857 matches
-
solidare în miturile hurrit/hittit și grec, aici sunt separate. 19 Cf. numele divinităților Anu, Iștar și poate Alalu; un zeu Alala figurează într-o listă babiloniană ca unul din strămoșii lui Anu; H. G. Giiterbock, op. Cit., p. 160. 48. Un panteon canaanean: Ugarit Cu puțin înainte de ~ 3000, o nouă civilizație, aceea a bronzului vechi, apare în Palestina: ea marchează prima stabilire a semiților. Urmând modelul Bibliei, îi putem numi "canaaneeni", dar acest nume este convențional 20. Invadatorii se sedentarizează, practică agricultura
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ținut cont de faptul că religia UgarituM nu a fost niciodată aceea a întregului Canaan. Interesul documentelor ugaritice ține mai ales de faptul că ele ilustrează faze ale trecerii de la o anumită ideologie religioasă la alta. Zeul El este șeful panteonului. Numele său înseamnă "zeu" în semită, dar la semiții occidentali el este un zeu personal. E numit "Puternic", "Taur", "părinte al zeilor și al oamenilor"22, "Rege", "Tată al anilor". El este "sfânt", "plin de milă", "prea înțelept". Pe o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiind fragil fizic, indecis, resemnat. Unii zei îl tratează cu dispreț, în fine, cele două soții, Așerat și 'Anat, îi sunt luate de către Baal. Trebuie să conchidem, deci, că epitetele exaltante reflectă o situație anterioară, când El era efectiv șeful panteonului, înlocuirea unui vechi zeu creator și cosmocrat de către un zeu tânăr mai dinamic și "specializat" în fertilitatea cosmică este un fenomen destul de frecvent. De multe ori, creatorul devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa. Uneori substituirea este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și zeița ' Athtart îi cere să-1 dezmembreze și să-i împrăștie cadavrul 32. Yam este prezentat în același timp ca "zeu" și ca "demon". Este fiul "iubit al lui El" și, în calitate de zeu, primește sacrificii ca și ceilalți membri ai panteonului. Pe de altă parte, el este un monstru acvatic, un dragon cu șapte capete, "Prințul Mării", principe și epifanie a Apelor subterane. Semnificația mitologică a luptei e multiplă. Pe de o parte, pe planul imageriei sezoniere și agricole, victoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înfrângerea și revanșa triumfală a unui zeu asupra unui monstru ofidian. ? 2 Cyrus H. Cordon, Ugaritic Manual, § 68: 28-31, traducere de A. Caquot și M. S/nycer. Leș relij>ions da Proche-Orient antique, p. 389. Religiile hittiților și ale canaaneenilor panteonului, în fine, se poate descifra în acest episod răzbunarea primului născut (Yam) împotriva uzurpatorului care îl castrase și îl detronase pe tatăl său (El)33. Asemenea lupte sunt exemplare, adică susceptibile de a fi indefinit repetate. De aceea Yam, deși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știm cum a murit Baal, dacă a fost învins în luptă sau pur și simplu zdrobit de prezența terifiantă a lui Moț. Interesul mitului ugaritic ține de faptul că Baal, tânăr zeu al furtunii și fecundității, și recent șef al panteonului, descinde în Infern și piere precum Tammuz și ceilalți zei ai vegetației. Nici un alt "Baal-Hadad" nu cunoaște un destin similar; nici Adad venerat în Mesopotamia, nici hurritul Teșub. (Dar, la o dată târzie, Marduk "dispărea" el însuși, anual, "închis într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
migrațiile și cuceririle lor, indo-europenii au supus și au asimilat continuu populații agricole sedentare. Altfel spus, destul de curând în istoria lor, indo-europenii au trebuit să cunoască tensiunile spirituale provocate de simbioza unor orientări religioase eterogene, ba chiar antitetice. 62. Primul panteon și vocabularul religios comun Se pot reconstitui anumite structuri ale religiei indo-europene comune. Există, mai întâi, indicații sumare dar prețioase, aduse de vocabularul religios. De la începutul studierii problemelor, s-a recunoscut radicalul indo-european (de aci înainte prescurtat: i. - e.) deiwos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ridicarea unui altar dedicat lui Agni nu este altceva decât imitarea rituală a Creației. Altfel spus, teritoriul ocupat este, în prealabil, transformat din "haos" în "cosmos"; el primește, prin puterea ritului, o "formă" și devine real. După cum vom vedea imediat, panteonul vedic este dominat de zei masculini. Cele câteva zeițe, cărora li se cunoaște numele, joacă un rol mai degrabă șters: enigmatica Aditi, Mama zeilor; Usâs, zeița