637 matches
-
vestică a teritoriului ungar actual (Transdanubia) este însă o parte a fostei provincii romane. Aceasta reprezintă mai puțin de o treime din Ungaria modernă, astfel că geografii ungari evită termenul de „Bazin Panonic” și „Câmpie Panonică”. Termenul geomorfologic de "„Câmpie Panonică”" este utilizat în sens larg pentru aproximativ aceeași regiune, deși cu un sens oarecum diferit, având legătură doar cu zonele joase, mai precis cu câmpia rezultată în Pliocen după dispariția Mării Panonice, ce ocupă cea mai mare parte a sa
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Panonic” și „Câmpie Panonică”. Termenul geomorfologic de "„Câmpie Panonică”" este utilizat în sens larg pentru aproximativ aceeași regiune, deși cu un sens oarecum diferit, având legătură doar cu zonele joase, mai precis cu câmpia rezultată în Pliocen după dispariția Mării Panonice, ce ocupă cea mai mare parte a sa. Acesteia i se alătură Munții Transdanubieni - care fragmentează câmpia într-o porțiune vestică (Mica Câmpie Ungară) și una estică (Marea Câmpie Ungară, inclusiv Câmpia Slovacă de Est), precum și Munții insulari ai Panoniei
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
i se alătură Munții Transdanubieni - care fragmentează câmpia într-o porțiune vestică (Mica Câmpie Ungară) și una estică (Marea Câmpie Ungară, inclusiv Câmpia Slovacă de Est), precum și Munții insulari ai Panoniei - situați în sudul acesteia. Arealele geografice adiacente sunt Câmpiei Panonice sunt denumite uneori ca fiind peri-panonice. Dacă în literatura geografică ungară se folosește termenul de „Bazin Carpatic” ("Kárpát-medence"), în cea care aparține limbilor slave din sud (sârbă - Панонски басен / Panonski Basen, bosniacă - Panónska nizija, croată - Panónska nizina, slovenă - Panónska kotlina
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Carpatic” ("Kárpát-medence"), în cea care aparține limbilor slave din sud (sârbă - Панонски басен / Panonski Basen, bosniacă - Panónska nizija, croată - Panónska nizina, slovenă - Panónska kotlina ), precum și limbilor slovacă ("Panónska Kotlin"), română și germană ("Pannonisches Becken") s-a încetățenit termenul de „Bazin Panonic”. Geomorfologic, este un subsistem al sistemului alpino-carpato-himalayan. Bazinul se întinde aproximativ 600 km pe direcția est-vest și 500 km pe direcție nord-sud, între bazinele asociate al Vienei și al Transilvaniei. Este delimitat la nord și est de Carpați, la sud
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Carpați (Carpații Occidentali Interiori, Carpații Orientali Interiori, Carpații Meridionali, uneori chiar și Podișul Transilvaniei sau chiar întreaga zonă a Carpaților de Vest sunt - în contextul unor diviziuni geopolitice tradiționale, considerate drept făcând parte din Bazinul Carpatic. În structura fundamentului Bazinului Panonic intră două blocuri tectonice structurale crustale, Pelso și Tisza. Regiuni istorice din , sau care cuprind părți ale acesteia, sunt:
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost divizată în comitate care, după succesiunea ducelui de Carintia pe tronul Franciei de răsărit, au fost unificate sub o singură autoritate, ca marcă de apărare împotriva slavilor din Croația panonică. Atunci când a fost promovată ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria. În 745, Carantania, un principat slav independent, pe măsura creșterii amenințarii avarilor, s-a supus ducelui Odilo de Bavaria
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
Dar în 955, în urma bătăliei de la Lechfeld, împăratul german, Otto I, recucerește fostele teritorii, cu excepția Panoniei de Jos, pierdute în fața maghiarilor. Fiind o perioadă obscură, nu se cunoaș exact, dar se crege că împotriva acestora s-a constituit o marcă panonică sau austriacă, alături de altele conduse de ducii bavarezi. În 976, din ordinul lui Otto al II-lea, se stabilește o marcă estică condusă Leopold Ilustrul din Casa de Babenberg. Sub Leopold al III-lea, fiind un prieten al Bisericii Catolice
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
Parcul natural dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Occidentali. Vegetația este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, cu păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
sau locale. Așa este cazul celor din jurul Aralului, Marii Caspice sau lacului Ciad. În această categorie de câmpii de nivel de bază regional amintim și pe cele care au funcționat în pliocen că lacuri și apoi au fost colmatate : Câmpia Panonica, Câmpia Română. În ceea ce privește câmpiile de nivel de bază local, ele sunt mult mai restrânse și au un relief variat în funcție de condițiile locale ce le-au creat. În această grupa intra câmpiile depresionare, câmpiile rezultate din colmatarea unor lacuri, între care
