613 matches
-
pare că este așa o tragedie. A, bun, când ești în solda cuiva și iei bani ascunși fiindcă lauzi un roman idiot, atunci evident că te discreditezi. Dar cât timp îți place, să zicem, romanul de pe axa anglo-saxonă și nu palpiți la romanul minimalist franțuzesc, sau când te atrag cu precădere filosoficul, metafizica, și nu exhibiționismul narativ, atunci da, totul e normal și te simți prin forța lucrurilor mai aproape de un editor decât de alții. Exact pe ideea asta se mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
sa prodigioasă, desprins de pământ, Icar victorios, nu se poate apleca decât cu indulgență, înțelegere și dragoste spre bătrânul pământ lăsat în urmă, acolo jos. Cavaler al cerului, privirea lui se distanțează atunci când se uită la furnicarul în care viața palpită, unde oamenii luptă, se zbat, se bucură și plâng: mișcare neîncetată, reînnoire a deșertăciunilor ce se supun respectării legii naturale, evoluției lumii. Această poziție de observator, această viziune asupra lumii și a ființelor îi creează pilotului de vânătoare reflexe psihologice
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
încât, încurajat și incitat, am îndrăznit să-mi pun mâna pe coapsa lui, ceea ce, în loc de respingere, a adus o sporire a presiunii pulpei lui; din cale afară de excitat, am împins mâna până la sexul bărbatului și, simțindu-l în mare formă, palpitând chiar, am cutezat să-l deschei la pantaloni (cu ce precauție, cu ce încetineală, cu ce teamă!) și să-mi introduc mâna sub chiloții lui, ca să prind într-însa acel corp viu și cald, independent parcă de restul trupului de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
posed. Într-o noapte, cu imaginația fierbinte, foarte excitat, în erecție, nu m-am mai putut stăpâni, mi-am luat inima în dinți, am trecut tiptil în odaia ei și, ajungând la pat, am început a pipăi formele fetei, care palpitau sub cuvertura ce o învelea. Nu m-a respins, dar nici nu m-a lăsat să trec alături de ea în pat, să facem dragoste, oricât am stăruit. În nopțile următoare, n-am mai reluat „atacul“, imaginația mea s-a mutat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acești ani „obsedantul deceniu“, pentru că au marcat marea cotitură făcută de istorie, momentul asfințitului, când trecutul nu dispăruse încă de tot la orizont, când oamenii, locurile, atmosfera lumii românești, așa cum o cunoscusem până când regimul comunist a pus mâna pe putere, palpitau încă sub violența evenimentelor destinate să transforme trecutul într-un morman de ruine. Iată de ce această experiență rămâne neștearsă în memoria celor care au trăit-o. Anii ’50 au contribuit în mod decisiv la faptul că am devenit emigranți, apoi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
comori) Din realitatea imediată: clocotul pădurii, suspinele copacilor, vuietul apelor, cerbii, căprioarele, poetul sare în universal, dezvăluind emoția creatorului, totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți cu iarba-ntomnată pe creastă, Ascultam țârâitul unui greier bolnav; Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul) Nicolae Labiș ascultă muzica universului, observă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
arta: "Obiectul artei și al teoriei lui despre artă este (...Ă nuditatea psihologică, cultivată până la voința de anulare a stilului. El scrie cum ar sfâșia bluza de pe un sân tânăr, ca să divulge de sub vestmântul istoric nudul etern; (...Ă scrisul lui palpită ca gușa unei șopârle speriate." Scriind despre proza lui Mateiu I. Caragiale, Vladimir Streinu observă ritos: "Prin niciuna din liniile literaturii sale, Mateiu Caragiale nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale." Propoziție discutabilă, ca orice judecată estetică, ceea ce nu ne
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
apt să se ridice adesea la sinteze istorico-literare de referință. Fie că scrie despre Eminescu sau despre cel mai proaspăt Sorescu, despre Sadoveanu sau D.R.Popescu, Vladimir Streinu se plasează cu eleganță și firesc înlăuntrul esteticului, în nucleul vibrant și palpitând al operelor literare, descifrându-le structura intimă, reliefându-le frumusețile expresive, plasându-le cu rigurozitate în contextul istorico-literar cuvenit, în serii axiologice. Examenul critic se organizează în funcție de notele originale ale creațiilor comentate, subliniindu-li-se unicitatea și valoarea. La fel
