6,523 matches
-
săptămâni anterior prezentării. ISTORIC Diagnosticat în Clinica Fundeni, în urmă cu 4 luni cu hepatocarcinom dezvoltat pe o hepatită cronică VHB, complicat cu tromboză de vena portă este propus pentru intervenție chirurgicală pe care o refuză. EXAMEN CLINIC Pacient icteric palid, cu abdomen destins prin ascită, cu circulație venoasă cu edeme ale membrelor inferioare. ECOGRAFIE ABDOMINALĂ Ficat micro-nodular cu dimensiuni greu de apreciat, vezica biliară cudată mediocorporeal cu sludge, vena portă cu material hiperecogen în lumen fără semnal Doppler, multiple vase
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92036_a_92531]
-
Antecedente OG - nesemnificative; 5. Condiții de viață și muncă. Pensionară, cu efort fizic mic - moderat. Locuință corespunzătoare. Regim hiposodat. Neconsumatoare de alcool și nefumătoare. 6. Examen clinic: stare generală alterată, pacienta conștientă, cooperantă, orientată temporo-spațial, facies suferind, tegumente și mucoase palide, deshidratate, afebrilă și fără frisoane la momentul examinării, normoponderală. Aparat respirator - cifoză toracală, normal percutoriu și auscultatoriu, murmur vezicular prezent bilateral, frecventa respiratorie = 14 respirații/minut. Aparat cardiovascular - matitate cardiacă în limite normale. Șoc apexian în spațiu V intercostal stg
Revista Spitalului Elias by CRISTINA PLĂIŞANU () [Corola-journal/Journalistic/92030_a_92525]
-
coadă - și e aproape la fel de sigur că pisica l-ar fi zgîriat. Se Îndrepta nemulțumită, dar surîzătoare, către studioul de radio. O blondă din linii subțiri; o femeie Încă tînără, cu o privire precaută, căutînd nesigură ceva, ochii albaștri, tenul palid, pomeții un pic proeminenți, obrajii un pic supți și un gît lung și subțire, puțin aplecat Înainte, care accentua impresia de vulnerabilitate. Costumul din taior și fustă de o culoare Între verde și negru Îi vine corect, dar nu se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nesigur. Dar nu-mi amintesc să fi omorît pe cineva. Înseamnă că am visat. Pesemne că și acum visez. Christina Îi Întoarse spatele și plecă spre bucătărie, lăsînd deocamdată musafirul să aștepte pe hol. Era tunsă chilug, ca pușcăriașii, arăta palidă și slăbise foarte mult, fiindcă În ultimele zile nu mîncase aproape nimic. Se așeză acolo pe un taburet și, aplecată deasupra mesei, se gîndea la ceva anume: probabil la Vic. După o vreme, Pablo, care crezuse că ea are vreo
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cît mai adecvat. — Da, așa e, aprobă colonelul. Din păcate, asta e cam tot ce se poate spune despre el. Lovitura norocoasă CÎnd, În vara anului 1759, Emmanuel Swedenborg, aflat În casa unor prieteni din Göteborg, a devenit dintr-o dată palid și s-a retras pentru un timp În grădină, de unde s-a Întors după o vreme cu știrea că un mare incendiu izbucnise În Stockholm, flăcările amenințînd să-i cuprindă și propria casă, unii dintre prietenii cu care petrecea au
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zărit și cîteva portrete ale lui Ceaușescu. Aveau revendicări, protestau, naiba știe pentru ce. Un singur lucru rezulta destul de clar: că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Cum omul nostru Întîrzia, am avut timp să-i observăm pe Îndelete. Palizi, cu obrajii supți și fețele cenușii, bărbații nebărbieriți, femeile avînd capul acoperit cu niște baticuri mari de lînă ale căror margini le cădeau peste umeri, stingheri și ușor dezorientați, păreau scoși atunci din cine știe ce tunel al timpului. Strigau mai mult