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
sanguinea"), corn ("Cornus mas"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), păducel ("Crataegus monogyna"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristica diversă, constituită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN) enumerate în anexa I-a a "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Specii floristice semnalate în
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
fost aproape distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind restaurat în perioada 1947-1948 de o echipă condusă de János Schulek, fiul lui Frigyes Schulek. Cele șapte turnuri reprezintă cele șapte triburi maghiare care s-au așezat în Câmpia Panonică în 896.. Numele bastionului provine de la breasla pescarilor care a fost responsabilă cu apărarea acestei porțiuni a zidurilor orașului în Evul Mediu. Aici se află o terasă de vizualizare, cu multe scări și poteci pietonale. De pe terasă și din turnuri
Bastionul Pescarilor din Budapesta () [Corola-website/Science/324074_a_325403]
-
anexa I-a a "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Aria naturală adăpostește un habitat natural de interes comunitar de tip: "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice". Specii faunistice protejate semnalate în arealul rezervației naturale: popândăul european ("Spermophilus citellus"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), ivorașul cu burta galbenă ("Bombina variegata"), șopârla de pădure ("Lacerta praticola") și "Elaphe sauromates", o reptilă cunoscută sub denumirea populară de
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari () [Corola-website/Science/324277_a_325606]
-
Salicion albae), Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba", Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.", Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoëto-Nanojuncetea", Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
parcului au fost identificate cinci tipuri de habitate naturale: Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Lacuri distrofice și iazuri, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis", Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatic, Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); ce adăpostesc floră și faună, specifice Câmpiei de Vest a României. La baza desemnării sitului "Cefa" se află câteva
Parcul Natural Cefa () [Corola-website/Science/325105_a_326434]
-
alb, Urticularia vulgaris (o plantă carnivora acvatică). Speciile mezofile și mezohidrofile de lunca sunt reprezentate de: firuța (Poa pratensis), păiuș (Agrostis temiis), coada vulpii (Alopecurus cyparias), trifoiul, (Trifolium repens), pirul târâtor (Agropyrum repens) Pajiștile de altitudine joasă și cele stepice panonice de loess sunt populate de specii xerofite și xeromezofite, mai putine de cele mezofile și sunt folosite în principal că și pășuni, porțiunile cu fânețe fiind puține. Valoarea acestora este constă în faptul că sunt extinse pe terenurile degradate, constituind
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
de "Jasoru Republic", "Respublik Iasoru" și "Respublica Jassorum". Termeni pentru a se face referință la oraș erau "Aquae Balissae", "Jasi" și "Jazora". Primele izvoare scrise care fac referire la această zonă din sudul Pannoniei oferă informații despre un trib celto-ilir panonic al iașilor. Iașii au fost autohtonic din Pannonia, dar există posibilitatea unei origini iraniene, din cauza asemănării de nume cu iazigii. Primul contact al iașilor cu romanii este atribuită ocupării Segesticăi în 159 sau 156 î.Hr. După înăbușirea rebeliunii conduse de
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
otomană din 1541 în trei părți: o parte centrală controlată de turci, (Eyaletul Budin), una vestică aflată sub controlul Sfântului Imperiu Roman, (Ungaria Regală) și Regatul Ungariei Răsăritene, care avea să fie succedat de Principatul Transilvaniei. Ungurii au cucerit Bazinului Panonic la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Societatea maghiară veche se paza pe familiile patriarhale. Mai multe familii formau un clan, care erau unite la rândul lor în triburi. Triburile formau o confederație. Confederația
