1,851 matches
-
să le precizeze. E o umbrelă și nu e o umbrelă apelul meu la discursul științific În paralel cu discursul teoretic, pentru că le văd În interdependență. Paradigma hermetică Corin Braga: Ceea ce face Mihaela nu e chiar așa de izolat, fără paralelisme, de negăsit În alte gândiri contemporane. Exact acesta este demersul lui Gilbert Durand. Și nu mă gândesc la acel Gilbert Durand din Structurile antropologice ale imaginarului de acum patruzeci de ani, ci la cel din Introducere În Mitodologie, o carte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu acest lucru. În același timp, În multe alte probleme, toate aceste Biserici de care vorbeam și credincioșii lor sunt În poziții divergente. Acesta ar fi un exemplu pentru intersecție și - cum să-i zicem - ne-intersecție. Nu neapărat un paralelism strict și riguros. Ruxandra Cesereanu: Eu făceam alte asociații și de aceea te-am Întrebat lucrurile astea. Într-adevăr, Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică acceptă importanța evenimentului de la 1 decembrie 1918, la care au trudit Împreună. Fiecare dintre acești parteneri
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
impunând trăsătura distinctivă, anunțată în subtitlu: excurs critic și comparatist. Organizată în trei diviziuni, materia își păstrează unitatea punctelor de vedere și a finalității, în pofida diversității tematice și a criteriilor interpretative aparent derutante. În fiecare studiu, tratând despre interferențe și paralelisme între curente, scriitori, opere, idei etc., D.-B. descoperă tăinuite linii de forță, hotărâtoare pentru evoluția culturii române, ca să le proiecteze apoi în plan universal. Rostul acestor apropieri între fenomene și culturi este definirea originalității literaturii române, prin racordarea în
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă, metonimie, hiperbolă, paralelism, interogație, antiteză, dar și de unele procedee stilistice sau lexicale specifice creației orale ori preluate din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la el frecvența dislocării sintactice, prezența termenilor populari, regionali sau arhaici și a seriilor sinonimice, spontaneitatea
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
siluetele și umbrele copilăriei, văzută în lumina unui conservatorism aristocratic, idilic și patriarhal (pe care îl va impune proza discipolului său, Duiliu Zamfirescu). Firul epic este aproape inexistent. Descripția, tabloul formează nucleul central. Din experiența poemului în proză autorul reține paralelismul sintactic și orchestrarea frazei, iar din simbolism - metafora animistă, transpoziția de senzații, infuzia sentimentului în peisaj, jocul nuanțelor, sugestia. O noapte în Sulina, Pădurea Ulmilor, Soare și grâu, Moară pe Dunăre, veritabile proze simboliste, sunt reluări amplificate ale unor poeme
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gabriel în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Rusalii, în omilia 10), în care sunt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de stil, Leontie preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei cărora li se adaugă uneori rima. El utilizează totodată un mare număr de cuvinte care, până la el, nu se întâlnesc în altă parte, între care numeroase cuvinte compuse (de exemplu, perechea monoglôssos și poikiloglossos în omilia 11
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
De exemplu, la Blecher accentul cade pe studierea personajelor și a psihismului acestora; nu interesează analiza situațiilor, a tramei epice, cât modul în care scriitorul își plasează propriile obsesii într-un context ficțional. Numeroasele trimiteri la literatura universală instituie un paralelism sistematic, ca instrument predilect în construcția critică (de pildă, în cazul lui Blecher se fac referiri atât la poeții simboliști, cât și la Eugen Ionescu, André Breton sau Sigmund Freud). În același scop sunt aduse în discuție opiniile celor mai
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
numele de Arbeiter und Bauern Fakultät În RDG. În această nouă instituție, cursul lui Bogdanov (știință universală a organizării sau tectologia) a fost eliminată, proiectul său de a constitui o a treia facultate, rezervată științelor fundamentale, fiind respins sub pretextul paralelismului cu Învățămîntul de stat. O distincție formală Între Școală Centrală, purtînd numele lui Lenin (Leninschule) și secțiunile naționale, considerate școli separate, apare În aceste mărturii. Markus Wolf (1989) prezintă un exemplu de prietenie „indestructibila” În pofida traiectoriilor foarte diferite ale protagoniștilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
didactice universitare ce vin dinspre antropologie, cu mențiunea că ele insistă mult mai mult asupra relațiilor de rudenie (kinship), asupra rolului grupului domestic în viața comunitară și general socială și asupra comparațiilor dintre diverse culturi, în ultima vreme dedicând spațiu paralelismului dintre societățile simple (iliterate) și cele complexe (industriale și postindustriale). Relațiile de rudenie au constituit subiectul de predilecție al antropologiei socioculturale, pentru că în societățile preindustriale, și cu deosebire în cele simple (tribale), respectivele relații formau pivotul întregii vieți sociale; era