dimineții; Rartri, Noaptea, căreia îi e consacrat un frumos imn (RV, X, 127). Cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Deși mai mult indirect - și cu valorizarea religioasă a "căldurii ascetice" (tapas) și a practicilor Yoga. L 70. Zeul Soma și băutura "nemuririi" Cu cele 120 de imnuri ce-i sunt consacrate, Soma apare ca fiind al treilea zeu din Panteonul vedic, în Rig Veda, o carte întreagă, a IX-a, este dedicată lui Soma pavamăna, soma "pe cale 17 Datorită rolului său în arderea cadavrelor, el este numit "înghițitorul de carne" și comparat câteodată cu șacalul și cu câinele. Este singurul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sq. 45 G. Dumezil a arătat că locul lui Mithra a fost luat, în imnurile găthă, de Vohu Manah; cf. și G. Widengren, op. Cit., p. 31. 46 Se cunoaște semnificația acestui motiv mitic: construirea unui templu în cer, de către membrii panteonului, exaltă victoria (de multe ori de tip cosmogonic; cf. Marduk) a unui zeu și consacră promovarea sa la treapta supremă (cf. Baal). Evident, acest episod mitologic se traduce pe pământ prin ridicarea unui sanctuar în onoarea/eului (cf. § 50). Zarathustra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
muritoare 2, Semele a zămislit un zeu. Această dualitate paradoxală a lui Dionysos îi interesa pe greci, căci numai ea putea să explice paradoxul modalității de a f i a zeului. Născut dintr-o muritoare, Dionysos nu aparținea de drept panteonului olympian; el a reușit totuși să se facă acceptat, și în cele din urmă, el a introdus-o și pe mama sa, Semele. Homer îl cunoștea, cum o dovedesc numeroase aluzii, dar nici rapsodul, nici ascultătorii săi nu se interesau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu discutarea propriului statut literar. Marca incertitudinii, întărită de data aceasta de prezentul verbului deschide, de altminteri, textul "nu știu dacă sunt îndeajuns poet mare". Există totuși aici un orgoliu personal pentru că adverbul "îndeajuns" nu înlătură total posibilitatea rămânerii în panteonul cultural. Nemișcarea, trecerea umanului în rândul obiectelor este și ea prezentă. Păpușile de ceară sunt lipsite de inimă, deci de viață și de sentimente. Punerea lor în opoziție cu "orice lumânare" sugerează tocmai oprirea timpului, lumânarea se consumă, arde, sugestie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
discuțiile anterioare ale lui Boswell și Johnson, că nu a apărut într-un vid istoric. În realitate, înainte de era modernă a existat dintotdeauna o formă de jurnalism literar. 3 Predecesorii jurnalismului literar american modern În ce a devenit mitologizat în panteonul legendelor istorice americane, John Smith își amintește, în relatarea sa despre întemeierea orașului Jamestown și colonizarea Virginiei, cum Pocahontas i-a salvat viața: "Apoi, câți au putut au pus mâinile pe el, l-au târât spre ei și i-au
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prin conjugarea mai multor profiluri și anume: a identității moderne, franceze, urbane, pariziene, feminine, teatrale. Printre aceste multiple dimensionări ale personajului analizat în lucrare am voit să punem unele accente pe modalitățile prin care Pariziana se particularizează și intră în Panteonul personajelor deschizătoare de drumuri ale contemporaneității. Condiția femeii din această perioadă, ca și a Franței în întregime, a oscilat între tradițional și modern. Analiza efectuată arată cum Pariziana, depunând eforturi permanente de a se integra în viața socială, încearcă să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aură mistică, pornind tocmai de la natura sa umană, de om ca toți oamenii și ridicat în rândul divinităților, ba chiar, dacă nu singura divinitate a cerului și pământului ( e tot 26 una cu Gebeleizis, zice Herodot), este tatăl zeilor în panteonul tracic și geto-dacic. Retragerea lui Zamolxis într-o peșteră nu poate fi „nici moarte mistică, nici înhumare simbolică, iar învierea nu este înviere osiriacă, ci a doua înviere” . Herodot ne spune și despre felul în care își încredințau toate speranțele
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
tura, atât cât o are, este dobândită prin viclenie , pe când structura zeului Zamolxis este, așa cum am arătat, diferită, fiind apropiată de filozofia egipteană și grecească și, în multe privințe, depășindu-le. Nu știm decât speculații despre cei care oficiau cultul panteonului german, despre preoți și sacerdoți, pentru a-i compara cu preoții geto-dacilor, care au multe similitudini cu ale druizilor celți , despre care sunt informații transmise de Cezar. Preoții geto-daci formau un adevărat ordin călugăresc, duceau o viață de sfințenie, consumând