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și noi rămas bun, pornind În direcția contrară. Nu știu dacă Întîlnirea durase o jumătate de oră sau mai mult. Între timp, Începuse a se Însera și, paradoxal, aerul se Încălzise; printre copaci, dincolo de pînza subțire a norilor, un soare palid ca de vanilie se prelingea către apus, iar zăpada de pe alei se topise, mai persista numai În locurile cu iarbă. Era momentul să-i spun lui Pablo că nu credeam nimic din toate bazaconiile pe care mi le Înșirase. Din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deoparte într-un moment ca ăsta, și dacă nu eu, atunci cine altcineva ar mai putea să aibă o asemenea inițiativă? Ce-ați ajuns, dom’ Regizor, îl ia pe Santinelă gura pe dinainte, arătați ca o prăjină, supt la față, palid, cocîrjat, flămînd poate? N-am mai dormit de trei zile, recunoaște, dar nu asta e problema, mă simt mai proaspăt ca niciodată, chiar dacă în ultima vreme nu prea mai am poftă de mîncare, e adevărat că am slăbit cîteva kile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia își mai poate stăpîni furia, o să te lase lat dacă nu ți revizuiești atitudinea, trebuie să-ți ceri scuze, mă faceți să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fapte. — Ăsta e genul de daravelă care o să ia o întorsătură de ultimă clipă, asta e părerea mea, spune Părințelul pe un ton neutru, privind cum lumînările sale sînt aprinse una după alta de la flacăra brichetei, urmărindu-le primele pîlpîituri palide. — Așezați-vă care pe unde găsiți loc, se adresează Curistul celorlalți făcînd pe gazda, încercați să vă întindeți oasele cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în mintea lui, tot ce dorea era puțină liniște, de ce ar fi interesat unul ca el să-i răscolească trecutul? Dacă se dăduse la fund, de ce trebuia să tragă după el și restul lumii? în ochii Părințelului ardeau două luminițe palide care însă nu reușiseră s-o convingă, deci asta fusese, începu Angelina să-și arunce acuzațiile ca pe niște săgeți otrăvite. Învățase să-i vorbească răspicat, cîștigînd tot mai multă încredere în sine la fiecare cuvînt, simțind că o să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îmi spui că noi vom dispărea? Veți dispărea voi, pensionarii. O să munciți până la optzeci de ani, și-o să primiți pensii de mizerie. Ha! Ha! Ce să mai faci după optzeci de ani? Singura meserie la vârsta aia, e moartea. Pensionarul palid tresare, de parcă un curent electric i-a pătruns În inimă și În plămâni și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau indiferența semenilor. Mult mai În vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iar mă Întrebi ca la școală, dacă țin minte ce mi-ai povestit. -Păi da, găină golașă, Îți exersez creierul În care clipocește gândirea ta de patruped, Învățată să ia totul de-a gata. Îmi e milă de tine, rumegătoare palidă și scheletică și vreau să te educ, să-ți lărgesc orizontul, să te Învăț ce Înseamnă ficțiunea. -Ficți.... cum ai spus? Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă nevăzută și-a Înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
holurile spațioase, mă simt ca Într-o cometă care a coborât lin pe pământ, și, În lumina căreia mi-am regăsit pacea și confortul pe care le pierdusem.,, -Mai bine mi-ai face un ceai se tânguie Kawabata. Văd steluțe palide prin fața ochilor și oasele mele străvechi, scârțâie. -Îți fac, cercopitecule. Se vede de la o poștă că nu mai ești bun de nimic. Sunt infirmierul tău, zdreanță bătrână. Dar de mine cine o să aibă grijă, când mă vor invada bolile? -,,Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de fată, a Întrebat În stânga și-n dreapta de ea, dar nimeni nu i-a putut spune nimic. Într-un târziu s-a resemnat. A visat-o de câteva ori, dar parcă nu mai era chipul ei. Era și mai palidă decât o știa și o cicatrice mare Îi Înflorise pe frunte. Despre propria familie nu a mai vrut să știe nimic. A citit cu totul Întâmplător Într-un ziar, acum vreo câțiva ani că fiul lui a ajuns mare specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
