578 matches
-
la nivel național (subcapitolul 4.4) Tabel 5.6 Reprezentări, stereotipuri despre români Prima alegere A doua alegere 1. Harnici, gospodari 20,7 % 1. Harnici, gospodari 7,2 % 2. Buni, cumsecade 17,0 % 2. Cinstiți 2,4 % 3. Hoți, ticăloși, parșivi 5,3 % 3. Buni, cumsecade 2,0 % 4. Răi, dușmănoși 5,1 % 4. Deștepți, inteligenți 1,2 % 5. Necăjiți, amărâți 4,5 % 4. Egoiști, avari, zgârciți 1,2 % 6. Deștepți, inteligenți 3,9 % 4. Ospitalieri, primitori 1,2 % 7. Săraci
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
1 % 4. Deștepți, inteligenți 1,2 % 5. Necăjiți, amărâți 4,5 % 4. Egoiști, avari, zgârciți 1,2 % 6. Deștepți, inteligenți 3,9 % 4. Ospitalieri, primitori 1,2 % 7. Săraci 8. Deschiși, calzi, prietenoși 3,7 % 3,4 % 4. Hoți, ticăloși, parșivi 5. Deschiși, calzi, prietenoși 1,2 % 1,0 % 9. Egoiști, avari, zgârciți 2,2 % 10. Cinstiți 2,0 % Sursa: cercetare proprie Alte răspunsuri oferite de subiecți, care reprezintă procentual sub 1% din totalul răspunsurilor, au fost: ambițioși, culți, patrioți, fără
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
pierdută (1884) rămâne capodopera dramaturgiei românești. Acțiunea piesei se desfășoară într-un târgușor de munte, în preajma noilor alegeri necesitate de revizuirea Constituției, revizuire propusă de guvernul liberal. Strașnică ocazie pentru C. de a lua în cătare, punând exploziv în sarcasme, parșivul mecanism electoral, cu manevrele lui neloiale, cu intrigi, șantaje, mistificări. E o lume coruptă, unde stăpânesc ipocrizia, felonia, venalitatea, arivismul cel mai sfruntat. Prefectul Ștefan Tipătescu, totuși personajul cel mai lucid din piesă, este și el un imoral, care păstrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
și mînă bună, adică puternică, musculoasă, ca să reușești să parcurgi cele 1152 pagini (!) și 1,3 kg ale romanului Naissance (Naștere), apărut la Grasset în 2013, distins cu premiul Renaudot. Cel mai bun raport cantitate/preț, se amuză criticii, sugerînd parșiv că ar fi un minunat cadou de Crăciun pentru orice soacră... Scenariul autoficțional e deja clasic în Hexagon: aidoma altor multor scriitori francezi contemporani, autorul povestește gestația și copilăria unui viitor scriitor numit supriză! Yann Moix. Un copil neiubit de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care fără minciună nu are forță și nu fascinează, un loc al nuanțelor care se întrepătrund, al contrastelor care nu numai că nu se anulează, ci se determină unele pe altele o opțiune care duce într-un singur plan e parșivă, incompletă, finită și nerealistă, una care invită la contribuția spectatorului și deschide noi și noi direcții, e ceea ce s-ar traduce ca menire a artistului. Informația în teatru se cere conținută, exploatată și trimisă mai departe-n lume, sub fel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
învelișul jovialului boier distrat, stă spiritul simplu al afaceristului care a știut să se îmbogățească și te convinge că ar ști și ar putea să îmbogățească și țara; Chiriță-Chirițescu, flancat de cei doi și trebuind să facă față duelurilor din ce în ce mai parșive și mai subtile, pare unul adus din ogradă și acceptat, democratic, la masa boierilor, să vorbească și el; chiar cu bunele lui intenții (dar cu false premise, reieșite din suflet comunist), e jalnic prin clișee plebee, nerentabil nicicînd în istorie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jdanoviste avea în rețetă), trece, după citirea acestuia, la aplicații, cum ar veni, la analiza unei expoziții personale. A cui? A unui tînăr pictor cam zurbagiu, cam amator de vorbe mustoase, cu iz moldovenesc, cam dedat țoiurilor lungite-n gargară parșivă și pe lîngă toate și "modernist": Piliuță. Judecători: nume de rezonanță, unele, cum ar fi ale lui Comarnescu sau Schileru, aduse, cumva, cu anasîna, de ape tulburi aici, altele, în elementul lor: Mircea Popescu, Radu Bogdan, Perahim, Jalea. Și, într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
