1,077 matches
-
vocație de ascet, se devotează de acum înainte țelului său - luminarea neamului. Așezămintele culturale și religioase înălțate prin străduința și, de multe ori, pe cheltuiala sa fac din Blaj un important centru de cultură, salutat mai târziu cu venerație de pașoptiști. Aici se tipăresc, în românește sau în latinește, o seamă de traduceri (cărți religioase, manuale didactice), făcute în conlucrare cu călugări precum Grigore Maior, Gherontie Cotore, Atanasie Rednic. Într-o scrisoare adresată, în septembrie 1757, papei, A. susține originea romană
AARON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285140_a_286469]
-
administrator era. Publicistul își afirmă încrederea în progres, pledează pentru democratizare și moralitate, apără drepturile țăranilor, are opțiuni antimonarhice. Scrie Istoria Câmpulungului, prima residență a României (1855-1856), o monografie informată bogat dar inegal, publică o serie de documente privind mișcarea pașoptistă (Capii revoluțiunii de la 1848 judecați prin propriile lor acte, 1866, Corespondința secretă și acte inedite ale capilor revoluțiunii române de la 1848, 1873-1874), precum și un studiu, de merituos pionierat, asupra evenimentelor din 1821 (Istoria revoluțiunii române de la 1821, două volume apărute
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
format la Piatra Neamț pe la1880, după modelul Junimii și sub influența directă, mărturisită de altfel, a societății ieșene. Totuși, programul revistei, care era și al societății, nu este inspirat numai de cel al „Convorbirilor literare”, deoarece insista, cu o nuanță pașoptistă destul de clară în formulări, asupra scopurilor pe care le urmărea. Desele schimbări survenite în componența comitetului de redacție, din care făcea parte, de la 10 mai 1881, și Calistrat Hogaș, nu au modificat programul stabilit inițial. Se prevedea o acțiune de
ASACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285465_a_286794]
-
sufere sistemul. Schimbările sunt posibile doar în spiritul despotismului luminat. Revoluționarii de profesie întârzie să apară. Cu toții sunt adepți ai Iluminismului și „Iluminismul nu e revoluționar sau nu preferă metode revoluționare”. Petiționarii români din Transilvania anului 1791, cu toate că anunță metamorfoza pașoptistă, „nici ei nu sunt revoluționari” (D. Prodan). Contele Teleki cu atât mai puțin. În biblioteca sa intră celebrul memoriu colectiv, Supplex Libellus Valachorum, apoi și operele lui Micu, Șincai, Maior; mai mult, ele formează obiect de studiu pentru cancelar când
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
contrazice întrucâtva. Din păcate, soluțiile de ieșire din impas n-au fost de fiecare dată cele mai fericite. Cine ar putea presupune că, după două sute de ani, Franța, Europa deopotrivă, l-ar putea sărbători pe Robespierre ori pe epigoinii săi pașoptiști? Dacă europeanul de azi îndrăznește să serbeze un moment din istoria lungilor sale durate, atunci el este acela al instaurării democrației moderne, nicidecum al terorii ghilotinei. Prea adesea suntem neîmpăcați cu firea, mai bine zis cu firile noastre și atunci
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
componentă a ideologiei generației române de la 1848”, în Marisia (Studii și materiale), VIII, 1978, pp. 146-156. Iosif Wolf, „Die rumänische Herderrezepzion im Vormärz und Perspektiven”, în Cahiers roumains d’Etudes litteraires, nr. 2, 1979, pp. 44-54. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, „Herder și pașoptiștii români”, în Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Valori și echivalențe umanistice, Editura Eminsecu, București, 1973, pp. 21-27. Victor Neumann, „Considerații asupra istoriografiei romantice românești în context european”, în Victor Neumann, op. cit., pp. 177-207; între cercetările ce merită a fi semnalate, este și aceea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
viața teatrală clujeana, încercând să ajute, prin claritatea opiniilor, prin bogăția de informații, la o mai bună înțelegere a spectacolelor. Pe alt plan, a știut să-și valorifice cunoștințele de literatură universală în explicitarea unor fenomene autohtone, precum formarea generației pașoptiste (Edgar Quinet et leș Roumains, Michelet și românii) sau în identificarea unor relații (I. Budai-Deleanu și Erasmus, Slavici și Confucius, Coșbuc și Longfellow ș.a.). Pretutindeni dovedește spirit asociativ și intuiție de comparatist, erudiție, în tentativa de a sublinia nu numai
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri și, îndeosebi, memoriul scris la Paris, Question économique des Principautés Danubiennes (cu o versiune românească apărută postum, Reforma socială la români) sunt cele mai profunde analize pe care le-a produs ideologia pașoptistă asupra cauzelor economice, sociale și politice care au generat revoluția de la 1848. Radicalismul gânditorului social atinge în aceste studii nivelul maxim. Evidența faptelor și a argumentelor ține locul declarațiilor de compasiune sau ură. Scrisul lui B. a devenit foarte matur