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Mai multe familii formau un clan, care erau unite la rândul lor în triburi. Triburile formau o confederație. Confederația triburilor maghiare erau conduse la mijlocul secolului al X-lea în mod oficial de un urmaș al lui Árpád (considerata „descălecătorul” Bazinului Panonic), dar în fapt nu exista nicio autoritate centralizată. Chiar mai înainte de sosirea lor în Europa Centrală, lansarea de raiduri împotriva popoarelor învecinate a fost o sursă importantă de venituri pentru maghiari. După ocuparea Bazinului Panonic, expedițiile lor de jaf au
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
lui Árpád (considerata „descălecătorul” Bazinului Panonic), dar în fapt nu exista nicio autoritate centralizată. Chiar mai înainte de sosirea lor în Europa Centrală, lansarea de raiduri împotriva popoarelor învecinate a fost o sursă importantă de venituri pentru maghiari. După ocuparea Bazinului Panonic, expedițiile lor de jaf au vizat în principal statele succesoare ale Imperiului Carolingian. Această „epocă a aventurilor”, așa cum este denumită eufemistic în istoriografia maghiară, s-a sfârșit brusc, odată cu victoria armatelor conduse de viitorul împărat roman Otto I în bătălia
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
viață al ungurilor s-a modificat în mod fundamental după stabilirea în Europa Centrală, de exemplu cireașă - "cseresznye", „jug” - "iga", ‚fierar” - "kovács" , „fereastră” - "ablak", "patkó" - „potcoavă” și „idol” - "bálvány". coabitarea ungurilor, slavilor, românilor și a altor grupuri etnice în Bazinul Panonic este reflectat în sinteza culturală „Bjelo-Brda” apărută la jumătatea secolului al X-lea. De exemplu, Abraham ben Jacob a scris despre negustorii evrei unguri care făceau comerț în Praga în 965. Biserica Ortodoxă Bizantină a fost prima care a reușit
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
cavaleria grea. Géza a aranjat și o alianță dinastică a fiului său Ștefan cu Gizela, fiica lui Henric al II-lea de Bavaria din familia împăraților Sfântului Imperiu Roman. La moartea lui Géza din 997, o bună parte a Bazinului Panonic se afla încă sub conducerea unor lideri semiindependenți. Fiul lui Géza, Ștefan, a trebuit să lupte pentru succesiune cu Koppány, cel mai în vârstă membru al dinastiei Arpadine . Beneficiind de sprijinul oferit de rudele sale germane, Ștefan a ieșit învingător
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
maghiarilor - "gyula", sau a fost un titlu nou creat, aceasta este o chestiune care se află încă în dezbatere. Când ungurii au fost împinși spre vest de popoarele migratoare din leagănul lor istoric ("Etelköz") și s-au mutat în Câmpia Panonică ("Honfoglalás"), puterea "nagyfejedelem" a avut o perioadă de scădere. Pe timpul lui Géza, Transilvania era guvernată separate de restul teritoriului de un lider semi-independent, ("gyula"). Ștefan I ("Vajk") a fost obligat nu doar să cucerească teritoriile guvernate de "gyula", dar și
Mare principe al ungurilor () [Corola-website/Science/328319_a_329648]
-
au învins pe bulgari în trei bătălii. În 894, maghiarii au invadat Panonia ca aliați ai moravilor regelui Svatopluk I. În jurul anului 896, cel mai probabil sub conducerea lui Árpád, ungurii au traversat Munții Carpați și au intrat în Câmpia Panonică. În 899, maghiarii au invadat regiunea nordică a Italiei și au jefuit zona orașelor Treviso, Vicenza, Verona, Brescia, Bergamo și Milano. În aceeași perioadă, ungurii l-au înfrânt pe cneazul croat Braslav. În 901, maghiarii au reluat raidurile în Italia
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
un castel situat în Parcul Orașului ("Városliget") din sectorul XIV (Zugló) al Budapestei, Ungaria. El a fost construit între 1896 și 1908 ca parte a Expoziției Milenare, prin care s-au sărbătorit 1000 de ani de la Așezarea maghiarilor în Bazinul Panonic în anul 896. Ansamblul din Parcul Orașului a fost proiectat de Ignác Alpár și este format dintr-o serie de pavilioane construite în stiluri arhitecturale diferite: romanic, gotic, renascentist și baroc; pavilioanele componente ale ansamblului sunt copii ale mai multor
Castelul Vajdahunyad () [Corola-website/Science/328406_a_329735]
-
Galeriei de Artă a fost construită după planurile lui Albert Schickedanz (1846-1915) și Fülöp Herczog (1860-1925), în stil eclectic-neoclasic. Ea a fost inaugurată în decembrie 1895 în cadrul manifestărilor prin care se aniversau 1000 de ani de la așezarea maghiarilor în Câmpia Panonică în anul 896. Clădirea istorică a fost restaurată în anii 1991-1994. Clădirea este în formă de bazilică. Fațada clădirii conține un portic mare cu șase coloane. Mozaicul de pe frontonul triunghiular, care îl înfățișează pe Sf. Ștefan, patron al artelor plastice
Galeria de Artă din Budapesta () [Corola-website/Science/327301_a_328630]