KorAP: Find »[drukola/base=paradigmatic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...46 >

1,132 matches

Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647

dintre Heraclit și Hegel (vezi, printre altele, A. Dumitriu, Istoria logicii, pp. 83-87), nu putem spune că autorul Fenomenologiei spiritului e primul care contestă caracterul imuabil al rațiunii, ceea ce dovedește o dată în plus că și tendința relativist-romantică are sub raport paradigmatic un caracter anistoric. Acesta este, de altfel, și sensul interpretării pe care Dilthey o dă în Das Wesen der Philosophie sau în Die Typen der Weltanschauung, unde, atunci când stabilește tipurile de viziuni asupra lumii, urmărește liniile lor de forță, care

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
aufbewahrt" (ibid., pp. 52-53). Aceste ultime afirmații ne trimit cu gândul atât la Husserl, pentru care "orice critică veritabilă, penetrantă, oferă chiar ea însăși mijloace de a progresa" (pentru întregul context vezi II, 1Be), cât și la ideea de progres paradigmatic, așa cum vom arăta că apare ea la Dilthey. În vreme ce istorismul presupune doar discontinuitate, progresul implică și conservare. 160 M. Riedel, op. cit., p. 37. 161 Ibid. 162 Am văzut că în principiu este vorba despre o explicație a posteriori, rezultată în urma

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
unitățile" și unitatea ei ipotetică. La capătul acestei discuții desprindem concluzia că din punctul de vedere al gânditorului german există o discontinuitate a conținuturilor și o continuitate a formelor în plan filozofic, că progresul este posibil numai într-un cadru paradigmatic. 1. Viziunea istoristă în genere Socotim oportun ca înainte de toate să facem câteva precizări privitoare la termenii care desemnează domeniile de referință ale unei interpretări istoriste. A) Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft Este necesar să precizăm semnificația acestor

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
istorismul relativist ne va apărea în ultimă instanță, oricât de paradoxal ar părea deocamdată, ca un factor determinant al continuității formelor. Această idee, pe care o vom întîlni bine reprezentată la Dilthey, vizează în mod evident o astfel de continuitate paradigmatică doar în Geisteswissenschaften, pentru că, altminteri, continuitatea din Naturwissenschaften trimite la universalism.) Așa cum vom arăta (vezi II, 2Ba), relativismul poate fi înțeles în sensul acelei "limitații ce nu limitează" despre care vorbea Noica și care ne îndeamnă până la urmă să fim

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
externă". (De altminteri, urmărind critica lui Droysen la adresa lui Buckle, M. Riedel 39 subliniază tocmai coordonata etică, amintită și de noi anterior, a demersului întreprins de către Droysen.) La Dilthey, "stavila" o reprezintă după cum vom arăta către sfârșitul capitolului de față cadrul paradigmatic în limitele căruia se desfășoară "sistemele culturii" și în funcție de care se sistematizează "științele spiritului". Relativismul istoric constată că exigențele normative sunt în cazul istoriei o simplă iluzie. Cine mai crede în forța normativă a faptelor istorice ori este de rea-credință

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
istorismul recunoaște implicit și o anumită continuitate. Vom arăta mai jos despre ce fel de continuitate este vorba. Fiindcă încercăm să procedăm inductiv, analizând mai întâi ca și Dilthey datele "empirice", ne mulțumim deocamdată să avansăm doar conceptul de continuitate paradigmatică, pentru că nu vrem totuși să le stârnim nedumeriri celor care cunosc bine discontinuitățile istoriste și, mai ales, istoriciste.) Ne întrebăm însă acum: O continuitate a faptelor istorice sau a cunoașterii despre ele? Sau în alți termeni: Există un sens real

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
afectivitatea și voința, angajând deci toate componentele vieții sufletești. În condițiile în care funcționează ca "un preconcept material al faptului istoric", fără a fi însă așa ceva în adevăratul sens al cuvântului, această structură unitară este cea care asigură o continuitate paradigmatică a formelor ce se manifestă în științele spiritului -, sau în termenii lui Schnädelbach, a "unităților din istorie". Fiind însă istoricește constituită, ea este variabilă în timp; ea nu poate asigura și "unitatea istoriei ca totalitate", altfel spus o continuitate a

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
la Hegel) și de "ordonare" a sistemelor filozofice (s.n.). Fără a afla aceste lucruri, vom rămâne doar la filozofii, și nu vom avea o filozofie. Atunci însăși istoria filozofiei ar fi lipsită de omogenitate și coeziune, de o necesară unitate paradigmatică 137 o unitate asigurată pe cale genetică în virtutea imanenței propriilor forme de dezvoltare și a continuității acestora, și nu printr-un concept transcendent, rezultat pe cale logică, așa cum se întâmplă în cazul lui Hegel. De aceea, Dilthey "tinde către o teorie a

