7,370 matches
-
valoare excepțională. Prin intervalul de timp pe care il acoperă, prin diversitatea lucrărilor și prin interferență ciclurilor tematice, a preocupărilor formale și a investigațiilor stilistice, expoziția de la Muzeul Literaturii este o adevărată retrospectivă, însă una cu totul neobișnuită. În mod paradoxal, deși ea este postuma, cel care face cu adevarat selecția lucrărilor este autorul însuși. Neexistînd, așa cum am amintit deja, un curator anume, care să-și impună propriile sale criterii, cel care operează din umbră, ca o tainica prelungire a unui
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
iar în zilele noastre Uniunea Europeană și Parlamentul bătrînului continent sedus, altcîndva, pe orbite mitologice, de către însuși Zeus preschimbat în taur alb, tocmai pentru a se împreună cu Europa... În schimb, noțiunea de internaȚionalism, fecundata de mirajul străvechi al "oameni de spațiu" (paradoxal pentru un conglomerat de state întrupînd un colos cu picioare de argilă, dobîndește o interpretare pozitivă, pe cît de fățarnica, pe atîta de pretins pacifica: "INTERNAȚIONALISM = doctrina care preconizează solidaritatea, colaborarea, cooperarea liber consimțita (sic!) între națiuni, popoare, țări, pe
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
el ne reamintește că, oricît ne-am delecta cu teorii postmoderne ale identității, a fi un turist în propria ta existența, un vagabond al universului, fie și acesta un univers filozofic, clădit pe principiile solide (dar oare mai puțin utopice, paradoxal cum ar părea o asemenea afirmație?) este mai curînd himera tragică a vietii deztăratilor la sfîrșit de secol 20. Pentru Sorin Alexandrescu, cultura de origine rămîne cultură. Ea nu poate deveni un simplu exemplar în mai multe altele posibile. Or
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
de propagandă comunistă. Ajunsese această mitologie, în faza de decrepitudine a sistemului comunist, o simplă colecție de stereotipii, o moartă frazeologie ritualica, însuflețita și productivă doar cînd era trecută în registrul deriziunii, al ironiei și al sarcasmului; a reînviat-o, paradoxal, tocmai prăbușirea comunismului, "viitorul de aur" fiind însă acum profețit că realizabil prin renegarea imediată și totală a acestuia, o renegare dusă pînă la a-l refuză fie chiar și numai ca parte, dramatică, întunecată, dar nu mai puțin reală
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
De acord! Și Cioran spunea: va veni ziua în care nu vom mai citi decât telegrame... Dar și rugăciuni! Între relaxare și crispare nu mai rămâne, deci, decat contemplarea, cea mai desueta atitudine. E posibil ca literatura acum să fie, paradoxal, în pericol chiar din cauza autorilor extrem de talentați. Excesul de talent poate fi, incredibil, la fel de nociv că și lipsa de talent. Nu poți să scrii a dacă n-ai ceva de spus a decât fiind foarte talentat (cazul relaxaților). Nu poți
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
alegerea să, indiferent care ar fi aceasta, el ratează un destin posibil. Aceasta e poate una dintre șansele scriitorului. Oricîte posibile destine ratează, toate aceste rateuri îl aduc mai aproape de micul sau marele sau destin. Libertatea scriitorului e una dureros paradoxala - el e ceea ce refuză să fie, nu ceea ce își închipuie că ar putea fi. Devii scriitor după ce supraviețuiești constatării minimale că ți-ai închis toate celelalte posibile destine în viață curentă, dar nu poți accepta că nu mai e nimic
Fostul candidat extern by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17563_a_18888]
-
în scenă la Comedie Somnoroasa aventură. Între 1970 și 1978, autoritățile - prin cenzură - l-au interzis pe Mazilu, considerîndu-i satiră un pericol. Lumea cu semn negativ din piesele dramaturgului nu era tocmai pe plac. După '78 se observă, în mod paradoxal, o revenire în forță a lui Mazilu printre opțiunile regizorale și ale directorilor de teatre: Sanda Manu pune în 1978, la Teatrul Național "I.L. Caragiale" din București, Frumos e în septembrie la Veneția, regretatul George Rafael montează la "Nottara", în
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
Una din probele la care putem supune o creație lirica substanțială este cea de-a urmări, prin intermediul sau, devenirea unor capitole de istorie a poeticii. Întrucît, neproducîndu-se sub cerul poeziei, odată boltit deasupra noastră, decît metamorfoze ale unor date preexistențe (paradoxal "primordiale", totuși, în cazul fiecărei individualități autentic înzestrate), ilustrarea acestor evoluții e în sine grăitoare, după cum e grăitoare și-n numele fiecărei voci distincte. E ca si cum am străbate un ținut într-o emoțională plimbare, contemplînd marea varietate a "colturilor pitorești
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