locuitorii acestor ghetouri nu-i putem civiliza cu forța. Una din americance, isterizată și speriată de ceea ce văzuse a Început să strige: ,,Aut Europa, aut Europa,,. Au plecat În mare grabă Îngroziți de spectacolul din ghetou, de copiii murdari și palizi, de femeile cu fețele supte de suferință, de imaginea terifiantă a mizeriei. ,,Fir-ați voi să fiți de Îmbuibați,, a strigat după ei asistenta, ca apucata. Ce nu v-a convenit? Îi spălați, Îi hrăniți, Îi dați la școală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se pare totul roșu? Mă Împiedic de pantalonii prea largi, și Îmi aduc aminte de clownul de la circ. Suntem toți trei În jurul mesei. Din farfuriile cu supă fierbinte, aburii ies ca niște spiriduși. Pământul se mișcă și mama se face palidă ca margarina, iar tata mă strânge În brațe. Cutremur. Am patruzeci și șapte de ani și sunt unul din copiii lui Dumnezeu. Nu vreau să mor...,, -Ai o imaginație bogată, nu glumă. Nu văd prin preajmă nici un caiet și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Fecioara Maria. Femeia de serviciu intră În birou cu o scrumieră Într-o mână și cu un ziar În cealaltă. Îi dă un bună-ziua plin de respect. Nimic nu ise pare schimbat În Înfățișarea redactorului-șef. Poate că este mai palid ca În alte zile...Femeia Îi Întinde ziarul, după care pune pe birou scrumiera albastră din ceramică, spălată și ștearsă bine. Zgomotul liftului se aude ca zgomotul făcut de ambreiajul unei mașini și, Redactorul-șef Dezideriu tresare de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
curte și privind cerul, cum făceam În fiecare zi, după ce mă spălam și-mi beam cafeaua, ochii mei s-au oprit și asupra bisericii ce avea la doi pași de ea, ca un prunc lângă mamă, clopotnița. Am văzut chipul palid al spânzuratului mișcându-se Într-o parte și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce-și trase ciorapii, Georgie se lăsă pe spătarul fotoliului uitându-se la mine. Pe lângă părul negru și bogat avea ochii de un albastru-cenușiu deschis. Fața lată, cu trăsături bine conturate, nu era chiar delicată, în schimb pielea neobișnuit de palidă avea ceva din finețea fildeșului. Nasul mare și puțin cârn - care pe ea o exaspera și pe mine mă amuza și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea. Antonia mă acuză că sunt superficial, dar Georgie mi-a spus odată că am figura omului care râde în fața unui spectacol tragic, ceea ce mi-a făcut mai mare plăcere. Aș putea să adaug că am o față prelungă și palidă, genul de față de modă veche pe care o au toți cei din familia Lynch-Gibbon, ceva între filosoful Hume și actorul Garrick, am un păr moale, castaniu, care s-a decolorat cu vârsta ajungând la nuanța piperului alb. În familia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să glumești, Martin, spuse Antonia. Este vorba despre ceva serios, despre ceva fatal. Se întoarse spre mine, dar fără să mă privească în ochi. I-am dat la o parte câteva șuvițe de păr auriu care-i căzuseră pe fruntea palidă și ridată și mi-am lăsat mâna pe obrazul ei în jos spre gură. Ea închise ochii pentru o clipă, rămânând în continuare crispată. — Hai, iubito, nu mai sta așa. Arăți de parcă ai fi în fața plutonului de execuție. Liniștește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plimba în sus și în jos prin fața șirului de stampe japoneze care împodobeau peretele din față așa încât din spatele lui se strâmbau la mine fețe de bandiți. Capul lui, cu părul tuns scurt, se mișca pe fundalul în nuanțe de bleu palid al stampelor, traversat de tușe negre de cărbune. Aerul cald și uscat ca o adiere era pus în mișcare de un ventilator invizibil. Transpirasem. — Antonia și cu mine am fost foarte fericiți, am zis. Sper că nu ți-a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]