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
calea pentru împlinirea destinului. Pe plan literar, viziunea lui B. asupra istoriei generează o perspectivă grandioasă asupra faptelor și personalităților din trecut. Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, opera care îl așază pe B. printre cei mai de seamă scriitori ai perioadei pașoptiste, a fost elaborată în exil, între 1849 și 1852. Rămasă în manuscris, neterminată, lucrarea a fost publicată postum de A. I. Odobescu, mai întâi parțial, în „Revista română” (1861-1863), apoi în volum în 1878 (cu titlul Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Sturdza, el face față mai multor schimbări de regim, de la fanarioți la dinastia regală. Ca structură și formație intelectuală, apare depășit la momentul 1848, deși, prin vastul său program de reforme cultural-patriotice, pregătise atmosfera favorabilă mișcării revoluționare și formării generației pașoptiste. Aceasta, deși îndatorată înfăptuirilor lui, nu ezită să-l critice. A. însuși, într-un moment de luciditate premonitorie, recunoștea ruptura de timpul său și izolarea ce va urma (Meditația unui îmbătrânit poet, 1839). Pensionat sub Grigore Ghica Vodă, primește, după
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Evul Mediu național, contaminat de trăsături occidentale: cavalerism, eros spiritualizat, frenezie religioasă, se împărtășește de virtuți eroice, transpuse în romantism în slujba ideii patriotice. Ștefan cel Mare sau Petru Rareș țin discursuri pătrunse de mesianism romantic, presărate, însă, de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler fără prihană, este recunoscut, într-o scenă de suspans, semnalând justiția imanentă a istoriei, drept „clironom” (moștenitor) al dinastiei „Dragoșizilor” (Mușatinii). Domni scelerați, ca Ștefăniță Vodă, se folosesc de intriganți criminali: Malaspina
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
literaturii comparate și bibliologiei. Astfel, a reconstituit filiera unor traduceri grecești din cultura română, stabilind, pentru începutul secolului al XIX-lea, pătrunderea unor scrieri occidentale în literatura autohtonă. De asemenea, a analizat cultura greacă a unor scriitori români din perioada pașoptistă (Costache Negruzzi, modelele Gramaticii lui Ienăchiță Văcărescu, influența greacă în Gramatica lui I. Heliade-Rădulescu). Autor a peste 90 de lucrări științifice, descoperitor și interpret al documentelor istorice, caracterizat printr-un acut spirit critic, pasionat de subiectul cercetării, pe care îl
CAMARIANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286049_a_287378]
-
Franța, C. frecventează, la Collège de France, cursuri de drept și literatură. Precoce și activ, la 1848 asigură legătura dintre revoluționarii craioveni și comandamentul trupelor turcești, care îl folosea ca dragoman. El face, pe ascuns, și oficiul de curier al pașoptiștilor exilați. Pe la 1855 scria la gazeta unionistă „Naționalul”, apoi la „Timpul” lui Gr. R. Bosssueceanu, unde își publică și primele cronici dramatice. Tot atunci începea, ca traducător, colaborarea cu trupele de teatru ale epocii. În anii premergători Unirii Principatelor, s-
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
Dar ce să fie acea lumină, / Ce sus se vede de focuri plină, / Și dimpreună un zgomot lin? / Nu crez să fie semn de furtună...”). Marșul, scris cu entuziasm patriotic la înființarea oștirii naționale, vestește, în tonul său avântat, poezia pașoptistă. Depășind, prin varietate tematică, lirica vremii, C. se remarcă prin expresia în acord cu o nouă sensibilitate: cu naturalețe și simplitate, reflexivitatea și sentimentul comunică în poezia sa de interogație interioară și de atmosferă. Neajungând să-și fructifice pe deplin
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
cărți care se pot circumscrie în paradigma pe care autorul și-o propusese la începutul activității sale. Romanul Un om în furtună (1965) mizează pe o altă tehnică decât a biografiei romanțate, prin alternarea secțiunilor epice cu corespondența câtorva protagoniști pașoptiști, căutând impresia veridicului. Totuși, portretele personalităților istorice, un Bălcescu care își joacă sacrificiul ca un actor prea conștient de rolul său, sau un Heliade-Rădulescu, neguros, furtunos și șovăielnic, se constituie mai degrabă ca niște relatări liricizate. Volumul de evocări și
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
M-am oprit pe malul celălalt al apei privind un zid de cărămidă unde se afla o unitate militară. Se spune că acolo a stat mult timp o statuie ce evoca dorința de libertate a unor ofițeri unguri din perioada pașoptistă care au fost prinși de armata rusă și executați prin spânzurare, treisprezece generali revoluționari din armata maghiară care visaseră că pot să se elibereze de sub puterea austriacă. Parcă le vedeam fețele inexpresive și resemnarea din priviri cu funia amenințătoare clătinându