se scrie pe șine așa cum este cît cu dorința de a se proiecta în ideal, de unde reiese o falsă apocalipsa și o mare oboseală. Limbajul poemelor lui oscilează între blîndețe și violență, între slăbiciune și forță. Melancolice și, în mod paradoxal, concentrate la maximum, parcă dintr-un dezinteres prea mare pentru scris sau, dimpotrivă, limbaj desfășurat pe spații întinse, de multe ori frizînd patologicul printr-o prăbușire a limbajului și o incapacitate a aceluiași limbaj de a se despărți de obsesie
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
Patriei Mume"; ci, într-un mod mult mai inteligent, si mai stringent, va apărea, din punct de vedere strict economic, nevoia numitei globalizări de interese materiale, vitale, mult mai necesare decît cele istorice, si care obsedaseră în trecut atîtea generații. Paradoxal, noi vom dori acest act, vital că apa; iar ceilalți, atît de șovini altădată, maghiarii obsedanți, vor zice, poate: încă nu, fiecare să rămînă între hotarele lui legitime, inca n-a sosit momentul! Istoria-i istorie. Și dacă se va
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
speciei, cît și la nivel individual. Că structura generală și că sensibilitate cromatică, el este un expresionist, însă unul cu nostalgia ordinii și cu vocația geometriei. Fără părinți culturali și fără nici un reper didactic în istoria artei, el se învecinează, paradoxal, cu doi artiști savanți care au marcat în mod diferit (și , mai ales, pe spații diferite) ultima jumătate de secol: Paul Klee și Ion Tuculescu. Energia frusta a culorii, o latentă magico-simbolică abia protejată în spatele țesăturilor de linii și de
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un corpus epic pasional, polemic, incisiv și, nu de puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice și din scrisorile lui Bată Marianov, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabila autenticitae în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din artă apuseana de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit că un artist din Est, după cum stupoarea și revoltă în fața neseriozității, a gregarismului
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
aceea, înainte de întreprinderea anevoiosului drum către public, veleitarii ar trebui măcar să aprofundeze cunoștințele elementare (i.e. gimnaziale) de limbă română... În planul conținutului, Frumosul divin în opera lui Dostoievski de Paulin Lecca este o compilație, 80% din text constituindu-l citatele. Paradoxal, aici stă un merit al cărții, cum deja am lăsat să se înțeleagă din cele precedente: oricine, în grabă actuala, poate beneficia de adunarea la un loc a atîtor extrase din vastă opera dostoievskiana și din critică, de asemenea vastă
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
domeniu. În regimul trecut apologia socială, propaganda politică nu puteau fi nici măcar contrazise, ceea ce astăzi se face cu prisosință în cadrul libertății de expresie care, alături de inițiativa privată, reprezintă marele și realul câștig al românilor după 1989. Numai că, în mod paradoxal, și aceasta se constituie într-o sursă de sufocare a societății cu dejecții morale. Aici apărea, prin urmare, consecința coercitivă a laudei de sine. Respingerea publică a diapazonului înalt al autoelogiului, ca și a exagerării critice neverosimile la adresa adversarilor, se
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
conștientizeze riscurile obezității. În ceea ce privește rezultatele la finalul studiului am remarcat că cele 2 persoane care au pierdut sub 3 kg, au fost 2 băieți care de altfel nu au reușit să se abțină la a consuma dulciuri și în mod paradoxal nici nu păreau interesați de modul în care arătau. Am pus acest lucru pe seama vârstei mici. Rezultate foarte bune la final , peste 7 kg pierdute, au avut o fetiță și 3 băieți. Observăm că majoritatea copiilor (13) nu au făcut
ARGUMENTE PRIVIND UTILIZAREA EXERCIȚIULUI FIZIC REGULAT ÎN PROFILAXIA OBEZITĂȚII LA PREŞCOLARI. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Corina Predescu, Anca Dana Popescu, Dragoş Ghițiu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_557]
-
conturează în roman, cu prelungiri firave din proza scurtă a lui Adrian Buz. Prozele din Ultimul capitol (2001) și Zidul moale (2005), chiar dacă neconvingătoare, schițau personaje interesante prin sustragerea lor din social. Antieroii, deci, unii sofisticați, alții rămași întrun anonimat paradoxal. Nu atât prin neimplicare, cât printr-o ciudată resemnare, structurală. Se transmit în 1989 germenii unor atari tipologii și simboluri precum artistul resemnat, tatăl misterios, pervertirea politicii, mistificarea orbitoare, euforia învinsă, imposibilitatea întregului și altele. E de remarcat faptul că
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
