurii tale! Căci sărutările tale mai dulci sînt decît vinul. Ei, cum să-i spui așa ceva unei tute ca asta? Nu mergea deloc. Altceva nu îi trecea prin minte. Dar de ce trebuia să-i spună ceva? Ea oricum păstra o tăcere care se voia enigmatică. Și totuși el trebuia să-i spună ceva, că era om cu școală, era VIP, ce naiba. Că doar nu era să-i spună ce-i trecea prin minte, adică de ce mama dracului sîntem noi
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
mare lucru, nici măcar textul pe care îl scrisese cu atâta participare, nu se vedea, iar ploaia aurie părea doar un defect de peliculă. Din toată povestea, al cărei constructor se crezuse, nu mai rămăsese decât o grămăjoară de praf auriu, păstrat cu venerație secretă într-un dop de Coca-Cola.
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
oxidat în porii lumii și că zâmbetul îngăduitor e ca un deget uscat apăsând pupila albastră a unui ochi larg deschis ca să mă liniștesc mi-am apropiat scaunul de fereastră sub fereastră se înșiră prosoapele tuturor experiențelor noastre buretele care păstrează mirosul pielii mele ude fragmente de piele firme de cosmetice urme de mohair și sare cu alte cuvinte și tu te împrăștii pe toate lucrurile tale acesta este tremurul meu de seară în fața căruia nu spui nimic noaptea își ascunde
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
Moldova acceptasem în cele din urmă să rămân secretar pentru un nou termen (adică să nu mai pot scrie), iar lucrul acesta îi oferise ocazia lui G. Markov, președintele US, să raporteze "acolo sus lui Brejnev" că "a reușit să păstreze toate cadrele vechi, așa că situația este stabilă". Nu voi profita de ocazie ca să remarc, malițios, că stabilitatea nu este o obsesie tocmai nouă, mă întorc mai degrabă cu gândul la vremurile acelea, când o călătorie în străinătate propusă provinciei merita
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
nu știu... Juan, un tip mai apropiat cumva de realitate, crede că lucrările agricole abia trebuie să înceapă. În orice caz safra - recoltarea trestiei de zahăr - a luat sfârșit. Probabil... Plaja, cândva căutată mai ales de americanii cu mijloace modeste, păstrează destul din bunul-gust de altădată, oricum, interminabila fâșie de nisip argintiu numără cu sutele de coloniuțe de nemți federali, probabil nici aceștia dintre cei prea avuți, dar, comparativ cu puținii turiști sovietici... Chelneri în fracuri, cu plastroane impecabile și papioane
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
căruță suind ulița, stingând lumânarea troiței. Fata gazdei cea leneșă cu ochii la pândă mereu către poartă. Șoricelul căzut în vadra de lapte, clipocind, clipocind, stricând somnul bunicilor. Depărtarea dă sens precum o mânușă demult pierdută într-un tren - încă păstrându-ți căldura pe o mână străină. Epilog Să pot să răscumpăr, ca pe-un drum spre Emaus, toate acele schimbări ce nu mai pot fi printre rânduri citite. Iată ispitele neduse până la capăt. Moartea, bucuria de-a vedea totul, mereu
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
o prietenă, MD, nu pot să-ți dau numele ei pentru că are un soț extrem de gelos, eu cu Romero, cum, necum, ne certăm și ne împăcăm, dar cu MD nu merge. Soțul e bancher, plin de bani și relații, o păstrează ca pe o camee la care nu are voie să privească și să o admire decît el. Să mori de rîs, nici la Buenos Airea nu am pomenit asemenea accese de gelozie. Cu toate că îmi aduc bine aminte ce figuri făcea
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care tainic imbold și că o pusesem într-o carte, ca semn. Am găsit-o. în curte se făcuse liniște. Cei șapte corbi, înșirați pe creanga nucului continuau să mă urmărească în tăcere. Am aruncat pana în aer. Se
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
ajunsesem să trăim o stare de intoxicare cu adjective pozitive, iar din această perspectivă, critica excesivă din cenaclu îmi pare acum o formă de igienă mentală și de reinstaurare a echilibrului. Paradoxal sau nu, aceasta este atitudinea care s-a păstrat cel mai bine în memoria mea afectivă și după atâția ani nu pot să mi-l imaginez pe Boerescu făcând un comentariu fără să își picure măcar și în doze homeopatice soluțiile acide, de parcă cuvântul alcalin nu s-ar fi
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
de ceai de cânepă din ceașca neagră, care l-a trezit din extaz" - crezându-se înger păzitor, alungat. Își scutură de ulei de parfum acoperământul aruncat de draci. Că are în continuare draci: e supărat, nervos, nemulțumit, neajutorat, nedreptățit. Mai păstrează impresia obscură că s-a petrecut, totuși, ceva foarte straniu cu el - prea-i merge rău. Dedesubt, la cinci-șase metri sub el a fost curățat pământul și s-a întins o rogojină de către țăranii adunați să se închine: din clipă
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]