1,786 matches
-
Din afaceri oneroase Spăgi în sume fără cuget! De, era cocoș de rasă Ce-aduna fără de veste Și punea pe a sa masă Bogății ca în poveste... Găina cotcodăcea Să își facă mare nume, Că nu știa ce-și prezicea, Pătând des al ei renume... Când simți, că el mințea Afundând-o mult în groapă, La scos urgent din rețea Să se-adape-n altă apă... Găina noastră s-a trezit Cam tărzior la realitate, In loc să se fi păzit, S-a
GĂINA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352602_a_353931]
-
descurca cu menajera? - Banul este ochiul dracului, cum se știe. Nu sunt un străin. La o adică îi spun și gata. Mă ceartă, mă iartă și cu asta s-a încheiat episodul dormitorul de oaspeți. Era mai rău dacă se pătau așternuturile. Au cred că peste o sută de ani. Nu ai văzut ce brocarturi erau întinse deasupra patului? Le-au primit cadou la nuntă de la părinții bunicului care le-au cumpărat și ei de la evreii deportați în Transnistria. Nu garantez
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
gri și de alb și de-azur. Pe dealuri și șes se impun dominante, Albeața din flori și crud-verde în jur. Frunzișuri adie de vânturi mișcate, În aer se-ntinde a serii răcoare. Jupoane de nori stau de cer atârnate, Pătând pe alocuri apusul de soare. *** Referință Bibliografică: Prier / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PRIER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353743_a_355072]
-
special intelectului. Iar vârstă miturilor cosmogonice este vârstă de aur, când oamenii erau aproape de zei , cu zei și în zei .... Anticii considerau Dacia țara lui “Cronos”-“Saturn”. Diogene Laertiu afirmă “Geții îl numesc pe Saturn Zalmoxe”. La fel Mnases din Pătară, elev al lui Erathostene, afirmă că geții îl venerează pe Kronos numindu-l Zalmoxis. Zeul Moș cum este denumit Cronos Saturn în multe culturi, este același cu Moș Crăciun, acelasi bătrân cu barbă albă care apare în poveștile românilor, cel
VINDECĂM ATUNCI CÂND CUNOAŞTEM de DOR DANAELA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354596_a_355925]
-
stare tranzitorie), dinspre „pătarea cu/de iarnă”, spre POEZIE/ RE-ARMONIZARE-RE-ORIGINIZARE A LOGOS-ULUI, întru Parashabda-Suntetul Originar al Demiurgiei Cosmice: „Soarele apăruse târziu, pe cer/ Cu licăriri suave pe zăpadă, / Care sunau a asfințit. Numai dealul răsuna alb / Deasupra ghioceilor veseli, / Pătați de iarna, / Ce trecea nepăsătoare, / Ducând anotimpul în poezie” (cf. Răsărit). Intranzitivitatea/intransigența MAMEI, FLORII, CĂRȚII- par a cere echilibrarea, cosmico-umană, prin elemente tranzitiv-versatile, constant-interogative: OGLINZILE și APELE/OCHII (pseudo-heracliteene/heracliteeni și, concomitent, eleate/eleați, prin fluxul-refluxul amintirii). Dar, mereu
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
copil!” Numai mami îi zâmbea în ambele situații și îi amintea că “bătaia este ruptă din rai”. Prima zi de școală a început mai greu decât cu un an în urmă, când mă întorsesem cu caietele pline de cerneală și pătată de rușine . În Toamna lui 1960, când m-am întors de la școală, mami spăla în curte în albia de lemn. Erau rufe peste tot; și în albie și în lighean, care ateptau să fie spălate a doua oară. Pe pirostrii
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
murdărească și pe mine. Când învățătoarea a ajuns lângă mine, barba îmi tremură, iar capul îmi ardea de privirea celor 39 de copii. Care mai de care scoteau cele mai crunte exclamații pe seama mea. Era o adevărată tragedie: caietele erau pătate, deci nu se mai puteau folosi, iar atât de prețuitul abecedar pentru ochii mamei era îmbibat pe ici pe colo de lichidul ghinionist; numai aritmetica, în afară de petele de pe coperți, părea curată. -Sa nu plângi în prima zi de școală, o să
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și frumos. Hărmălaia copiilor care se zbenguiau în scrâncioburi și tobogane îi dădea o poftă aprigă de viață. Își luaseră fiecare câte o înghețată și se alintau copilarește, savurând cu poftă vârfurile aromate și spiralate ce dădeau afară din cornetele pătate de promoroacă. Râdeau ca doua fetițe lipsite de griji. Și chiar nu aveau griji: oleacă de salar aveau, erau tinere, inocente și visătoare. Încă nu cunoscuseră febra dragostei. Un tânăr trecea pe aleea din fața lor. Își trăgea cu mare greutate
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
