785 matches
-
Olimpiada s-a refugiat Mănăstirea Secu. În prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost ridicate zidurile de incintă, o trapeză de piatră, câteva chilii și turnul-clopotniță cu trei nivele, situat spre est, unde s-a amenajat prin 1840-1850 Paraclisul "Sf. Nicolae". Un rol important în dezvoltarea obștii monahale de la Văratec l-a avut maica Olimpiada, fondatoarea așezământului, care și-a sacrificat întreaga avere în acest scop. Mai multe soții de boieri au donat moșii acestui așezământ monahal: Mănăstirea Văratec
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
s-a refăcut acoperișul bisericii doar cu două turle, turlele de lemn nefiind reconstruite. De asemenea, s-a construit actualul complex de clădiri din incinta mănăstirii, singurul corp păstrat în forma inițială fiind doar zidul înconjurător, ridicat în perioada 1808-1812. Paraclisul "Sf. Nicolae" a fost refăcut între anii 1903-1909, catapeteasma și interioarele sale fiind pictate de ieromonahul Eftimie Obrocea de la Mănăstirea Ciolanu. În anul 1909, la Văratec viețuiau 304 maici și surori aflate sub ascultarea stareței Evghenia Teodor. În 1934, la
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
șiruri de coloane din lemn. Amplasat la 80 m est de Biserica "Adormirea Maicii Domnului", turnul-clopotniță are un gang de intrare la parter și două etaje de formă pătrată. În încăperea de la primul etaj a fost amenajat în anii 1840-1850 paraclisul "Sf. Ierarh Nicolae". Acoperișul turnului-clopotniță are formă de mitră arhierească. În anii 1960-1961 în câteva încăperi din cadrul mănăstirii a fost amenajat un muzeu unde este expusă colecția de obiecte bisericești - broderii, icoane, vase liturgice, manuscrise, cruci etc. - cu valoare istorică
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
mănăstirii, pe unde se intra cu barca printr-o intrare cum erau cele pentru calești, care astăzi a fost zidită. Astăzi această fațadă iese din planul zidului mănăstirii spre exterior. În „palatul de pe ziduri“ a fost amenajat în anul 1841 paraclisul „Sf. Ecaterina“. Frumoasa și palatul domnesc din incinta ei au continuat să fie preferate ca reședință de vară mai ales în vremea domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849) și a lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1853 și 1854-1856). După mutarea de aici
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
mănăstirii se încheie cu strămutarea înaintașilor într-un mormânt comun. Transformarea ctitoriei în „criptă” a familiei Cantacuzino explică atât strădania lui Șerban de a reface mănăstirea în 1699 - 1700, cât și revenirea sa din 1703, când zidește în incintă un paraclis pe care îl întărește, după obicei. În august 1709 Șerban moare și va fi, la rândul său, înmormântat la Comana. Mormântul lui Șerban Cantacuzino nu se mai cunoaște la Comana; el a fost distrus o dată cu celelalte morminte în 1854 de către
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
în anul 1926 și au fost finalizate în anul 1932. Mausoleul, de formă rectangulară, cu dimensiunile H = 4,5 m, L = 14,5 m și l = 6,5 m și acoperișul în două ape, a fost ridicat pe ruinele fostului paraclis al mănăstirii. Fațada principală a osuarului conținea elemente arhitecturale care erau copiate după cele ale mănăstirii Comana: coloanele, arcada și capitelurile. Inițial, în criptă au fost depuse osemintele a 564 de eroi, din care 24 identificați, iar 540 neidentificați. Numele
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
Rădulescu: Ultima statistică privind numărul eroilor din mausoleu datează din anul 1943, menționându-se că osemintele a 762 de militari au fost depuse în criptă și în firide individuale. După 2008, conducerea mănăstirii a dorit să transforme Mausoleul într-un paraclis în care să se desfășoare slujbele religioase pe timpul iernii, când costurile de încălzire ale mănăstirii ar fi fost mult mai ridicate. În acest sens, călugării au demarat lucrări de îmbunătățire a interiorului mausoleului, spărgând pardoseala acestuia și ajungând la cripta
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
