KorAP: Find »[drukola/base=palton & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...80 >

1,998 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542

necunoscuți. Când sosise lumea, noi eram în pat. Dar pentru că urmărise musafirii timp de vreo trei ore, pentru că le zâmbise și pentru că, așa cred, îi iubea, Seymour - fără să pună vreo întrebare - a adus aproape tuturor musafirilor, fără să greșească, paltoanele care le aparțineau, câte unul sau câte două odată, iar bărbaților toate pălăriile care erau ale lor. (Cu pălăriile femeilor a avut oarecare greutăți.) Nu vreau să spun neapărat că o asemenea performanță e tipică pentru poeții chinezi sau japonezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
chinezi sau japonezi, și sub nici un chip n-aș vrea să sugerez că asemenea lucruri îi fac să fie ceea ce sunt. Dar cred că dacă un alcătuitor de versuri chinezești sau japoneze n-ar ști, din vedere, cui aparține fiecare palton, poezia lui n-ar avea nici o șansă să se maturizeze. Și vârsta de opt ani e limita la care îți poți însuși asemenea mică artă. (Nu, nu, acum nu mă mai pot opri. Mi se pare, în condiția mea, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
numi de acum înainte - a trecut într-o seară pe la noi, în drum spre casă, venind de la o partidă de pinacle. După cum arăta, probabil că avusese toată seara cărți proaste. Oricum, a intrat în apartament, hotărât să nu-și scoată paltonul. S-a așezat. S-a uitat la mobilă, încruntându-se. Mi-a întors mâinile cu palmele în sus ca să inspecteze dacă am pete de nicotină pe degete, pe urmă l-a întrebat pe Seymour câte țigări fumează pe zi. I

