24,467 matches
-
ale culturii și ale statului, cu totul necunoscute mie la ceasul acela, eu nefiind preocupată de latura politică a evenimentelor, care desigur se desfășurau în viața țării, care se înșirau după rang și importanță în spațiul larg al pavilionului. Suveranul pătrunse în pavilion înconjurat de personalități care erau îmbrăcate în fracuri, uniformă de ceremonie la vremea aceea, care îl conduseră prin mulțime, spre un podium. La un moment dat regele rosti o cuvîntare expusă cu glas sigur, răsunător, plăcut ca tonalitate
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
vis ticăit"; la lumina unui incendiu catastrofal "îngerul debarcă în realitate"; Prin aer o fanfară de elefanți de fier/ și tu, în patul mic, stingher, acoperindu-ți auzul cu leucoplast/ ești patului rușine și balast". Atmosfera sufocantă a lumii comuniste pătrunde însă întreagă în poem, poate chiar mai percutantă în felul acesta, în care "real" nu e ce se vede, ci se se simte: "Creșteau urechi și rapoarte pe toți pereții// Da da. Intrați. Poftim. V-am spus că sînt singur
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
altă falangă fața și mîinile ți-s scăldate în lumina electrică strălucirea ferestrelor ți-a înfipt în carne mii de ace de gheață și gheața înaintează prin fiecare țesut corpul descrește și în tot acest timp lași lumina să-ți pătrundă în ochi să se rotească acolo ca o mireasă în rochia ei vaporoasă printr-o încăpere goală și farsa de a ști că n-o să mai apuci alt capăt al străzii ți-ai dorit prea mult iar dorința topește dantelăria
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
a se liniști ca ființă vie, rămânând pe vârful munților Kebnekaize, mult timp, aproape un an, până când, în sfârșit, va întâlni imaculata față de copil a unei noi zăpezi. Toate aceste nume sunt sacre pentru laponi și unele din ele au pătruns și în limba suedeză care are și ea, ca toate limbile, denumiri speciale pentru zăpadă și starea ei mișcătoare, metamorfoze dansatoare, schimbându-se în fantome ale apei, năluci ale aerului din care s-a creat subtil. Am stat cu capul
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
care, văzută prin ochii adolescentului sfios și senzual, e mult mai aproape de ficțiunile tînărului Nabokov. În genere, proustianismul lui Alexandru George e revizuit prin Mateiu Caragiale, printr-o voință de a perpetua umbra sau taina și nu de a o pătrunde sau de a construi în jurul ei numeroase ipoteze. Asta se vede cel mai bine în episodul din Germania în centrul căruia se află italianul vital, sincer, comunicativ și totuși "plin de secrete", anarhizantul Mario, prieten și vecin de cameră al
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
ele prin faptul că amintirea e și povestea aflării rețetei, iar rețeta, proustian, unul dintre ingredientele amintirii. Nu știi însă ce e scop și ce rămîne pretext. La jumatatea acestei indecizii întreținută subtil în carte, prinde contur imaginea unui oraș pătruns de un farmec discret și difuz, ezitînd, ca și amintirea, între real și ficțiune. „Bucureștiul - spune Sergiu Singer - este fermecător, iar secretul acestui farmec durabil este ascuns adînc. încercînd să dezvălui acest secret, descoperi mai întîi o lumină neobișnuită, care
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
excite îngrozitor. O dată, și încă o dată, și iar o dată. "Îți place?", murmura în genunchi în fața mea, și iar reîncepea, frecându-și între timp sânii de pieptul meu. N-am mai putut rezista, am tras-o pe o canapea și am pătruns-o. Am repetat asta de câteva ori în neștire, și ea îngâna mereu: "ce bine e, ce bine e..." Recunosc, da, a fost bine, prea bine chiar, dar ce fac eu acum? Dacă n-o să mă mai pot lipsi de
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
doar 26 de ani. Născut în 1858, făcuse excelente studii de filologie la Paris, iar interesul față de limba română și-l manifestase publicând, în 1879, o recenzie la Zur rumänischen Lautgeschichte de Moses Gaster. Sosit în România, Nyrop avea să pătrundă, foarte repede, în chiar miezul vieții culturale române. La data de 2/14 mai 1884, Titu Maiorescu notează în jurnal: „La cină, docentul privat Kristoffer Nyrop din Copenhaga, care vrea să învețe aici românește..." E începutul relațiilor acestuia cu lumea
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
