1,831 matches
-
tipei. N-arată rău. E cam voinică - dar nici eu nu-s mai breaz. E frumușică. Oricum, și dacă n-ar fi, și dacă proprietăreasa nu m-a mințit că e bogată - familia ei se pare că e plină de parale - o să mă însor cu ea. Ești hotărât? Păi să știi că da! Și dacă nu-i place de tine? Las’ că am eu grijă să-i placă. Ce, crezi că nu mă pricep? Poate că te pricepi, dar tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mă mai pot amăgi, mai ales că în ultima vreme am citit și eu niște cărți de psihologie. De câte ori pomenea de psihologie, îl umfla râsul. — Sunt în campus la vânătoare de păsărici. Și apoi, cu oarecare melancolie: — Acu’ că am parale, nu strică să mă uit în jur. Altfel n-aș fi avut nici o șansă, cu gura asta de pește și cu nasul pe care-l am. Dar fetele cu educație nu se uită numai la fizic, și nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de gringo!“ Și i-am spus că nu-i dau pe credit mai mult de douăzeci și cinci de dolari. Era o minciună, ca să-l liniștesc; tipul deja îmi datora mai mult de patruzeci. „La dracu! Eu nu i-aș da nici o para. În felul ăsta îți arată că se crede mai bun decât tine,“ mi-a spus Manny. Dar pe mine nu mă afecta. Poate că îmi făcea mult prea multă plăcere să îi duc cele câteva cărți lui Frazer de dragul șansei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
despre el. Eu unul mă bucuram de compania lui. Însă bineînțeles că nu-i puteam povesti tot ce știam despre Mimi. Nu numai pentru că citeam cărțile poștale și ascultam fără să vreau convorbirile telefonice; ci pentru că Mimi nu dădea două parale pe discreție. Ducea o viață deschisă, și o dată ce-și dădea drumul la gură, n-o mai reținea nimic. Frazer îi mai trimitea uneori câte un bilet în care contramanda o întâlnire și o apucau dracii, și se descărca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
De ce să țin secret? Chiar dorește să-l internăm pe George într-o clinică privată. Nu-ți face griji, nimeni nu se uită în gura tipului ăsta. Nu contează aici. Oricum, l-am recunoscut din prima și știu exact câte parale face. Lasă-l pe mâna mea, îl îmbrobodesc eu. După care a adăugat: Și ție o să-ți meargă la fel de bine dacă m-asculți pe mine. Ai făcut impresie bună. Am descoperit rapid ce influență avea asupra lor. Pentru că nu vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-mi plăti datoriile cu semnătura lui. Acum însă nici vorbă de astfel de satisfacții, căci cifrele din bilanțul de plăți nu acopereau prea mult spațiu, și se gândea la ultima lui ispravă financiară aventuroasă, când încercase să adune repede niște parale ca să se însoare cu Cissy. De data asta credea că are toată viața aranjată. Nu vorbise deloc în dodii în ziua aceea când venise să-mi spună că se însoară și îmi zisese că principalul lui obiectiv era să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
depinde de cum ies lucrurile. Unchiul Artie cunoaște un tip care a fost făcut ambasador numai pentru că făcea contribuții la campaniile electorale. Douăzeci, treizeci, chiar și câte patruzeci de mii de dolari, care nu înseamnă chiar așa de mult când ai parale... Să fii ambasador nu mai însemna mare lucru, ca în vremurile vechi - un Guicciardini care să sosească din Florența cu un chip inteligent, sau un rus care să apară la Veneția sau un Adams - astfel de grandori s-au prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la buzunar să mă învârtesc cu fiii unor tați consacrați social. Trebuia să fiu foarte atent, pentru că Simon îmi dădea un buget minim; considera pe undeva că ar trebui să pot să fac ce făcuse el cu ceva mai puține parale. Era adevărat că și eu știam să economisesc un pic mai bine decât el, dar Lucy nu avea cap pentru bani ca Charlotte. Și trebuia să plătesc intrarea, să dau bacșiș, să acopăr costul taxei de parcare, și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de dragu’ meu - că nu vreau să-i văd și pe alți prieteni în situația asta. Cât îți trebuie? Cam vreo cincizeci de dolari. Nici o problemă. Dacă împărțim suma