să ne abandonăm orice crez și țel. Țara pe care ne-o oferiți voi acum este ceea ce noi nu putem accepta și lăsa copiilor noștri. Plecați cât mai repede, corciților! Mâinile pline de pământ se curăță mai ușor decât mâinile pătate de sânge. Și NU!, NU vă vreau cămașa cu butoni, jegoasă și îmbâcsită de trădare, ci doar tricoul meu curat, care mă face să nu stau cu capul plecat.” Tulburător text, ca de altfel întreaga creație a acestui tânăr, a
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357465_a_358794]
-
căpăta pe deplin înțelesurile. Nu poți să nu-ți pui din când în când întrebarea firească: într-o asemenea situație, eu cum aș fi reacționat?... și să nu te cutremuri. Dacă, despre neamul românesc auzim astăzi uneori cuvinte care ne pătează obrazul, cartea semnată de Victor Roșca vine să spele petele de pe obraz și să depună mărturie că există mulți semeni aflați în umbră care nu și-au pierdut verticalitatea chiar și în cele mai cumplite vremuri. Pe astfel de oameni
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
să zburde peste tot, să răscolească frunzele uscate și să se lupte cu norii cei dulci, care aduc cu ei apa cea hrănitoare ... dar e prea cald astăzi și n-are chef de zburdălnicii. Crinii de pădure, cu petalele roze pătate cu purpuriu, ar vrea să se joace cu fluturii, dar numai vreo două buburuze au ieșit la joacă, nici măcar un fluture cu ochi de păun nu dă vesel din aripioare prin preajmă ... O cîrtiță cu ochii mici și blana scurtă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
sotirescu et copa.) dorința aceasta îl stîpânea atât de tiranic, încâi le spunea unor confrați că piesa e gata. Aici era liniște, putea să se concentreze. N-apucă însă să scrie decât un rând și călimara cu cerneală se răsturnă, pătând mândrețea de scândură netedă și albă. Atunci maestrul se sculă repede și supărat, n-a mai scris nimic. I-a fugit toată inspirația. I s-a părut că e un semn rău. Ca să se răzbune, luă tocul și scrise: „Toate
MASA LUI CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358108_a_359437]
-
SCARA LUI IACOB Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Scara lui Iacob Așa cum chinuiești o țigară Să se stingă, mi-e sufletul în clipele singurătății absolute, deși nu mă ating cuvintele pătate de oroare, manipulări mizere, dar luceafărul răsare-n fiecare seară, adun cu grijă orele-petale și zilele - câmpii montane și anii -munți albaștri-n zări, voi nu mă credeți, nu veți ști nicicând câtă iertare, umilință sfântă și iubire am adunat
SCARA LUI IACOB de BORIS MEHR în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358164_a_359493]
-
guvernul țării Ce cu aroganță ne-a sfidat, Onoarea a dând-o uitării. El nu cunoaște demnitatea, Rușine n-a avut nicicând. A plagiat făcându-ș cartea, Din munca altuia furând. Și azi el minte și sfidează, Iar numele lui e pătat. Promite că demisionează, Dar imediat, a și uitat. Noi suntem mulți,o țară-ntreagă, Dar azi, încă nu ne-am trezit, Ca votul nostru să aleagă , Pe omul corect,tânăr,cinstit! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ÎNCĂ NU NE-AM TREZIT
ÎNCĂ NU NE-AM TREZIT.... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357775_a_359104]
-
cardiac, se lasă în genunchi, vâră degetele între maxilarele victimei atacului, îi scoate proteza și începe să-i sufle aer. Cu o mână îi apasă ritmic și insistent pieptul. Un fumător, așadar,un mare fumător, îmi certific privindu-i degetele pătate de nicotină și țigareta încă arzând pe asfalt. Ce stupid! Îmi șterg fruntea, tremur tot privind muribundul nu mai în vârstă decât mine, dar mai slab, livid... Studentul renunță... Mă așez pe o bancă. Dau reflex să scot o țigare
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > STRĂINUL Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1225 din 09 mai 2014 Toate Articolele Autorului Fredona rătăcirea când l-am găsit în port, naufragiat, la sfârșit de octombrie, retras sub borurile prea largi, pătate de vreme, apăsat de dorul de-ai lui, de vatra strămoșească, de ce-i mai rămăsese din bruma anilor. Soarele scăpăta peste deal, diluat în așternutul serii; cerul, și el neînțeles, fumega-n copite de cai... Un sunet de toacă, despletit
STRĂINUL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350683_a_352012]
-
urât peste poate pe Botezător căruia mulți din popor credeau la vremea aceea că e ,,Mesia”. Cu bani și cadouri scumpe o vom putea cumpăra. -Nu! spuse ridicându-se de pe jilțul său arhiereul Caiafa. Această femeie desfrânată care și-a pătat mâinile cu sângele Botezătorului nu trebuie amestecată în treburile noastre. O putem cumpăra, însă nu e nevoie de un asemenea târg. În plus, continuă arhiereul, simpla amestecare a numelui acestei femei va da de gândit că acest Iisus e și