celor ca Prus." Așa este, dar pentru ca un Luchian, un Andreescu, un Dimitrescu să strălucească, a fost nevoie de acești Artachino, fundal agreabil, cum ar spune Paleologu, deci Artachino, Vermont, Baltazar, Hârlescu, meșteșugarii fără reproș, dar și fără geniu. (Ce parșiv, Gombrowicz ăsta!) Marele psihiatru mai toarnă din Minard. Din nou, derulările noastre de-o viață, călătoriile, confruntările. Și, iarăși, ochii gitanei din tabloul lui Artachino. Ora e din ce în ce mai ireală. De-afară se-aude un claxson. O fi Salvarea? Să mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea preocupată, dă-mi uleiul, azi mîncăm friptură de miel, ca să știi, dragu' mamii..." Aristide Briand, ilustrul om de stat francez (prix Nobel) ne-a zis-o pe la-nceputul secolului: România nu e o țară, e o profesie. Vizînd, prin parșiva butadă, corupția noastră endemică. Dacă nici noua formațiune politică nu va reuși să stîrpească flagelul, ne-am putea gîndi la fatalitate? Să fim optimiști și să sperăm că Chirac n-o fi auzit de drăgălășenia rostită de Briand (la un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scos din marasme și smîrcuri adunate, drăguții, unii din ei ca vai de ei, de-abia ținîndu-se pe piciorușele lor de spiriduși hrăniți cu aer, dar dănțuind, dănțuind, să-mi facă mie plăcere, și alții și alții, halebardierii, artificierii subiectelor parșive, scumpii de ei, hi-ha, hi-ha, beee, ca-n tragodiile vechi, bunele, hi-ha, hi-ha, beee. Unde să-i duc? Unde să-i invit, să-i cinstesc pe acești bastarzi ai bicisnicului meu creion? Unde? La Bolta Rece? La Traian? La Trei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la mese și ne întreține galant, alternînd sublimități estete cu picanterii mondene. Pînă în momentul în care... Să fi fost ora două de-acum, trei? (cine mai putea auzi ceasul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reluat, reluat...) În același restaurant la aceeași masă, Mărgărit și... societatea. Printre comeseni, un notoriu al plasticii ieșene de-atunci, cu școală veche de belle-arte, dar cu apucături noi, extrem de fotogenice în ochii activiștilor, peisagii cu blocuri heirupiste, despre care parșivul Frunzetti spusese cîndva că sînt, în pictura comeseanului, calupuri, sau cantalupuri, sau cam așa ceva. Acidul mărgăritar își găsise, și de data asta, întrebuințarea. Ardea cu neiertătoare insistență. La care ofuscatul pictor de blocuri-cantalup, sau calup, sau... nemaiputînd îndura corosivitatea, amenință
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de stofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia s-au mai cizelat între timp
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
seara de iulie cade nonșalant peste șic-parfumata societate invitată, iar alocuțiunilor de real bun gust le urmează cupele de șampanie, licoarea "bășicuțelor care urcă" ar spune Michel Onfray. Apropo de champagne. Ciocnind, repetat, pe fondul rumorii generale, cu amicul C., parșivul conviv îmi îndreaptă atenția către un pîlc mai frust: Îi vezi cum înfulecă? Și, pentru că e vorba de licoarea francă, mă simt pe loc avocatul diavolului și-l frăgezesc pe companionul meu: Crezi, cher ami, că după Revoluția Franceză, deci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
servește acum în a numi ca atare, nu metaforic, lumea de zgomote și furii în care ne mișcăm zilnic, înseamnă că speranței nu i-a mai rămas mare lucru. Poate tot... metafora, nu? 15 noiembrie Dacă îți dorești o imersiune parșivă în temă, nu ezita să iei din raft Timpul regăsit al lui Proust (1871-1922), pigmentatul bestiar al foștilor companioni, acum expunîndu-se dezarmați ochiului sagace al oricum invertitului amic. Impresionismului trandafiriu-sudic al Timpului pierdut îi ia locul un expresionism frisonat-nordic: "Te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
David Lodge în Schimb de dame. Doi magiștri ai campusurilor universitare, despărțiți de ocean, dar amici, trec unul pe lîngă altul, în zbor de avion, fiecare propunîndu-și să ia locul celuilalt, beneficiind de generozitatea soțiilor care abia așteaptă tentanta schimbare. Parșivul romancier își pune în lucrare întreg arsenalul scriptural, pentru a nuanța, infinitezimal, situarea cazurilor în noile date conjugale. Totul, evident, într-un climat de uluitoare facilități moderne. (Inaccesibile, vai, nouă, aici, mai ales într-o materie atît de gingașă.) Dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comuniste soțul său îi semnase decesul. Vede monstruos și rîde enorm. E Magda Ursache, fosta mea colegă de la Cronica. Nu bănuiam, în anii aceia lugubri, cînd antidotul nostru redacțional era hlizeala non-stop, că sub învelișul ternului cronicar literar stătea pitită parșiva prozatoare din cărțile ei de azi, ieșite de sub varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci în albaștrii ochi. Acum? Magda e un Thackeray cu fustă al deșertăciunilor bahluiene. E un David