eu cu Eleanor, nu e mare lucru. Are și ea niște parale puse deoparte. N-o să întrebe pentru ce e, dar nici n-are nevoie să știe. Nu trebuie să-mi spui de ce nu vrei să-i ceri lu’ frate-tău. Că doar nu te-ai duce să furi dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ești deloc omul potrivit pentru Lucy. Dar Lucy ce crede despre asta? am zis, umplându-mi-se gura de furie. Bătrânul s-a arătat enervat de efortul doamnei Magnus de a se purta cu demnitate regească și cu înțelepciune: Nici o para, dacă se mărită cu tine! mi-a spus. Ei, Lucy, cui crezi că îi pasă de asta, mie sau ție? Zâmbetul ei s-a lățit și mai tare și a pierdut orice intenție prin acea unică sugestie că ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el pierduse acolo, în exterior. Esther era și ea căsătorită, și cu un bărbat bogat ca toți ceilalți, un avocat din Washington D.C. Toate astea erau nefirești pentru mine, deși ea nu-și dădea seama - avioanele, vânătoarea, grămezile colosale de parale. Thea călătorea și ea cu echipament sportiv - nădragi, ghete, cutia pentru pușcă, aparatele de fotografiat; în baie găsisem din întâmplare un bec cu raze infraroșii pe care îl folosea ca să developeze filme, iar în cadă erau tăvi cu lichid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
arăta plină de o energie strălucitoare. Dar mă gândeam, Ce era așa de greșit în a ne bucura pur și simplu de dragostea noastră și de ce aveam nevoie de un vultur pentru asta? așa că, dacă aș fi pus mâna pe parale, măcar eliminam acest pretext. Apoi nu mi-a luat mult să înțeleg că e teribil de frivol să nu îți bați prea mult capul cu problema banilor. Nerezonabilă poate în legătură cu posibilitatea de a prinde acele șopârle, Thea avea totuși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fierbinte zăream muntele neîmblânzit, cu cercul său semitropical unde bântuiau iguanele printre frunzele uriașe și florile splendide, unde erau muncitori și țărani, și nu îmi dădeam de fapt seama câți vizitatori din zonele reci și înfrigurate plăteau o grămadă de parale ca să se afle acolo. Foarte aproape de noi se afla un hotel de cinci stele, numit Carlos Quinto. Piscina lui strălucea în grădină, albastră și albă asemeni căldurii și vremii din paradis, și pe alee se vedeau mașini străine, de dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în compania târfelor de la foco rojo. Eunice are nevoie de bani pentru aia mică. Că altfel mi i-ai lua tu la pocher. De fapt asta-l scoate pe Wiley din minți, că n-are cum să-mi stoarcă nici o para. Ei pe dracu, da’ ce, crezi că mă doare pe mine undeva că-l văd pe Jepson venind aici și dându-se mare pe socoteala ta, cu banii tăi pe care-i primește de la Eunice? Ești plecat cu sorcova! Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sclipitori și înfometați, un tip care știa să facă gologani. Voia să mă conducă prin oraș, dar Thea mi-l arătase deja; voia să îmi facă cunoștință cu literatura spaniolă și în cele din urmă mi-a stors și niște parale. Mi-a zis că o să îmi cumpere de ei o pătură, după care nici că și-a mai arătat fața. Mă durea tot corpul de dorul Theei, deși știam că de-acuma ea nu mai era pentru mine, căci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nerăbdarea și mi-a tras haina de pe mine și a spus: Dă-l jos! M-a îmbrăcat într-un costum de flanel la două rânduri, de un gri pal foarte elegant. Era clar că îmi stătea scris să n-am para chioară, dar să fiu veșnic bine îmbrăcat. M-a îmbrăcat din cap până în picioare într-o lenjerie grozavă, ciorapi de mătase, pantofi noi, și a chemat servitoarea să îmi dea la curățat costumul și să mi-l trimită acasă - căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să îi aducă glorie, însă nu îi dă prin cap să îi dea nici un sfanț ca să îl ajute să valoreze și el ceva. Și părinții care au bani și nu le dau nimic copiilor ar trebui să rămână fără o para. Ar trebui să ajungă pe stradă la cerșit. Eu l-aș lua și l-aș pune pe bătrân într-un colț la State and Lake cu o cănuță la cerșit, asta aș face. Și știi doar că bunicul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fals. Pentru că țineam foarte tare la el. Ei bine, apoi a venit în vizită și mi-a spus că trebuie neapărat să mergem la Teatrul Oriental și să luăm cina. Clem trebuia să-ți facă cinste până își dădea ultima para din buzunar, după care nu-l deranja dacă îl tratai și tu cu ceva. Îi plăcea să arate îngrijit, deși avea mai tot timpul o față schimonosită de forie, ridată, sau râdea cu gura până la urechi, dezvelindu-și dinții încălecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