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Junimii și lui Titu Maiorescu, lui Mihai Eminescu, bogatelor traduceri de la sfârșitul secolului al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea, lui Lucian Blaga, care dă și una dintre cele mai strălucite tălmăciri din Faust. Istoricul literar stabilește paralelisme, efectuează analize comparate ale versiunilor românești, urmărește bibliografia până în periodice și înregistrează receptarea critică. Profund cunoscător al literaturilor din spațiul germanic, R. s-a afirmat, începând cu deceniul al șaptelea, ca excelent traducător al unor opere de mare dificultate stilistică
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
cu atitudinile exprimate. Cercetările din domeniu au scos în evidență, alături de caracterul probabilistic al relației atitudine - comportamente, și factorii și condițiile răspunzătoare pentru convergența sau divergența lor. 2.5.1. Convergența atitudine/comportamenttc " 2.5.1. Convergența atitudine/comportament" Prezența paralelismului ridicat dintre răspunsurile atitudinale și cele comportamentale se datorează, în primul rând, faptului că atitudinea este o forță motivațională, generând o acțiune specifică. În această calitate ea apare drept cauză a comportamentului, multiplicându-se în actele noastre de conduită. De
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gavriil în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Cincizecime, în omilia 10), în care sînt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de stil, Leonțiu preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei, cărora li se adaugă uneori rima. De asemenea, utilizează un mare număr de cuvinte care, pînă la el, nu se întîlnesc în altă parte, între care numeroase cuvinte compuse (de exemplu, perechea monoglôssos și poikiloglôssos în omilia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spectacolului, ci mai ales din cauza unui orizont de așteptare diferit. Publicul Operetei este unul sentimental care se bucură naiv de acțiunea propriu-zisă și de tot ce i se oferă, în timp ce publicul de operă cere performanță. În această stratificare a publicului paralelismul lipsit de logică al celor doi " Lilieci" își găsește singura posibilă justificare.
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
o togă scurtă purtată mai ales de filosofi). ( Desigur că și în limbajul românesc - cel ce a precedat și a rezistat slavizării limbii de cult, dacă... sapi, dai de Tertullian. Puterea elementului latin a făcut să coexiste în vorbirea religioasă paralelisme ca "bunăvestire"/ "blagoveștenie", "binecuvântare"/ "blagoslovire" sau originalul răspuns, prin calc lingvistic, al primei adresări: "bogdaproste" - "să fie primit".) Fiind implicați în traducere doi scriitori (Hanibal Stănciulescu și Gabriela Sauciuc) și un filosof, Cristian Bădiliță (înțelegem din prefață că a fost
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
ordin istoric: Menționarea unei invazii a goților, în secțiunea consacrată eshatologiei, constituie un argument decisiv pentru datarea poemului între anii 240‑260. Carmen apologeticum În capitolul extrem de dens, din Origines du christianisme latin, consacrat lui Commodian, Jean Daniélou constată un paralelism aproape perfect între structura scrierii Demonstratio apostolica a lui Irineu și cea din Carmen apologeticum: transcendența lui Dumnezeu; crearea îngerilor; căderea omului; istoria; venirea lui Cristos pe pământ; dosarul de testimonia; ultima tempora (după modelul ultimei secțiuni din Adu. haer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
drumeții poposiți la Hanu Ancuței deapănă întâmplări trecute. Acum autorul dă la iveală vaste compuneri epice de o factură proprie, foarte originală. Ele reconstituie realist momente din istoria Moldovei, cu oamenii și așezările ei, dar fac să transpară îndărătul lor paralelisme cu basmul, dăruind personajelor și isprăvilor acestora un abur fabulos. Romanul Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, poveste amoroasă terminată tragic după o tentativă eșuată de răpire, are loc sub semnul Racului, adică al unei epoci funeste, când toate dau înapoi
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
amplului comentariu dedicat de Paul Costin Deleanu (sub pseudonimul Andrei Flor) „cazului” Vintilă Horia, legat de obținerea și retragerea Premiului Goncourt. Adevărat model de analiză literară a semnificațiilor romanului Dieu est né en exil, a procedeelor estetice utilizate, a posibilelor paralelisme identificabile între firul narațiunii și evenimentele istorice contemporane, eseul țintește către formularea unor concluzii menite a-i împiedica pe români „să mai suporte o a doua asemănătoare” întâmplare. În sumarul publicației e prezent și un text inedit, „Fenomenologia spiritului” de
SEMNE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289617_a_290946]
-