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urbea în care juca un rol. Nu unul oarecare. Așezarea în fotoliu era, și ea, un mic spectacol demonstrativ. Menit să atragă atenția. Rictusul extatic din timpul audiției augmenta impresia. Știam însă că totul nu va ține mult. Jucîndu-mă cîndva parșiv după ce-i ascultasem mărturisirea că el însuși cîntase într-o filarmonică, chiar dacă una cu totul provincială jucîndu-mă deci histrionic, îl rugasem să fredoneze ceva, orice: dezastru! afon total! Știam că va părăsi concertele cum o făcuse altădată cu fotbalul. Venea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînă la nivel de bingo, exercițiul celor 10 cărți de care nu te-ai putea lipsi pe insula pustie pus în circulație de Gide și Valéry de ce n-ar fi valabilă și varianta plastică? De imaginat același top ten în parșiva selecție a unor Picasso și Dali, cam pentru ce tablouri ar fi optat cei doi monștri (evident, sacri). Pînă atunci însă ca joc, în aceste zile de festin total să-mi asum, la rîndu-mi, constrîngătoarea (dar incitanta) preferință decenală. Se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei achiziție, un macho de top, se-ntinse după o creangă de cais înflorit... și astfel puse capăt unei prea scurte vieți, frumoasă poate doar prin maniacală putere de a imita. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă spun acum sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o iată, generalizată, persistență imitație a clișeelor. Merg la o recentă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului cărturar), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie a cîte unei pempante de Iași, de altfel captată imediat în galanteriile amfitrionului. Cît de tabucchian simple erau/ sînt aceste încăperi, în superba lor devălmășie. 3 iunie Un superb documentar, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o muzică doar de ele auzită. Faptul că frînez și că le urmăresc de la 20 de metri unduioasa mișcare nu schimbă nimic. Dansul continuă. Pornesc excitat. Viteză maximă pînă la viaductul de la Coada Lacului. Din nou cîrcotașul demon: cu ce parșivă plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente agricolă, atît de urîtă de neamurile proaste care au stăpînit țara jumătate de secol și au maculat-o cu megalomaniile lor cincinale. Iarăși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
această problemă, la Berlin chiar este foarte rece, nu? Dar parcă toată chestia e cu America și cu Rusia. Bun, dar și în Rusia e frig de crapă pietrele. Știe toată lumea". Prima concluzie pe care o tragem (împreună, nu?, cu parșivul romancier) este că cei doi puștani (și, se-nțelege, mai toți cei de teapa lor) nu prea știu pe ce lume sînt. Și dacă ar fi să ne implicăm în scenariul romanesc, ar trebui să le oferim celor doi și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fața originalului (fie el chiar vag dezamăgitor), iată consumarea unui act lesne de trimis la Freud, nu însă și complet explicat. Nici nu întîrzii. Totuși. Compoziția, colosală ca dimensiune, nu atît de scandaloasă ca desnuda Olympie, dar, poate, și mai parșivă (tot freudian) decît aceea, îmi oferă decriptarea (naivitate!) unei ambiguități ce a stat probabil la baza scandalurilor din 1865, provocate de pictorul insurgent. Ce descopăr nou (neobservat în reproduceri) e tocmai academismul încă învederat al celui care, de altfel, îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Miki îi includea deopotrivă fără fandosite discriminări pe literați, matematicieni, actori, sportivi, agronomi, compozitori, pivniceri, economiști, voiajori. Doamne și domnișoare, periculos de frumoase, ornau cu rasa lor naturală antrenurile întinse pînă-n zori. Nu putea fi ratat, nicicum, numărul cu parșivă muzică de pahar, guristul Georgel și-ai lui suflători reînnodînd desfăcutele locante de altădată. Lume, lume! Cu dispariția lui Zaim a dispărut și ea. Să-i păstrăm, pe rever, parfumul. Nu pentru că mă prinsese isteț în fraza: "Sînt teme, motive
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]