rujate, dar cu o mină la fel de severă ca a oricărui Magnus, unchi sau văr. Era ca și cum mi-ar fi dat de înțeles că ea era cea care îi salva viața lui Simon. Dar adevărul e că Simon avea nevoie de parale. Renée trăia în același stil ca Charlotte. Iar el avea sentimentul că așa se cuvine; și ținea să trăiască pe picior mare, era orgoliul lui în joc. Când el și Charlotte plecau în Florida, venea și ea la vreo zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întrebat de tine, după ce ne-am întâlnit atunci din întâmplare cu el. Vrea să te scoată în oraș. Nu vreau, i-a spus ea. Ba da, nu fi proastă. Trebuie să te chivernisim și pe tine. Are o grămadă de parale. E burlac. Se ocupă cu asfaltarea străzilor. Nu mă interesează ce bani are. E bătrân și urât. Are gura știrbă. Drept cine mă iei? Lasă-mă-n pace! Și-a încrucișat brațele, supărată, cu bicepșii ei mici încordați - era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ea, „sunt sticlele cu detergent pentru spălat parbrizul, t-ul de cauciuc și Bon Ami și d-alde astea, și pentru numele Domnului, chiar trebuie să spăl câte patrușcinci de parbrize în fiecare zi de la Dumnezeu? Dă și mie o para, vrei?“ „Bine, bine,“ i-am spus, mărinimos nevoie mare, rânjind cu gura până la urechi. Printre altele, mă făcea să mă simt bine că revăd Cartierul de Vest și sunt din nou în Chicago. Mi-am băgat mâna în buzunar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
bunuri, ca să putem să scăpăm de o tranșă de bunuri ale armatei pe care le cumpărasem foarte ieftin în Germania. Vitamine mai ales, și alte produse farmaceutice. Mitnouchian știa totul despre genul ăsta de speculații și făceam o groază de parale de pe urma lor. Trebuia să mituiesc nu știu ce unchi florentin al unui barosan din Roma, și ăsta era una din persoanele alea civilizate care întotdeauna au cel puțin cinci motive să se simtă superioare față de tine. Oricum, între timp am învățat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-o ucidă, nu-i așa? Luată prin surprindere, Fliss se holbă năucită la mine. — Ei bine, cineva a făcut-o, Fliss. N-am fost eu și sunt convinsă că nici tu n-ai fost. Nu părea să dea o para chioară pe această ultimă remarcă. — Păi, nici Derek n-a fost. Îl știu de-un car de ani. N-ar omorî nici o muscă. — Mai rămân Brian, Jeff și Naomi. — Fătuca aia n-are ce căuta la o sală din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mister Aristotel a spus că orice virtute, este opțiunea de mijloc dintre două vicii. Temperanță, toleranță, moderație plus disciplină! Modus in rebus! Mă rog, în fine..., expedie Avocatul problema, rememorând fugar ultima lor beție crâncenă, bine măcar că am avut atâtea parale câte ne-au trebuit, pentru deschidere. Chiaburul de nea Petrică nu ne mai dă nimic pe datorie, luna asta. M-hmm... Toată speranța e la Vierme. La the Worm! E tare, tipul, recunoaște! Se descurcă. Se implică. Fojgăie. Mișună peste tot
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Parker a venit și s-a dus. Numai Brandy și cu mine toată după-amiaza. Eu încă șed pe capacul unei uriașe cochilii de melc din ceramică prins cu bolțuri în perete. Încercând s-o omor în felul meu de două parale. Părul arămiu al lui Brandy e între picioarele mele. Rujuri de buze și pastile de Demerol, farduri și pastile de Percocet-5, farduri de pleoape Aubergine Dreams și capsule de Nembutal sunt împrăștiate peste tot pe dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]