același manuscris, În strofa frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce-i părea a fi închis. Curând în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie Cum Te-așteptam, iată că vine O boare rece care-aduce În caldul vieții veștejirea. Dau să mă sprijin de o creangă, Scad sub coroanele de raze, Mă subțiez în sul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
la care existența sa toată nu i-a fost de-ajuns pentru a răspunde. Permiteți-mi, așadar, să-mi exprim cu naivitatea tinereții și deopotrivă a senectuții mirarea în fața ambiguității spațiului universitar. Într-adevăr, spațiul acesta mi se părea, atunci când pătrundeam pentru întâia oară în el și continuă, acum, după ce l-am străbătut de atâtea ori, să-mi pară, în mod paradoxal, în același timp surprinzător de îngust, de limitat, de parcelat, dar totodată deschizându-se asupra unui spațiu infinit. Paradoxul
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
sale. Toate mă atrăgeau, mă solicitau: "...Philosophie, Juristerei und Medizin, Und leider auch Theologie...". Aș fi vrut să le străbat, să le cuprind pe toate. Și nu numai. Credeam, cu nevinovăția pofticioasă a adolescenței, că pășind peste pragul Universității, voi pătrunde sub bolți înalte, în săli imense, hale cu arcade ale căror pereți purtând rafturi nesfârșite de cărți te îmbie cu tezaurul cărturăresc al omenirii întregi. Prin galeriile Universității îmi plăcea să văd învățați în robe întunecate, nobile făpturi în straie
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
stânci explorarea melcului, a acelei mirabile construcții osoase spiralate ce adăpostește labirintul urechii interne. Nu era decât un fragment dintr-o parte, ea însăși doar un capitol dintr-o carte, și aceasta în multe, în nenumărate tomuri. Dar simțeam că pătrunzând în labirintul din acea stâncă, cu oscioarele din preajmă ce păreau bricolate ca pentru un joc de copil puteam înainta spre acel totum, spre întregul cosmic la care năzuia tinerețea mea puțin știutoare. Identificam pe atunci acest întreg cu universalitatea
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
aruncase pe Maestru într-o dilemă absurdă. După cîteva clipe de nedumerire părea că își revenise dintr-o capcană pe care i-am întins-o. Își șterse sudoarea de pe fruntea încălzită de atmosfera înăbușitoare a apartamentului în care căldura verii pătrundea cu forță. Se uită la mine cu o privire duioasă și îngăduitoare, ca la un copil care rostește cuvinte necontrolate. Deodată expresia lui căpătă o altă nuanță, rostind: - Cum să plec la Sibiu, pe arșița asta? Pentru mine o deplasare
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
mari pe tăblița atîrnată de vagonul, care se puse în mișcare. Am ajuns în gara stațiunii, odată cu pîlcul de tineri gălăgioși, care călătoreau în fiecare zi spre stabilimentele băilor, nerăbdători să se arunce în apa sărată, care îi aștepta. Am pătruns și noi în parcul stațiunii înconjurat de un gard de metal scorojit. M-am oprit ezitînd să pășesc mai departe. Cele trei lacuri îmi păreau trei bălți cu apă stătută. Dispăruseră arbuștii de leandru sădiți de o parte și de
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Apus erau trimiși în munții României - prin Grecia - spre a cerceta teritoriile din spatele cortinei de fier (numele lor, Sabin Mare, Gavrilă Pop, Ilie Rada și alții, abia acum ne sînt revelate!). Unul dintre ei, Silviu Crăciunaș, reușește performanța de a pătrunde clandestin în România și de „a ieși" din nou, în Occident - de mai multe ori; autorul îi dedică o atenție deosebită (Silviu Crăciunaș a scris o carte despre „aventura" sa în România). Printre aceștia erau și legionari - așa cum s-a
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
prin praful drumului pe care-l mestecă în dinți. Începea să simtă în ceafă pîrjolul soarelui. Compania intră în Pitești înainte de asfințit. Mărșăluise toată ziua fără întrerupere și trupeții făcuseră deja bătături în palmă de la mînerul de fier al cuferelor. Pătrunseră în curtea cazărmii nu tocmai ca niște voinici. Îi întîmpină, nemulțumit, cu degetele înfipte în centiron, un căpitan ......și ochios. Acesta îl măsură pe Șuiu din cap pînă-n picioare. Ostașilor le spuse doar "luați-vă în primire echipamentul" cu o
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
gîndea, își făcea toate aceste socoteli, dar în adîncul lui nu se tulburase. Parcă nenorocirea la care asistase fusese numai o nălucire, o aberație a vederii. Ca să se liniștească și mai bine își făcu semnul crucii. După cădearea Turtucaiei nemții pătrunseră în țară de la sud. Forțînd din nou trecătorile Jiului, acolo unde prima oară dăduseră greș, intrară apoi și de la nord. Diviziile lor efectuau un marș convergent spre București. După abia trei luni de la începerea războiului situația se contura disperată. Românii
