611 matches
-
afirmă că biserica ar fi fost clădită cândva în perioada 1773-1792, când Constantin Balș a stăpânit pentru scurtă vreme satul Lețcani. În perioada 1772-1773, stăpânul satului Lețcanii Noi era hatmanul Vasile Razul, iar cel al satului Lețcanii Vechi (Bogonos) era paharnicul Paladi. Constantin Balș ar fi devenit proprietar al moșiei Lețcani în anii următori, dar în decembrie 1792, după războiul ruso-turc, el și-a vândut proprietățile la sultan-mezat, luând hotărârea de a se muta în Rusia. Deși considera că ""atât datările
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar" și "namestnic". Administrația locală era asigurată de dregători mai mici, boieri localnici sau trimiși ai
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
marele postelnic, marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
fost un om politic și scriitor român din perioada pașoptistă. Costache Negruzzi s-a născut în anul 1808 la Trifeștii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iași, fiind fiul lui Dinu Negruț, de origine răzășească, ajuns boier în rang de paharnic, și al Sofiei Hermeziu, fiica logofătului dreptății Iorgu Hermeziu. În anul 1809 mama sa s-a stins din viață. Costache Negruzzi și-a început învățătura în greacă cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iași, iar
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
din fosta cetate a lui Mircea cel Bătrân, este ctitorită de domnitorul Mircea Ciobanul (1545 -1552, 1553 - 1554, 1558 -1559). Unice în întregul pesaj al "arhitecturii medivale românești" sunt cele două "cule" (case boierești), prima construită la 1516 de "Nan Paharnicul" și a doua la 1812 de Gheorghe Măldărescu, în comuna Măldărești. Astăzi fac parte din "Muzeul de artă medievală Măldărești". Pe Valea Topologului la 1828 "Iancu Bălcescu", fratele revoluționarului pașoptist Nicolae Bălcescu, ridică conacul care dăinuie peste veacuri, azi fiind
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
Duhovnicul. Un pomelnic cu aspect de cronică, scris la 20 mai 1821, recunoaște data înființării „la anul 1774, în luna iunie în 20”, când acest preot călugăr a cerut și a obținut terenul de construcție de la “prea cinstitul boier vel paharnic, Grigorie Buzoianu”. Din punct de vedere fotbalistic, orașul a fost reprezentat în competițiile naționale de echipa Bucegi Predeal, desființată în 2013.
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
artiști precum Rembrandt, care în "Violul lui Ganymede" nu-l mai reprezenta pe Ganymede ca pe un tânăr voitor, ci ca pe un copil atacat de o pasăre de pradă rapace. Continuând vechea tradiție a iubirii masculine în care Ganymede, paharnicul zeilor, simboliza amantul ideal, poeți musulmani - în special din secta sufistă - în țările arabe medievale și în Persia au scris ode paharnicilor frumoși - deseori creștini sau evrei - care îi serveau în cârciumi și cu care își împărțeau paturile noaptea. Printre
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
un copil atacat de o pasăre de pradă rapace. Continuând vechea tradiție a iubirii masculine în care Ganymede, paharnicul zeilor, simboliza amantul ideal, poeți musulmani - în special din secta sufistă - în țările arabe medievale și în Persia au scris ode paharnicilor frumoși - deseori creștini sau evrei - care îi serveau în cârciumi și cu care își împărțeau paturile noaptea. Printre musulmani practica pederastiei și a homosexualității a fost foarte răspândită, dacă nu chiar universală (precum au arătat Richard Francis Burton, André Gide
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
cu această ocazie satul Obârșia din județul Romanați (actualmente în județul Olt). Astfel Constantin Brâncoveanu a devenit unicul moștenitor al unei averi considerabile. Brâncoveanu a înaintat repede în ierarhia boierească. În deceniul al optulea, a deținut pe rând dregătoriile de paharnic, postelnic al doilea, logofăt al doilea și logofăt. În 1674, Brâncoveanu a fost trimis de domnul Gheorghe Duca la Brașov, ca să îi convingă pe boierii refugiați acolo să se întoarcă în țară. Din delegație făceau parte și bunica sa maternă
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
solda mercenarilor. Xenofon a descris curtea lui Seuthes al II-lea în lucrarea să, Anabasis. Cu ocazia unui ospăț la care participa însuși autorul, mesenii se înfruptau cu carne friptă, pâine dospită și vin, care este turnat în cornuri de către paharnici. Invitații aduceau regelui o serie de daruri: un cal, o cupa de argint de 4 kg, un sclav, un covor, stofe pentru soție. Petrecerea se desfășura pe un fond muzical, asigurat de flauturi și trompete. Se organizau dansuri războinice, iar