abuzurile libertăței; dacă anarhia și licența ar lua locul ordinei și libertăței, o! Atunci vă Încredințez că veți ajunge la dărâmarea libertăților!” Argumentul era unul familiar discursului conservator; exemplul terorii, al exceselor revoluției franceze, evocat În continuare de politician, completa paralelismul . Boerescu nu a sacrificat Însă raționalismul optimist al perioadei pariziene. Dimpotrivă, el l a cauționat În permanență În forma scientismului, a atașamentului față de ideea de progres, plasându se Într-o paradigmă contrarie, teoretic, Înregimentării conservatoare. Frecventele și documentatele sale discursuri
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
caz este al dreptelor paralele, când vom avea patru regiuni, ușor de distins. Un al doilea caz apare când două dintre drepte sunt paralele și a treia este este o secantă la ele; atunci apar 6 regiuni. Dacă renunțăm la paralelism și două drepte sunt concurente , cea de-a treia poate fi și ea concurentă cu acestea în același punct sau poate forma cu ele un triunghi. În primul caz, vom distinge tot 6 regiuni, iar cel de-al doilea, 7
SURSE DE INSPIRAŢIE ÎN MATEMATICA ELEMENTARĂ. PRINCIPIUL CUTIEI. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cozlac Magda () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_899]
-
formularea conceptelor de „ritm dominant”, „substituiri ritmice”, „ritm secund”. Cu mize asemănătoare, culegerea de comentarii Scrisori din roase plicuri (2002) revine la expresia poetică eminesciană, semnalând unele similitudini cu Shakespeare, abordează limbajul personajelor lui I. L. Caragiale și se oprește la paralelisme între dramaturgul român și Cervantes, în fine examinează relația folclor-literatură cultă din aceeași perspectivă stilistică. Alte patru cărți - O seamă de cuvinte românești (1976, în colaborare cu Teodor Bulza), Cuvinte românești (1986), Dicționar de imagini pierdute (1995) și „Viața lumii
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
și poezie sau în lucrările monografice. De pildă, Cincisprezece poeți (pe copertă 15 poeți) cuprinde o serie de eseuri remarcabile, mai ales având în vedere perioada în care au fost scrise (începutul anilor ’60). Deși nu exclud unele exagerări (forțarea paralelismului între Eminescu și Bacovia, bunăoară), lecturile interesează încă prin acuratețea demonstrației și pertinența observațiilor, mai ales când e vorba de autori afini cu criticul: George Coșbuc, Adrian Maniu, V. Voiculescu sau Lucian Blaga. După același principiu recuperator, susținut acum de
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
Te). Se constată o varietate a formelor stilistice, sintactice și metaforice: lexemele asiatice se alătură cuvintelor din zona științelor exacte, mai ales din fizică și astronomie, pentru care autorul manifestă o predilecție ținând de formația sa profesională, construcțiile de tip paralelism și repetiție nu exclud construcții sintactice diverse, iregulate, tonul (aparent) oracular urmează tonului (aparent) colocvial, asocierile metaforice se amestecă în combinații discursive sau ironice. Această amprentă stilistică definește întregul volum, fiind vorba de „variații” ale aceleiași voci, ale aceluiași mogul-algebrar
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
ei predominant realist. A doua secțiune este consacrată analizei comparatiste cu literatura română. Se demonstrează că opinia potrivit căreia Liviu Rebreanu și Pavel Dan au fost influențați de Reymont este gratuită. Studiul relațiilor între cele două literaturi constituie substanța volumului Paralelisme și retrospective literare (1974), în care sunt puse față în față romantismul românesc și cel polon, receptarea unor prozatori români în Polonia (Ion Creangă, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Zaharia Stancu, Eugen Barbu ș.a.) și a unor scriitori polonezi în
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
lucrarea Literatura polonă în România. Receptarea unei mari literaturi (2001), care înregistrează cronologic traducerile din literatura polonă în limba română, precum și ecourile lor, fiind însă mai mult decât o bibliografie comentată critic. SCRIERI: Reymont, București, 1966; Scriitori polonezi, București, 1972; Paralelisme și retrospective literare, București, 1974; Ipostaze europene ale romanului contemporan. Romanul polonez, București, 1984; Istoria literaturii polone, București, I-III, 1986-1995; Interferențe literare româno-polone, București, 1989; Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot, București, 1995; Universaliști și comparatiști români contemporani, București, 1996
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
cu Olga Zaicik); Wieslaw Myșliwski, Orizont, București, 2000. Repere bibliografice: Ion Tiba, „Reymont”, IL, 1966, 10; Cornelia Ștefănescu, Monografia „Reymont”, VR, 1967, 2; Ion Tiba, „Scriitori polonezi”, „Helikon” (Budapesta), 1972, 3-4; Olga Zaicik, „Scriitori polonezi”, CREL, 1974, 4; Ion Tiba, „Paralelisme și retrospective literare”, CRC, 1975, 3; Constantin Geambașu, „Paralelisme și retrospective literare”, „Synthesis”, 1976; Danuta Bienkowska, Ein rumänischer Buch über den polnischen Gegenwartsroman, „Polen” (Varșovia), 1985, 2; Nicolae Mareș, Romanul polonez, RL, 1985, 12; I. C. Chițimia, Romanul polonez contemporan, CREL
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]