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
numai suferința este creatoare adică purificatoare; ea adaugă farmec și inedit vieții, îi dă aripi și culmi spre întrezăriri de noi orizonturi. Singură ea este afirmare, fiindcă numai prin ea te simți mai aproape de viață în genere, de viața care palpită în întreaga umanitate. Nu suferința fizică ce torturează cîrpe omenești de amante în lupanare, ci suferința spirituală, neliniștea care picură în suflet farmecul demonic și somatic al nostalgiei marilor transfigurări, al marilor prefaceri"113. Aceasta era confesiunea lui Cioran la
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
geografice, dar ele sunt deosebit de importante pentru predarea geografiei în școală. Un alt mijloc modern care își croiește drum în procesul de învățământ este televiziunea. Bogăția de imagini care se perindă rapid pe ecran, luminozitatea lor, concentrarea acțiunii, viața care palpită în fiecare imagine atrage pe telespectatori și mai ales pe copii. Atenția cu care se urmăresc imaginile este atât de concentrată și participarea micului spectator atât de activă încât după încetarea emisiunii și chiar în zilele următoare elevii pot să
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
răpisem o rază de soare/ Curată ca trupul crescut din cleștar.//...// Voi sta să mijească-n oglindă amurg.// Atunci doar - iatacul, privirii când scapă/ Și-l vezi, înăuntru de suflet, închis -/ Paharul primește pe-albastra lui apă/ Petale ce pururi palpită în vis" (Cleștar)12. Vederea e o întrevedere, mai curând o refracție decât o reflectare a luminii. În paharul interpus între privire și oglindă, lumina lumii se oprește purificată, un trup crescut din cleștar. Raza acestei întrupări imaginale e însă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
parcursul oblic, imaginea secundă răsfrântă în refracția ce-i deviază apariția, o adâncește în stofa vizibilului până în pragul neobișnuit al inaparentului începător. Traseu ce înseamnă trecerea prin transparența posibilului spre netrecătorul clipei albe, acolo unde se văd "petale ce pururi palpită în vis". Trupul poetal al imaginii e "trup crescut din cleștar" sau, nevăzută, "făptura de rază și cânt", așa cum apare în poemul Stele 13: "Cum ne aplecăm pe livezi/ Aripile nu ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la vedere sunt "ordinea și datele unei noi lumi văzută prin interstițiile lumii reale", "un azur insuportabil întrezărit prin ochiurile cerului comun", "ca un alt univers, care, fără a ruina țesătura celui existent, i se suprapune, ca o epură impalpabilă, palpitând prin interstițiile lui"10. Deși am vorbi mai curând de un substrat și nu de o suprapunere, cert este că realul lumii obiective nu e înlăturat, ci deschis până în adâncul din care el arată o altă imagine a putinței sale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
op. cit., pp. 18, 22, 26. 21 Dan Botta, Frumosul românesc, în op. cit., p. 66. 22 Dan Botta, Charmion, în op. cit., p. 23. 23 Ibidem, p. 30. 24 "Ritmul cosmic incide, în inima noastră, armoniile lumii se dezvoltă, o vastă respirație palpită în ceruri, sânul virginal al nopții se ridică și se pogoară" (ibidem, p. 27). 25 Ibidem, p. 32. 26 Ibidem, pp. 43, 53. "Conștiință limpede a ritmurilor, ascultare a orbitelor" (ibidem, p. 54), "actul sufletului contemplându-și esența" (ibidem, p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
capabil să adăpostească cohabitarea paradoxală a vechiului lucru cu noul său sens" (Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., p. 7). 9 Ibidem, pp. 7, 82. 10 Ștefan Aug. Doinaș, Lampa lui Diogene, Editura Eminescu, București, 1970, pp. 7, 113. "Acolo unde toate palpită vag în pura lor indeterminare" (ibidem, p. 26). 11 Ibidem, p. 11. 12 Ibidem¸p. 15. 13 Ibidem, p. 12. 14 Ibidem, p. 171. Ștefan Aug. Doinaș revine adesea la implicațiile acestui concept. Astfel, metafora se impune "ca o replică