cartierele cu specific turcesc din Istanbul (Turcia) sau în alte zone din preajma Mării Negre, cum ar fi Kutaisi (Georgia). După începerea lucrărilor de restaurare la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, în 1884, preotul paroh Gavriil Ursu a amenajat în această casă un paraclis, aducând aici Sfânta Masă, catapeteasma altarului Sf. Ștefan (unul dintre cele trei altare a bisericii, aflat pe latura nordică) și icoana Sfântului Mina Egipteanul, considerată a fi făcătoare de minuni. Casa Dosoftei a fost restaurată de către Direcția Monumentelor Istorice între
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și „Turnul clopotniței” construit în anul 1882. Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
cu hramul "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac. Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri. Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murală interioară
Mănăstirea Sucevița () [Corola-website/Science/306901_a_308230]
-
primul așezământ de acest fel” în Ardealul alipit. Lăcașul a rămas la stadiul de schit din cauza accesului greu în deal. Din 1965-1970 când s-a introdus curentul electric s-au construit: „Casa de stejar”(1965), „Casa stăreției”(1969-1970), „Casa cu paraclis”(1973-1976) - în care se găsește și biblioteca, una dintre cele mai mari comori din zonă a cărui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vară”(1983), „Poarta maramureșeană”(1988), „Casa Albă”(1989-1992), „Muzeul”. După 1990 obștea mănăstirii condusă
Mănăstirea Rohia () [Corola-website/Science/307833_a_309162]
-
biserica chivot este sub formă de cruce, cu pridvor brâncovenesc în față și un singur turn cupolă ce conține elemente moldovenești. Are o înălțime de 48 m la bază și o lungime de 22 m, iar la subsol se găsește paraclisul catacombă. În 2001, se construiește o poartă de intrare la sat și se ridică o biserică și o casă din lemn. Părintele Nicolae de la
Mănăstirea Rohia () [Corola-website/Science/307833_a_309162]
-
Sfântul Sinod al BOR a aprobat înființarea mănăstirii și, în anul 1995, locul unde se va construi biserica a fost sfințit de IPS Daniel. Primul stareț a fost numit în anul 1995 protosinghelul Meletie Cucoară. S-a construit inițial un paraclis cu hramul "Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul", apoi într-o perioadă de cinci ani, a fost ridicată o biserică monumentală din cărămidă pe locul celei construite de călugării atoniți, care a fost inspirată de stilul bisericilor moldovenești din veacul al XV
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
starețul Mănăstirii, protosinghelul Meletie Cucoară . După aflarea de către presă a existenței acestei fresce, omul de afaceri a declarat că nu a știut de pictură și a cerut ștergerea ei. În locul tabloului votiv au fost pictați Sfinții Împărați Constantin și Elena. Paraclisul a fost construit în anul 1996 într-un timp record de numai trei luni, din cărămidă făcută în mănăstire. Are formă de navă și este compartimentat în altar și naos. Altarul este luminat de o fereastră la est și alta
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
de brad sculptat, este pictată. Naosul, spațios, are tavanul semicircular și este luminat de două ferestre pe zidul din sud și alte două așezate pe zidul nordic. Toate ferestrele sunt din metal, duble, terminate în arc. Urmează să se adauge paraclisului și un pridvor închis. Pardoseala este din dușumea de brad, iar acoperișul, din tablă de zinc. Noua biserică a Mănăstirii Vlădiceni a fost sfințită la data de 23 mai 1999 de către mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Daniel Ciobotea. Ulterior au fost
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
este o biserică din București (sectorul 4), care a funcționat în trecut ca paraclis al mănăstirii Radu Vodă. Biserica, clasată ca monument istoric cu , nu are o datare exactă până în prezent. De-a lungul vremii istoricii și cei care au cercetat originile construției au oferit diferite datări și variante de construcție a edificiului. Astfel
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
au concluzionat că edificiul este construit în secolul al XVII-lea, fiind refăcută în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Alte cercetări au stabilit că biserica a fost construită în prima jumătate a secolului XVII, pentru a folosi ca paraclis al mănăstirii Radu Vodă. Există și opinii ale cercetătorilor care susțin că biserica a fost zidită în anul 1416, de către Mircea cel Bătrân. Biserica este renovată între anii 1909-1910, de arhitectul George Sterian, și i se aduc unele modificări la