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
vreascuri din grămadă și încingînd focul în casa pustie. Toate coșurile fumegau. Cînd se întorceau din linia întîi, la orice bordei s-ar fi oprit ostașii găseau cald și o mînă de paie așternută pe jos. Cădeau rupți de oboseală, pătrunși de umezeală pînă la os. Era în noiembrie. Ploua întruna mărunt și rece. În ziua de optsprezece pîndarii zăriră dușmanul. Se apropia tatonînd, în șiruri răzlețe peste ponoarele negre. Românii traseră primii. Surprinși, nemții se culcară la pămînt cu mantalele
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Alex. Ștefănescu În după-amiaza zilei de 19 septembrie 2002 peste 100 de scriitori din 27 de țări, grupați, în funcție de afinități descoperite spontan, în trei autocare, descind la Neptun, sub un soare de toamnă, cu o lumină filtrată (care va pătrunde, probabil, și mai filtrată, în operele lor). Timp de o săptămână, Neptunul, care și-a anexat în acest scop și Mangalia, și Constanța, și o parte din Deltă, va fi reședința literaturii universale. Invazia de scriitori (în marea lor majoritate
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
nuvela Masca morții roșii. La fel ca în poveste, el ne strângea în jurul operei sale, după cum Prospero își adăpostise prietenii în minunatul său palat pentru a-i apăra de ciuma roșie bântuind orașul. Prospero este primul ucis de ciuma care pătrunde prin ușile ferecate. Tot astfel, V. Voiculescu ne izola înlăuntrul operei sale și evadam împreună din cotidian. Aveam impresia că scrie numai pentru noi. Refuzase să-și publice din opera sa în regimul comunist, care oricum i-ar fi repudiat
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
mai degrabă, decît pe cea a boului! Se visează inspirat, absorbit pînă-n alveola intimă, ascunsă, a pulmonului înfrăgezit de nostalgii secrete. Prietenia-i mireasma florilor, enorm țîșnite-n clipă, ce sîntem. Nu porii zidului îi înfundă ea, ci pe-ai sufletelor. Pătrunde cu tenacitate, fără răgaz, sau cu răgazuri impuse doar din afară. Să scriem un manual al bunei păstrări a prieteniei și inima va fi un raft adînc, și cald, și pulsatil, pe care vom așeza în teancuri moi aromele.
Și inima va fi un raft adînc și cald... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14819_a_16144]
-
Simona Tache Cu ocazia sărbătorilor, fie că lumina și căldura sarmalelor să vă pătrundă în suflete și să vă bucurați de ele alături de cei dragi. La mulți ani, să fiți sănătoși, iubiți și la pungă burdușiți! Buun. Urările regulamentare fiind făcute, să vă povestesc ce-am văzut ieri pe drumul de întoarcere de la munte
La gratare in parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21165_a_22490]
-
un suport de ouă deghizat în răzătoare). Fumez două țigări. Altele decât cele pe care le fumez de obicei, logic! În timpul ăsta, citesc, pentru prima dată în viață, prefăcându-mă foarte interesată, Gazeta Sporturilor. Prin pătura de pe geamul de la bucătărie, pătrunde vag o rază de lumină. Ora 9.00: Cu perucă blondă, ochelari mari de soare, niște haine măsura 48, împrumutate de la o vecină, și pantofi cu tocuri de 20 cm (pe care nu știu să merg), pornesc spre birou. Pe
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
de fumat, acum vreo doi ani, s-a lăsat ca la carte, nenică: Cu antidepresive și flipchart! Da, da, cu flipchart. Intrai la el în birou și vedeai așa: întîi pe Bucurenci nervos și apoi flipchartul cu “Simptomele sevrajului”. Am pătruns într-o zi, prin efracție, și i le-am înlocuit p-alea serioase cu unele în bășcălie, da’ n-a gustat, din pricina principalului simptom: nervozitatea. Eu am niște suspiciuni și legat de organizarea asta a lui Bucurenci. Cred că, dacă
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
tîrziu, cîteva lucruri aparent neverosimile i s-au întîmplat profesoarei mele. într-un moment de relativă liberalizare, pentru a demonstra "deschidere politică", Ceaușescu a oferit unor intelectuali șterși și obedienți cîteva locuri în temutul Comitet Central. Din eroare, probabil, a pătruns acolo și un intelectual de mare clasă, Zoe Dumitrescu Bușulenga. Să presupunem oare că pînă și cele mai înguste minți pot fi uneori sensibile la farmec personal și la sclipire intelectuală? Greu de admis, dar nu imposibil. E adevărat, Doamna
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]