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deodată", o smulgere din nevederea imaginii lumești, străbatere rapidă a vălurilor ce ascund sensul originar, inaparentul abia intuibil, evanescent în chiar clipa posibilei sale manifestări: " Se trece întunericul prin sită/ De-o mână clătinată în imens./ O clipă; parcă, limpede, palpită/ În fundul minții umbra unui sens" (Hipnapompică, în Leonid Dimov, Texte, ed. cit., p. 177). 25 Abia aici - de aici - "mă minunează/ O luminare nouă" (Eschivă, în Texte, ed. cit., p. 176). 26 "În nădejdea identității cu cercurile concentrice generate de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ochii și se lăsă să alunece. Sleiți și goi, rămaseră mult timp îmbrățișați pe pardoseală. Ahile se ridică cel dintâi, șchiopătând, piciorul continua să-l doară: "Știam eu că sunt vulnerabil la călcâi!" Sprâncenele Margaretei, împreunate deasupra nasului, începură să palpite ca o pasăre prinsă de furtună. Urlă: "Dar eu nu știam asta? Eu, nu?" Acesta a fost începutul unui lung calvar. Margareta descoperi cu spaimă că iubea concomitent doi bărbați și că dragostea pentru Ahile îi făcea cu atât mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un tânăr preot flamand care, în curând, va fi ridicat la cinstea altarelor. Pregătindu-se să-și reînnoiască consacrarea în robia sfântă de iubire, după învățătura lui Louis Grignon M. de Montfort, a scris printre altele și aceste sentimente, toate palpitând de iubire față de Maria: „Scumpa mea Mamă, fă ca eu să mă nasc în Tine, ca să fiu adevăratul tău copil... Maică dumnezeiască, ajută-mă să ajung la desăvârșire! O, iubită Mamă, până de Crăciun voi deveni oare micuțul tău Isus
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
imaginezi orice. Nu costă nimic. După excursia revelatoare prin zona veche, privim cu alți ochi - mai îmblânziți, mai receptivi - și restul orașului. Piața Charles de Gaulle și Piața Operei, din centru, alcătuiesc, în paralelismul lor complice, cotiledoanele unei placente urbane, palpitând de o viață intensă, nucleul de unde țâșnesc mai multe străzi în toate direcțiile. De acum încolo și stilul minimalist, „industrial” al unor clădiri din rue de Paris - strada hotelului nostru - nu-mi pare lipsit de o anume frumusețe specifică, austeră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
anilor la care m-am referit și-l amintesc pe decanul Țupa în mijlocul miilor de studenți asediați în cetatea de ziduri a facultății. Erau mii de tineri în acel spațiu îngust, același care este și astăzi, era un uriaș suflet palpitând într-un uriaș trup, încercând să reziste "siguranței" (care nu se cheamă încă altfel) agenților care încercau să invadeze cu arme și ciomege spațiul universitar. Făcându-și loc prin mulțimea agitată, decanul Țupa, singur (neînsoțit de nimeni...) și neînarmat, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
parale. Femeile de rând sau moftu roase se răsfață În plină lume la o masă scumpă, Într-o grădină pretențioasă de vară. Însă femeile de mare soi iubeț, cu fantezie și cu gust al pitorescului, al ineditului, Îți cedează bucuroase, palpitând entuziast și coapte pentru dragoste, după o seară petrecută În confidențe calde la vreun colț de cârciumă cunoscută numai de tine, cu rinichi de vițel de lapte fâlfâind pe talerul de lemn, brânză albă, roșii și ardei grași la gheață
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai spus, pe cea ome nească, având, adică, organele ei respiratorii și de ali mentație, de locomoție (Creatorul lumii n-a avut atâta imaginație când a Înzestrat pe om cu picioare, În loc de roate); apoi un sistem nervos, o inimă care palpită, cum și misterioase organe extrem de gingașe și de a căror minuțioasă funcționare depinde adesea tot greul materialului târât. E un complex. Cât pe aci uman cu metehnele și cazurile sale clinice, pe care uneori nu le dau de rost nici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mândria Și conștiința trează luminând Partidul, Ceaușescu, România E tot ce-avem mai scump pe-acest pământ.“ („Partidul, Ceaușescu, România“, Scînteia, 27 ianuarie 1973) „Partidul meu, lumina lui zenită Cuprinsu-mi-te-au ca în cerc de foc Drept care n tine țara mea palpită Un sânge cu luceafăr la mijloc.“ („Cântând în august“, Familia, august 1975) „Este meritul acestor ani de renaștere națională și socială, al tovarășului Nicolae Ceaușescu în primul rând, că, încă începând cu procesul formării poporului român (și chiar, mai departe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
întreagă dura alcătuirea scrisorii în nenumărate variante până ce aceasta căpăta conținutul dorit. Două săptămâni aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru a-i savura conținutul, într-un loc ferit de ochii curioși și invidioși ai colegilor. Scrisorile Mărioarei le păstra ca pe niște prețioase bijuterii, învelite într-o hârtie de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]