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
dobândit în timp. Sau cu o vorbă a lui Hufnagel, "dintre obiectivările spiritului, Dilthey le preferă pe cele care deja s-au fixat, dat fiind că acestea garantează <<un grad controlabil de obiectivitate>>"139. Exemplaritatea lor le asigură un caracter paradigmatic de primă instanță (vezi I, 2). Plecând de la "caracteristicile comune" ale acestor sisteme-etalon140, Dilthey stabilește două "trăsături formale" care slujesc drept criteriu pentru includerea și a altor sisteme în domeniul filozofiei, "indiferent de obiectul lor sau de metoda aplicată în

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
oferi un răspuns deplin și definitiv la întrebarea privitoare la enigma lumii putem avea doar reprezentări"152 sau "creațiuni ale cunoașterii", cum le numea Blaga 153. Oricum ar fi, socotim așadar că și aici este vorba tot despre o continuitate paradigmatică, rezultată din sarcinile sau criteriile de excelență pe care filozofia și le asumă în virtutea naturii ei. Și-n definitiv după cum spune însuși Dilthey -, această "problemă ce preocupă filozofia" nu este una nouă în sine, ci doar condițiile apariției ei sunt

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
ținem seama de faptul că la Dilthey filozofia nu este altceva decât o Weltanschauung, valabilă numai în sistemul ei de referință). Conceptul ei generic doar direcționează cunoașterea, arătându-i ce ar trebui să fie, și-i asigură astfel domeniului continuitatea paradigmatică despre care am vorbit. El își vădește prin aceasta funcția normativă în raport cu "conceptele particulare ale filozofiei". Expunerea făcută de Dilthey justifică o asemenea interpretare. Există spune el "o eternă contradicție între spiritul creator și conștiința istorică". Atunci când creează un sistem

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
ei, dar și o corelație lăuntrică a celor care participă la ea" (s.n.)176. Dilthey oferă în acest sens o imagine emoționantă privitoare la efortul milenar al reflexivității și creației umane, imagine din care se desprinde limpede ideea unei continuități paradigmatice: "Începând cu Tales și Pitagora, fiecare gânditor îi încredințează celuilalt problemele și-i transmite adevărurile sale; ca atare, posibilitățile rezolvării sunt aprofundate succesiv; viziunile despre lume sunt perfecționate (fortgebildet). Marii gânditori acționează ca niște forțe asupra fiecărei epoci care le

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
impenetrabilitatea 191, dar și din reprezentativitatea 192 unei monade leibniziene.) Pe de altă parte însă parcă-n virtutea "unui principiu intern" (vezi II, nota 191) -, ele păstrează o deschidere spre înăuntrul lor, disponibilitatea de a se perfecționa în propriul cadru paradigmatic și de a străbate astfel epocile, dincolo de diversitatea și de discontinuitatea unor conținuturi, așa cum o demonstrează cu prisosință numeroasele exemple (vezi II, 2Bb și 2Bg) prin care Dilthey caută să ilustreze această "continuitate istorică lăuntrică" a tipologiilor. O dovadă suplimentară

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
prisosință numeroasele exemple (vezi II, 2Bb și 2Bg) prin care Dilthey caută să ilustreze această "continuitate istorică lăuntrică" a tipologiilor. O dovadă suplimentară este chiar faptul că ele renasc cu forța unor modele, ceea ce demonstrează încă o dată și caracterul lor paradigmatic (vezi I, 2).193 În acest sens, Schnädelbach face o observație interesantă, enumerând printre consecințele "istoricizării filozofiei" "numeroasele renașteri ale sistemelor din trecut", fiindcă o mulțime de filozofi se redefinesc prin raportarea la filozofii mai vechi (neoaristotelici, neotomiști, neoleibnizieni, neokantieni

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
văzut că spune Schnädelbach într-o aluzie foarte transparentă la Dilthey. Vrem să insistăm acum asupra ideii de "perfecționare" a viziunilor despre lume, pentru că în legătură cu "preluarea" lor de-a lungul istoriei ne-am lămurit suficient. i) Progresul într-un cadru paradigmatic Două motive majore ne determină să zăbovim asupra acestui aspect. Primul este acela că "perfecționarea" viziunilor despre lume poate induce ideea că Dilthey admite "progresul" în istoria filozofiei. Pe de altă parte însă iar acesta este al doilea motiv -, având

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
o paradigmă la alta, cu conținuturile acestora cu tot -, Dilthey avansează ideea posibilității progresului numai în cadrul aceleiași paradigme, fără preluarea conținuturilor (exceptând deja discutata consubstanțialitate a sisteme-lor filozofice). De aceea, credem că e potrivit să spunem "progres într-un cadru paradigmatic", unde conținuturile nu mai pot fi preluate dacă acceptăm principiul că fiecare viziune despre lume "se autoîntemeiază". Să ne reamintim acum că Droysen avea în vedere o continuitate a cunoașterii faptelor petrecute în istorie, ceea ce ne-a condus la ideea

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
progres al întregii cunoașteri sistematice și referindu-se atât la forma, cât și la conținutul acesteia vorbea încă despre "un progres în <<sistem>>"201. În privința lui Dilthey am putea apela la aceeași expresie, vizând de astă dată însă numai caracterul paradigmatic al sistemelor, nu și conținutul lor, pentru că acum filozofia nu mai e concepută ca un sistem absolut, ale cărui conținuturi au valoare de dogmă, ci este înțeleasă ca Weltanschauung. Or, la nivelul unei viziuni recunoscute din capul locului ca relativă