să scap de el, fără speranța de a-l domina și cu care drept compensație mi se înt`mplă să mă joc, atunci cînd, mai adesea, nu se joacă el cu mine.” (p. 18) Dacă la aceasta adaugăm ideea puțin paradoxală de „memorie optimistă” și de „optimism asupra trecutului”, cu care Genette deconstruiește unele clișee, precum și evocarea unei noi „clipe fericite” chiar în ultima pagină a cărții, putem spune că ludicitatea lui Genette e o minunată contrapondere la ultimitatea care se
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
pe blogul său o replică dură. "Mă adresez aici pupătorului de g****ă băsistă Radu Moraru, care a simțit nevoia să fie o țigancă împuțită și să flatuleze texte pline de propagandă băsistă stereotipă. Măcar a brevetat o metodă aparent paradoxală de a lua m**e în timp ce linge în c*r. Vaaaai, câtă m**e! Da' și câta c**u'. Ratatul ăsta maroniu nu va muri de foame. Va mânca în continuare mult c***t expulzat în urma digestiei banului public. Sau
Război total între Mircea Badea şi Radu Moraru. Înjurături ca la uşa cortului pe bloguri () [Corola-journal/Journalistic/25016_a_26341]
-
să fie duhovnic să fie pe plac/ limbajul e mai mult decît un legămînt cu diavolul” (Exercițiu de exorcizare I). Nimic serios se pare că n-ar putea schimba încrederea bardului în energia organică de care dispune. Aptă a amortiza paradoxal stările dezagreabile prin simpla lor adiționare. Izbăvitor, suferința, cîtă este, se exorcizează prin sine: „Aici se pune punct provizoriu/ dar cum să încapă într-un punct/ atîtea limite atîta inconștiență atîta lehamite/ atîta nedreptate atîta dezgust/ nu mă bucură nimic
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
Cosmin Ciotloș La sfârșitul lecturii, cartea aceasta a lui Vlaicu Bârna vădește un fapt paradoxal: deși debordează de întâmplări cu scriitori d’antan, ea nu are acea ușurătate atât de specifică memorialiștilor din branșă. Bârna e, dimpotrivă, foarte serios în ceea ce face. Nu spun că i-ar lipsi umorul (pentru că nu-i lipsește!), ci doar
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
în care intertextualitatea se transformă în intersubiectivitate (și invers)“. A șasea carte de poezie, Nanabozo, conține, concentrat, la scară mică, și romanul Rădăcina de bucsau, dar și deja familiarul carusel literar, al formulelor și al stilurilor poetice diverse. În mod paradoxal, autenticitatea existențială coexistă cu „jocul“ istorico-literar, duhul vital (neo)avangardist cu melancolia alexandrină, într-o poezie căreia cu greu i se poate stabili genul proxim. Cu toate diferențele de rigoare, cred însă că O. Nimigean, în modul de asumare a
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
care, în opinia sindicaliștilor, ar trebui să fie în subordinea parlamentului. Potrivit sindicaliștilor, trecerea CNAS în coordonarea ministerului ar demonstra că demisia fostului ministru al Sănătății ar fi fost "o simplă bătălie politică pentru monopolul banilor Casei", informează. Chiar dacă pare paradoxal, riscăm să asistăm la o dublă naționalizare a unor bunuri obștești. Un astfel de gest ar face inutile toate măsurile de reformă și pseudoreformă luate în timpul fostului ministru, anulând esența descentralizării, din pricina căreia au avut de suferit pacienții și salariații
Sindicaliştii nu agreează ca Ministerul Sănătăţii să coordoneze CNAS () [Corola-journal/Journalistic/25444_a_26769]
-
un echilibru, o certitudine că utopia poate fi consemnată ca atare. Altă tactică: rememorarea copilăriei. Ceea ce înseamnă descinderea într-o zonă agrestă, cu specific transilvan. Procedeu de fapt al prozei, care însă are aici rolul de a fortifica lirismul printro paradoxală personalizare care este impersonalizarea. Inefabilul e încercuit de termeni neaoși, prin preciziuni stradale și geografice, descriind cercul biografic al ardeleanului acum viețuitor în Capitală: „O răzbunare a cărnii tale sfîrșite, a lutului/ Către-o zăranie dinspre nălucirile începutului,/ O dibuire
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
realitate acceptabilă. Dacă singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea prieteniei. Peste acest strat al seducției, singurătății și sentimentului prizonieratului, R. Mareș adaugă un-altul, politizant. Astfel, în O bătaie în ușă, se sugerează că Eleni este urmașa unor activiști de stânga, învinși/executați de forțe obscure. Moartea
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
invidiat. Mă opresc, în încheiere, la povestea prefațatoarei însăși, o scurtă vizită în paradisul pierdut al unei case cu trei generații, cu năzdrăvănii de grup, cu secrete care nedumeresc și pericole care lovesc pe neașteptate și de care te scapă, paradoxal, nesuferitele boli ale copilăriei. Vă las să citiți în clar acest mic roman de aventuri pe o stradă din Brașov, cu identitatea schimbată, dar cu încăpățânarea de a rezista. Ca și bătrâna casă a bunicilor. Și, firește, rămân de descoperit
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]