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
Cuza domn al Țării Româneși și al Moldovei. Având ca reper biserica patriarhiei, aflată în centrul pieței de pe Dealul Patriarhiei, celelalte construcții sunt amplasate astfel: la Vest vechile chilii, transformate ulterior în birourile Patriarhiei, la sud-est Palatul Patriarhal, la est Paraclisul și Camera Deputaților, iar la nord Clopotnița. Ansamblul este clasat ca monument istoric, . Biserica, purtând hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena", a fost construită între anii 1654-1658 de Constantin Șerban Basarab și soția acestuia Bălașa, și sfințită în timpul domniei lui
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
prezent construcția nu mai păstrează forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări. Biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la 13 iulie 1774. Paraclisul bisericii este piesa cea mai valoroasă din tot ansamblul mănăstiresc de pe Dealul Mitropoliei. Clădit în secolul al XVII-lea împreună cu palatul, paraclisul este refăcut 1723. Amintirea acestui moment se regăsește pe inscripția grecească din interiorul edificiului, pictată deasupra ușii. Inscripția
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la 13 iulie 1774. Paraclisul bisericii este piesa cea mai valoroasă din tot ansamblul mănăstiresc de pe Dealul Mitropoliei. Clădit în secolul al XVII-lea împreună cu palatul, paraclisul este refăcut 1723. Amintirea acestui moment se regăsește pe inscripția grecească din interiorul edificiului, pictată deasupra ușii. Inscripția este în versuri și reprezintă opera poetului Dimitrie Notara. Inscripția prezintă un aspect inexact și anume Nicolae Mavrocordat și mitropolitul Daniil Topoloveanu
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
Bobeică, angajat pe post de paznic. În anul 1992, ca urmare a strădaniilor PS Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și om al acestor locuri, fostul schit a fost redeschis ca mănăstire de maici. A fost construit un paraclis închinat Sfântului Mina, sfințit în același an, apoi, la 22 decembrie 1992, a avut loc sfințirea întregului complex mănăstiresc. Începând din acea dată, s-a instalat aici primul sobor de maici, care au venit de la Mănăstirea Teodoreni din cartierul sucevean
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
Bobeică. La început, obștea mănăstirii era formată din 12 maici. Inițial, complexul mănăstiresc era format din doar câteva chilii construite de protosinghelul Vichentie Bobeică, adăpostite într-o clădire de lângă biserică. Astăzi, în această clădire se află stăreția, câteva chilii și paraclisul. În anii următori, a avut loc o campanie de construcții și îmbunătățiri. În anul 1994, au fost cumpărate mai multe clădiri de la societatea Pomifal Fălticeni (IAS Cămârzani), care au fost modificate în spiritul arhitecturii tradiționale românești. Apoi, Mănăstirii Cămârzani i-
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
înalțe acolo o mănăstire, ceea ce a și făcut. După o altă sursă, Drăgan Donavac a făgăduit că va clădi biserica dacă va termina negoțul cu câștig. După o altă versiune a legendei, pe culmea Dealului Bulai exista anterior un mic paraclis din lemn, părăsit de oameni. Într-o noapte au poposit acolo doi frați armeni, pe nume Donavachian, care se îndeletniceau cu negoțul de vite. Ei au oprit cireada de vite pe care o conduceau spre Budapesta, hotărând să înnopteze lângă
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
noapte au poposit acolo doi frați armeni, pe nume Donavachian, care se îndeletniceau cu negoțul de vite. Ei au oprit cireada de vite pe care o conduceau spre Budapesta, hotărând să înnopteze lângă bisericuța de pe culme. Ei au urcat la paraclis și s-au rugat mult pentru a avea noroc în negustorie. În aceeași noapte, au auzit în vis îngerii cântând și le-a apărut Maica Domnului, care le-a spus: "“Vă binecuvântez să vă izbutească negoțul și familiile voastre să
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]