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
pragul ușii casei, sub streașină, ca de obicei, pentru ca mama să le aibă la îndemână. Când m-am întors, pentru a aduce și celelalte lemne, nu l-am mai văzut. Doar toporul rămăsese adânc înfipt în butuc. Iar butucul era pătat cu sânge. Procesul se prelungise câteva luni. Avocatul îl informase că partea adversă a prezentat martori care ar fi asistat la înmânarea banilor după încheierea contractului de vânzare - cumpărare. Nu conta că pârâtul n-avea chitanță pentru primirea lor, instanța
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
și pe tăcute scriu, Mai compun un poem dedicat Dorei, Blaga îmi dictează necrologul din sicriu. De atâta mers asfaltul se înmoaie la prânz, Foamea mă îndeamnă să rod așteptarea, Pe marginea drumului paște lumină un mânz Când eu scriind pătez cu cerneală zarea... Spre seară intru pe tăcute puțin în pământ Mi-i se vede doar mâna cu care mai scriu, Cuvintele mi-au fost luate și duse de vânt Pe când îmi dau seama că mi-s-a făcut târziu
PE STRADA MEA CU VISE ŞI AMOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358894_a_360223]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEGRU PE ALB Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Căneală par pe câmpurile-albite, Noian de ciori în cârduri risipite, Pătând spoiala nouă din câmpie Și croncănesc de parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chircite Și-nalță fumuri albe către ceruri, Din focuri care ard abia mocnite, Să-mprăștie arsura de la geruri. Deodată, deși pare-ncremenită, O dâră de cărbune
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
o înconjoară și cu care nu poate comunica afectiv și spiritual. Cântecul jalnic al corului o afundă în transă: „De unde a izvorât muzica aceasta nefirească și tristă? “ Vede sângele, simbol al vieții, și se îngrozește; lui Achile îi cere paloșul pătat de sânge și i-l șterge pentru a rămâne curat, așa cum și-a dorit ea să fie întotdeauna Achile, curat în fața dragostei și a morții. Convinsă că se jertfește pentru binele Heladei și al fratelui ei - Oreste Regele Sunetelor -, “tare
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
secolul XXI și strig din cutia mea de chibrituri cu balcon spre sărbători Opriți zborul aripii negre ce murdărește întinsurile levitațiilor albe de cocori dintre mine și Tine, de unde vin potoape de gânduri în zori peste lumea mea de oglindă pătată cu chipul meu uitată în secolul trecut în buzunarul unui ateu. Plângi natură și te-a auzit luna -ureche cu care asculți cum bate inima pământului noaptea aștept să-mi spui nu-ți fie teamă tot ce e al tău
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
făcut tot ce este posibil ca să îmbunătățească nivelul de trai. Nici de formula “îmbunătățirea nivelul de trai” care devenise o lozincă obsesivă nu s-au lepădat. Dar „ei” nu s-au lepădat nici de foștii securiști care prin trecutul lor pătează imaginea unei națiuni, care dacă o privim prin categoria de oameni, în nobilul înțeles al cuvântului, ce nu sunt implicați și nici părtași la samavolniciile guvernanților, ce să mai cerem, debarasarea de șabloanele propagandistice ale unor vremuri - de care nici
LA PRORĂ CEAŢĂ DENSĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360045_a_361374]
-
verde și candid Și din albastrul ochiului dorit. Dă-mi cugetarea, dorul tău Din luciul alburiu al scoarței, Cuprinde-mi răgazul, acoperă-mi rana Mângăie-mi sufletul înmărmurit Și alb și negru, precum marmura. Acoperă-mi gândul până-n adânc Din violetul pătat de soare, Doar vise eterne dă-mi... Din lacrima fructelor să bem Si din tăcuta lor savoare , Mesteacănule, dă-mi cugetare ... Referință Bibliografică: Mesteacănule, dă-mi cugetare / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
ziua aceea nu a fost așa. Darie Dumbrava a plecat dar nu s-a mai întors singur pe acel drum. Ajuns undeva la marginea pădurii, a privit cata-i zarea, cu o bucurie adunată de-o viață în ochii lui pătați de prea puternică lumină a soarelui. Și-a întins mâinile către cer a ruga sau mulțumire pentru toate cele date și primite, s-a așezat încetișor la rădăcina unui copac gros, a avut grijă ca pălăria să-i stea cât
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]