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
a trecut în posesia mai multor proprietari. Pe teritoriul acestui sat a existat până la începutul secolului al XX-lea o pădure de stejar. Biserica de lemn a fost înălțată în anul 1780 „pe loc” din bârne de stejar de către biv-vel paharnicul Iordache Lazu, ginerele banului Constantin Bașotă. Pe grinda peretelui despărțitor dintre naos și pronaos se află o pisanie cu caractere chirilice, având următorul text: "„Eu Io(r)dachi Lazu biv. vel. pah(arnic) fiul sto(lnicului) Costachi și a Catrinii
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
1804, - d. 23 noiembrie 1877, Șerbești) membru al familiei de boieri moldoveni Miclescu, a fost spătar și deputat în Divanul ad-hoc în timpul domniei lui Al. I. Cuza. A jucat un rol important în revoluția de la 1848 din Moldova. Fiu al paharnicului Manolache Miclescu și al Smarandei Sturdza, se naște în anul 1804 la moșia părintească de la Șerbești, pe atunci în ținutul Vasluiului. Rămane orfan de ambii părinți, la numai opt ani, și este luat în grijă de un unchi de-al
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
altitudine de 233 metri, în partea de nord-vest a raionului Noua Suliță, pe malul râului Hucău. Localitatea Toporăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Cernăuți al Principatului Moldovei. Aici a avut o moșie boierul moldovean Dumitru Barnovschi, mare paharnic (1597) și apoi mare postelnic (1598 - 20 decembrie 1606). El a fost înmormântat în biserica din satul Toporăuți, ctitorită de el, după cum arată pisania . În această localitate, s-a născut și a crescut viitorul domn al Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, fiul
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
sau primite prin donații de mari boieri, constituindu-se în proprietate boierească. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, o parte din moșie a ajuns să fie stăpânită de familia Racoviță Cehan, mai precis de logofătul Nicolae Racoviță Cehan și de paharnicul Ioan, fiul său. În jurul anului 1690, satul Solești a ajuns în stăpânirea marelui vistiernic Iordache Ruset (cca. 1645-cca. 1720), marele vornic al Țării de Jos, fiul lui Constantin Cuparul, capuchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) și frate
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
potrivit tradiției, boierul Ionașcu Balș a înființat aici un schit și a construit actuala biserică de lemn într-o livadă. Acest lăcaș de cult a servit de schit pentru călugări până în anul 1756, când noul proprietar al moșiei satului, marele paharnic Constantin Balș, a întemeiat Schitul Cozancea, unde au fost mutați călugării din Ionășeni. Deoarece în jurul schitului se stabiliseră vreo 70 de locuitori, bisericuța de lemn a fostului schit a rămas ca biserică parohială. În anul 1776, boierul Constantin Balș a
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
se cunoaște anul exact al zidirii acestui lăcaș de cult, dar prezența unei pietre de mormânt datată în 1649 atestă faptul că biserica era finalizată la acea dată. Istoricul Nicolae Stoicescu îl consideră drept ctitor al acestei biserici pe marele paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului, care a fost proprietarul moșiei Bozieni. Un argument în favoarea aceste ipoteze este faptul că soția marelui ceașnic Gheorghe Coci, răposată în 1649, a fost înmormântată în această biserică. Conform pisaniei zugrăvite la mijlocul secolului al
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
moșia lui Lupu Balș de moșia Budești a lui Nicolae Ghica. În decursul timpului, lăcașul de cult a fost avariat, fiind necesare lucrări de reparații. În secolul al XIX-lea, în jurul anului 1851, vel spătarul Todirașcu Balș (1805-1857), fiul marelui paharnic Nicolae Balș și nepotul de frate al marelui logofăt Lupu Balș, a reparat biserica. El a construit un turn-clopotniță adosat intrării. Intrarea în biserică se face astăzi prin pridvorul aflat la parterul turnului-clopotniță. Familia Balș a înzestrat lăcașul de cult
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