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de atâtea ori perorând pe Bikinski despre revoluția română, Încât i se făcea groază. În afară de aceasta, el Însuși ajunsese În fața statuii lui Kogălniceanu, pe care o amenința cu bastonul. În casa lui nu aveau ce căuta revoluționarii, indiferent dacă erau pașoptiștii sau cei din ’89... Și totuși, din când În cînd, câte unul Îi apărea În față. Oare umbra care-l Însoțea În drum spre casă, ajutându-l să urce scările, nu semăna cumva cu domnitorul Cuza? La Corso sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
domn autoritar ca și până acum, reintroducând cenzura și încercând să respect unele drepturi și libertăți ale oamenilor! ALEXANDRU IOAN CUZA: Domnule Mihail Sturdza, veți respecta drepturile oamenilor așa cum ați făcut în 1848, când i-ați arestat pe liderii revoluționari pașoptiști, înăbușind orice libertate de exprimare a oamenilor? Eram și eu printre revoluționari și am văzut ce tratament le-ați aplicat revoluționarilor! Au fost arestați pentru că au îndrăznit să-și exprime opinia! Mă îndoiesc că acest regim politic autoritar propus de
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
unde, de fapt, se creează romanul. Pe de altă parte, ea dezvăluie animozitățile româno-maghiare care se perpetuează și astăzi (și ele, gândesc, datează încă din momentul cuceririi Transilvaniei, sau mai precis a dominației ei), aspirațiile firești ale ardelenilor, consecințele revoluției pașoptiste, fenomenul emigrării, care sunt tot atâtea repere istorice benefice oricui să și le amintească sau să le afle, dacă sau născut acum 20 de ani. Cu alte cuvinte, autorul a muncit pentru cultura publicului larg, fără ca acesta să-i fie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
nu) că educația gastronomică e soră bună cu educația estetică, fizică, istorică, religioasă, financiară, vestimentară, igienică ș.a., este o generozitate editorială de nerefuzat. M-am avântat mintenaș în cascada evocativă, aducându-mi aminte, o dată mai mult, că scriito rimea moldo-valah-transilvană, pașoptistă, junimistă, cla sică, romantică ș.a.m.d. s-a dedicat cu nesățioasă plăcere memorialisticii. La noi - știe cine vrea s-o știe - ficțiunea e moft, dumneaei Memoria e totul. În ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Școlii Ardelene, cu dezvoltări specifice în perioada Preromantismului și a Romantismului (v., între altele, considerațiile lui Gr. Râmniceanu, „descoperirea Occidentului” de către Dinicu Golescu, dar și critica importului occidental fără discernămînt de către „mesianicii pozitivi” ai Daciei literare, obsesia figurii „provincialului” la pașoptiștii moldoveni, critica „formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu, mesianismul tradiționalist al lui Nicolae Iorga), se acutizează odată cu avansul modernizării social-culturale și cu apariția „crizelor” de adaptare aferente într-o societate cu mai multe viteze, intrată tîrziu în modernitate, marcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ruști a optat pentru o fină arhaizare, adoptând reconstituirea lingvistică în spirit, capeți conștiința intrării într-un limbaj de epocă, fără ca lexicul să impună cu franchețe această impresie. Așa se face că aproape că mi-a părut rău că epoca pașoptistă lipsește. Episoadele plasate în contemporaneitate sunt și ele expresive, subiectul pulsând în diverse medii sociale: universități, cluburi, spații interlope, funcționărime și boema artistică. Alunecarea lejeră de-a lungul istoriei este punctată prin câteva episoade bazate pe deconstrucția unor miteme precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
particular al literaturii române cu greu s-ar putea tăgădui evidența că - până la începutul secolului XX - singurele universuri ce s-ar putea constitui oricând în repere estetice într-o eventuală istorie a genului, sunt acelea ale lui Eminescu și Macedonski. Pașoptiștii erau, în marea lor majoritate, retorici și teatrali; pentru semănătoriști și poporaniști poezia se rezuma la un simplu ritual formal, lipsit de profunzime și gravitate metafizică, reducându-și în fond rolul la vehicularea unor poncife ideologice, în timp ce primii simboliști se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în mod evident la poemul lui Tudor Arghezi. Prezența citatului arghezian în finalul Georgicei a-IV-a (cum se întâmplă, în altă parte cu versuri din Bacovia - „sunt fericit călare pe gâtul/copiilor mei și pe hectarul de lobodă prelungă asemeni/figurii pașoptiștilor, sunt fericit./ nevastă ca să mor cu zâmbetul pe buze/te uită cum ninge decembre, citește-mi/ceva din marcuse”), deși vădește în mod clar intenția parodică a autorului, nu anihilează cu totul un anumit tragism subteran. „Jocul” absurd, deși țintă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]