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
al formelor. Iar aici ținem să subliniem: nu este vorba atât despre un progres în cadrul unui sistem sau al altuia, cât mai cu seamă despre un progres în cadrul unui tip de sisteme, ori altfel spus, despre progres într-un cadru paradigmatic. Dacă mai sus am introdus în discuție expresia de "continuitate tipologică", putem vorbi acum despre un progres tipologic. În sprijinul unei asemenea precizări despre existența progresului în cadrul unui tip de Weltanschauung vin toate ideile diltheyene despre continuitate, pe care le-

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
doar unul conceptual, în calitate de Historik. Pe de altă parte, am văzut însă că tocmai în virtutea acestui sens conceptual, capabil să organizeze discontinuitățile într-o paradigmă sau alta, poate fi avansată ideea de "continuitate" dar o continuitate a formelor, în cadre paradigmatice de sine stătătoare, iar nu dincolo de acestea și mai presus de ele, ca în cazul supraistorismului. Această scurtă recapitulare a diferențelor de altminteri, foarte pregnante dintre istorism și supraistorism ne ajută să înțelegem că ideea de "continuitate" nu poate fi

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
individuală și necesitatea impusă de voința colectivității.227 În capitolul III (4) vom arăta cum se produce această "corelație" pornind de la "corelația acțiunilor", care este "centrată în ea însăși"228 și are un sens propriu. Fiecare generație contribuie la desăvîrșirea paradigmatică a acestor sisteme, fapt care le apropie de ceea ce am numi o dezvoltare de tip științific, fără ca la nivelul acestor sisteme să se manifeste însă o tendință generală, de tip hegelian, valabilă la scara întregii istorii. Succesiunea epocilor și, implicit

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
oarecum imprevizibilă; ea se derulează conform logicii lui interne și în raport cu evoluția unor procese psihice, așadar fără a fi constrânsă de o realitate istorică exclusiv obiectivă. În acest sens am vorbit mai devreme despre continuitate și progres într-un cadru paradigmatic, adică despre progresul tipologic. Chiar dacă discuția viza atunci doar tipurile de sisteme filozofice și nu sistemele culturii în ansamblul lor -, ea poate fi extrapolată acum și asupra acestora, pentru că, așa cum am arătat, dincolo de paradigma fiecărui tip de sistem filozofic, există

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
există o paradigmă a filozofiei ca "sistem cultural" (vezi trăsăturile ei esențiale care configurează conceptul generic de "filozofie"). Iar cum orice "sistem cultural" are, ca și filozofia, propria lui paradigmă, putem vorbi fără a forța cu nimic lucrurile despre progres paradigmatic. În plan sincronic însă, "sistemele culturale" sunt determinate de același mod de concepere a realității, de un Zeitgeist dominant (vezi evoluția proceselor psihice). Tocmai "spiritul epocii" îi asigură autonomia perioadei istorice respective. În această măsură putem vorbi așadar despre discontinuitate

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
Zeitgeist dominant (vezi evoluția proceselor psihice). Tocmai "spiritul epocii" îi asigură autonomia perioadei istorice respective. În această măsură putem vorbi așadar despre discontinuitate. "Centrată în ea însăși", fiecare epocă se raportează la sine, descoperind propriile adevăruri în limitele unor exigențe paradigmatice. Am spune că, dacă în virtutea paradigmelor conceptele însele sunt "transmisible", produsele culturale și, în consecință, chiar culturile edificate pe rezidualitatea unor asemenea concepte sunt "netransmisibile", "impermeabile", "unice"234, în sensul că fiecare epocă-și are propria Weltanschauung, pe care n-

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
sensul că fiecare epocă-și are propria Weltanschauung, pe care n-o putem socoti "depășită" sau perimată, dacă ne raportăm la contextul ei specific, complet autonom față de contextul celorlalte perioade. În concluzie, apreciem că pentru Dilthey există în plan conceptual, paradigmatic o continuitate a formelor, iar în plan real, istoric o discontinuitate a conținuturilor. Ideea unei diversități a conținuturilor provine cu siguranță din conștiința istorică a romanticilor, aplecați cu predilecție asupra particularului. Ea va fi preluată și în filozofia pozitivistă, care

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
numărul culturilor importante. Autorul Declinului Occidentului, ale cărui opinii istori(ci)ste nu diferă substanțial de cele ale lui Dilthey, consideră că "filozofii nu au libertatea să-și aleagă materia despre care tratează" (fiindcă, ar spune Dilthey, există o esență paradigmatică a filozofiei, care pe lângă trăsăturile ei formale le conferă sistemelor filozofice și "o coapartenență de conținut": raportarea statornică la "enigma vieții și a lumii"). "Și tot atât de puțin continuă Spengler are filozofia întotdeauna și pretutindeni aceeași materie"235 (fiindcă de fiecare

Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]