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
malefice etc. Acestea coboară, pe cât se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
malefice etc. Acestea coboară, pe cât se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zeii Asvin în India vedică) este înlocuită în perioada domniei regilor etrusci Tarquin (secolele al VII-lea și al VI-lea înainte de Hristos) cu cele trei divinități Jupiter Optimus Maximus, Junona și Minerva (corespunzând lui Zeus, Herei și Atenei în Panteonul grec). Dictatorul Aulus Postumius instituie o nouă triadă pe Aventin 14 (Mons Aventinus), una din cele șapte coline ale Romei: zeița Ceres, zeul Liber și consoarta sa Libera (respectiv zeița Demeter, Dionisos și Kore la greci). Ideologia tripartită indo-europeană se
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Grigore T. Popa este, de asemenea, unul din marii noștri eseiști publicându-și articolele în revistele vremii. Pentru realizările excepționale în domeniul științific, pentru profunzimea gândirii în plan social și filosofic, aceste două personalități excepționale și-au câștigat locul în panteonul marilor personalități ale științei și culturii naționale și universale. Abstract The paper is a tribute to those who were Nicolae C. Paulescu, and Grigore T. Popa who through their achivements in the medical field, their social involvement, not only were
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
essaysts. For their exceptional achiewements in scientific field, the deep of their thinking in philosophical and social plan, this two exceptional scientists gained their place in the pantheon of our great personalities for national and world science and culture. În panteonul marilor noștri savanți și gânditori două personalități ale științelor medicale românești au marcat, la vremea lor, gândirea epocii. Pentru că, prin realizările lor în plan medical (mai ales în cercetarea fundamentală), prin gândirea lor dincolo de culoarele, să zicem, mai strâmte ale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ele cât de mari și de numeroase, se așterne întunericul uitării și al morții». Și iată cum, pentru realizările lor de excepție în plan științific, pentru profunzimea gândirii lor în plan filosofic și social, posteritatea avea să-i așeze în panteonul marilor noastre personalități și valori ale științei și culturii, în egală măsură naționale și universale. O CARTE DESPRE UN MARTIR AL NEDREPTĂȚII “Fără speranța că istoria mai poate îndrepta unele nedreptăți comise în trecut, una din rațiunile sale de a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe care savantul Nicolae C. Paulescu continuă să le suscite, personalitatea lui rămâne pentru lumea științifică și academică un reper moral de necontestat. Restabilirea adevărului privind descoperirea insulinei, care-i aparține nemijlocit și exclusiv, vine să așeze omul Paulescu în panteonul marilor noastre valori, cu extensie mondială dacă avem în vedere imensul serviciu adus umanității prin descoperirea sa și prin cele peste 22 priorități în cercetarea științifică medicală. Cu o înclinație nativă pentru meditație, experimentând în domeniul fenomenologiei vitale, Paulescu nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lui a surprins pe toată lumea. Însă atenția publică, care a lipsit ultimelor sale zile, s-a reînsuflețit pentru înmormântarea lui. Existau temeri de o demon strație populară, o acțiune în forță a tinerimii pentru a-l duce cu forța la Panteon. Eu făceam parte, împreună cu Berryer, care era acolo o apariție ciudată, din delegația Camerei însăr cinată să urmeze convoiul funebru. Era mulțime mare și o mare desfășurare de forțe ale gărzii naționale. Capul cortegiului a intrat cu sicriul în micul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sicriul în micul templu pro testant de pe strada Saint-Antoine și, în timp ce noi as cultam foarte preocupați un discurs al pastorului Coquerel, am auzit afară un mare tumult. Chipurile s-au lungit; Carbonnel a ieșit, a restabilit puțin ordinea: amatorii de Panteon au fost ținuți la respect, iar noi ne-am dus liniștiți la cimitir, care a fost năpădit de mul țimea coco țată pe morminte. S-au rostit discursuri, a fost oarecare zarvă, nimic serios. Moartea lui Constant a fost la fel de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]