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
M-am întors cu totul spre el și, bănuiesc, Ira a făcut la fel. Strălucitoarele lumini globulare erau ascunse de copertina de pânză din fața casei noastre. Seymour stătea pe bordură, cu fața spre noi, în echilibru, cu mâinile în buzunarele paltonului căptușit cu blană de oaie. Luminile arcadei de pânză scânteindu-i în spate, fața îi era cufundată în umbră, eclipsată. Avea zece ani. Din felul în care stătea pe marginea trotuarului, din poziția mâinilor lui, din câtimea x în sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît, arcuită ispititor la piept, un palton albastru închis cu guler mare din blana unei vulpi polare, a cărei coadă a ajuns căciulă o femeie mică de statură, ce vrea să-și completeze înălțimea cu poziția dreaptă a spatelui și fața ridicată puțin în sus, trădînd mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căciulă o femeie mică de statură, ce vrea să-și completeze înălțimea cu poziția dreaptă a spatelui și fața ridicată puțin în sus, trădînd mai degrabă ambiție decît lăsînd să se vadă mîndrie și prestanță, așa cum ar vrea. Își aranjează paltonul, ia din mașină poșeta, apoi se întoarce spre șofer, care i-a sărit în întîmpinare, s-o ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi închiși, eleganți, cu o eșarfă legată peste păr, o ține de braț pe maică-sa, ascultînd-o. Vezi, poate uiți iar să-mi scrii. Ei, mama, cum îți închipui?! Pînă acum..., ca la început... Eu am să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana prezentările, indicîndu-i pe cei doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului și se grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să se bărbierească, să-și schimbe pantofii și ciorapii uzi, să-și ia paltonul, căciula și mănușile și să plece spre autogară, să aștepte cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
brațele tatălui se mișcă nervos, agitat de vreun vis, apoi, după ce tatăl îi sărută vîrful nasului, se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în grabă, întreabă de cursa lor. Așteptați, așteptați! vine răspunsul. Dar cursa rapidă, vine la timp? Mai e un sfert de oră, ce dracu'! răspunde nervos dispecerul. Mihai Vlădeanu, cel care a întrebat, își îndeasă căciula și-și ridică gulerul paltonului, pierzîndu-se prin viscol, în direcția gării, înainte ca Vlad, care l-a zărit, să-l mai poată opri. Intră în sala centrală și caută din priviri telefonul public interurban. O sună pe sora lui la serviciu. Un geamantan cu vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pîndind momentul să-i spună că i-a interzis s-o mai sune. Cum arată fără Honda? Cum poate să arate un bărbat care stă în crîșma autogării și bea țuică fiartă? Ar putea, la naiba, să-și cumpere un palton, că nu mai ține, la ditai ingineru', cu mesadă. Gata să-i spună de telefon, Paula are o reacție de jenă, preocupîndu-se de haina lui Radu. Simte cum o arde pe limbă un "nu toți cîștigă cît tine", dar se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea: un Gulliver și un pitic. "Așa arată un copil?!" mi-am zis stupefiat, speriat de-a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine și, fără să înțeleg, am luat-o în brațe. Aveam un palton grozav, din șiacul cel mai bun, cu un guler mare, brumăriu... Cred că gulerul o fascinase. L-a atins cu vîrful degetelor, a oftat un "mă-măi" și și-a lipit obrazul de el. Era cît o păpușică; avea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce-i în jur, așezînd apoi paharul pe măsuță. Săteanu scoate telefonul din priză, stinge lumina și-l urmează pe Mihai. În salon, bagă telefonul într-o priză, așezîndu-l pe măsuța alăturată și vine pe hol, unde Mihai își îmbracă paltonul. Încă o dată, vă mulțumesc! Vă rog să mulțumiți și doamnei! Sărutări de mîini Doinei. Păcat că nu mai stai, zău, afară-i prăpăd. Poți dormi la noi, ce naiba, tocmai tu!... Aș fi vrut să stăm pînă tîrziu. Am rar ocazia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că viscolul ăsta, am și băut un pic... în orice caz, tu pornești de dimineață, ca seara să fii la autogară. *** De ce nu mai încerci, tovarășe, autogara, poate au trimis înaintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să plece în oraș. Bună ziua! În fața lui, dincolo de birou, s-a oprit un bărbat înalt, cu o figură plăcută, frunte lată, ce tinde să se lățească și mai mult pe măsură ce părul îi cade, grizonat la tîmple, îmbrăcat elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un gest de ridicare, în timp ce întinde palma spre unul din scaunele libere. Dom' Vlădeanu, începe Muraru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a ajuns în dreptul saltelei pe care el și studenta încearcă s-o așeze mai bine lîngă perete. Ce mai puteți spera de la viitor?, afară doar de un loc la Academie. Profesorul se oprește și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin, peste care plutește vag umbra durerii: Vrei chiar să mă scoți din minți? Da, dacă prin asta pot afla cine m-a turnat cu pocherul. E un cap de acuzare care ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cazul oricărui student. Ca și chestia cu studentele care iau ore sau dau examene acasă la profesor. Nu înțeleg comparația, dar îmi dau seama că, din agasant, devii vulgar. Devin?! rîde Lazăr, făcînd un pas spre profesor, atingîndu-i încet gulerul paltonului cu vîrful arătătorului, într-un gest de intimitate. Am fost întotdeauna, iubite maestre; am dovedit-o, cum spuneați dumneavoastră cînd am fost discutat, prin însăși metafora celor cinci foi de viță, măr al discordiei, ori mai degrabă pretext, din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi intrase în casă. Cine ești și ce vrei? Retrăiește totul parcă a fost ieri... Ușa era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La oraș există sonerie, bade îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa pe elevul de la seral, tînărul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sub braț, ochii severi ai Mariei Săteanu, aflată în magazin, l-au urmărit tot timpul. *** Imediat ce intră în garsonieră, Mihai lasă cutia cu vodcă jos, sub masa de lucru, scoate din buzunar revista și o aruncă pe masă, își dezbracă paltonul împreună cu haina de la costum, agățîndu-1 în cuier, căciula o așază într-un cui să se usuce, apoi, transpirat tot, se spală pe față și, cu prosopul în mîini, să se șteargă, merge la fereastră să o deschidă, după ce trage într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care tremură spuma groasă a nesului. Cristina, te rog! Zău, Mihai, întoarce fata spre el doi ochi plini de rugă coborîm ștacheta prea mult. Mă lași să plec? Dacă ții neapărat... Da, murmură ea vreau să plec. Mihai îi ține paltonul. Cînd e gata îmbrăcată, îi prinde iarăși umerii, întorcînd-o cu fața spre el: Îmi pare rău că te-am supărat! Îmi pare rău că n-a fost ce mi-am dorit! Ce ți-ai dorit? Pur și simplu o întîlnire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
într-un ziar mare..., dar tu, ca autor dramatic... ...am soarta unor spectacole ca ăsta completează Mihai. Mulțumesc, Vic! Am certitudinea că vom rămîne prieteni. Forfota din foaier s-a stins încet. Ultimii invitați la vizionare coboară scara interioară. Cu paltonul pe umeri, Mihai se îndreaptă și el către capul scării, unde, înainte de a păși pe prima treaptă, Claudia Butnaru întoarce o dată, scurt, privirea, măsurîndu-l. Spune-mi, tovarășe Vlădeanu, întreabă ea încet, cu o voce fermă, care trădează profesoara de zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]