unor calote sferice. Între pronaos și naos nu există un perete despărțitor, ci doar un arc sprijinit lateral pe doi pilaștri. Interiorul bisericii nu este pictat. În incinta lăcașului de cult se află trei morminte; piatra funerară a soției marelui paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, răposată în 1649, impresionează prin frumusețea decorațiunilor. În curtea bisericii se află și alte pietre funerare vechi, foarte deteriorate. Pe una dintre ele se află o inscripție în limba română cu caractere
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
Moldova plânge” aflată în curtea bisericii (SV-IV-m-B-05714). În secolul al XIX-lea, moșia Rotopănești a devenit proprietatea boierului Nicolae Istrati. El provenea dintr-o familie de boiernași din Șerbești, azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț, părinții săi fiind paharnicul Gavril Istrati și al contesei poloneze Ecaterina Ilschi. Părinții săi aveau mai mulți copii: Ioan (Iancu) - viitor ban, Mihail (Mihalachi), numit în călugărie Meletie - viitor episcop de Huși (1851-1857), Nicolae (Neculai) și o fiică, Safta, intrată în monahism la Mănăstirea
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Dulcești este o biserică ctitorită în anul 1605 de marele paharnic Caraiman în satul Dulcești din comuna omonimă (județul Neamț). Ea se află situată la o distanță de 20 km nord-vest de municipiul Roman, pe drumul ce duce la Piatra Neamț (DN 15D). Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Dulcești a fost inclusă
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Dulcești () [Corola-website/Science/321733_a_323062]
-
Limbădulce, care a primit la 17 ianuarie 1438 de la Iliaș Vodă satul Roșiori (azi în componența comunei Dulcești). De la porecla de Limbădulce i s-a spus acestui sat Dulcești. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Dulcești a fost ctitorită de marele paharnic Caraiman și soția sa Anastasia la începutul secolului al XVII-lea, în timpul domniei voievodului Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Acest edificiu a fost construit în perioada 26 aprilie - 20 august 1605 , pe temelia unei biserici mai vechi ai cărei "ctitori cei
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Dulcești () [Corola-website/Science/321733_a_323062]
-
cei de la început" nu sunt pomeniți în pisanie. Pisania aflată deasupra intrării în biserică are următorul text: ""În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Treimei cele sfinte și nedespărțite; iată eu, robul stăpânului Hristosului meu, Io Caraiman mare paharnic și Kneaghina mea Anastasia, am zidit această biserică întru lauda Pogorârii Sfântului Duh, pe temelia cea veche aici în satul Dulcești, întru pomenirea noastră și a copiilor noștri și a ctitorilor cei de la început. Și s-a început și s-
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Dulcești () [Corola-website/Science/321733_a_323062]
-
de vicleșug și pâri la Poartă la adresa fostului domn Grigore al III-lea Ghica. Proprietar al moșiei a devenit Dimitrie (Dumitrachi) Bogdan, fiul banului Manolache Bogdan și al Mariei Costaki. Acesta va îndeplini mai multe demnități boierești: logofăt (1791), mare paharnic (1792), mare ban (1795), mare spătar (1796) și mare vornic (1806). Satul Gâdinți a făcut parte până în 1864 din Ținutul Roman. Reforma administrativă din 1864 a dus la înființarea comunei Gâdinți, care a fost subordonată administrativ județului Neamț. Comuna a
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
cumpărat moșia de la Stâncești de la Dumitrache Stroici pentru suma de 150 de lei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Maria Callimachi, văduva banului Dimitrie (Dumitrașcu) Callimachi (1705-1758), a început construirea conacului din Stâncești, care a fost finalizat de fiul ei, paharnicul Ioan Callimachi (1750-1786). Acest lucru este precizat în testamentul ei din 5 martie 1794: ""Iar fiului meu Ianachi i-am dat moșia Stâncești, baștina tătâne-său. Iar casele dintâiu au fost făcute cu osteneala și cheltuiala mea, iar pe urmă
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
având pietre funerare de marmură albă, sculptate, iar două fiind de bronz. În pronaosul capelei din Stâncești sunt înmormântați, sub o placă de marmură neagră, următorii membri ai familiei Callimachi: banul Dimitrie Callimachi (1705-1758) și soția sa Maria, născută Sturdza; paharnicul Ioan Callimachi (1750-1786) și soția sa Ruxandra, născută Catargi; vornicul Alexandru Callimachi (1781-1837) împreună cu soțiile sale Elena, născută Conachi și Maria, născută Cuza. În subsolul capelei din Stâncești este un cavou unde sunt înmormântați urmașii lor: Teodor Callimachi (4 ianuarie
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]