45,675 matches
-
ăsta era veteran de la războiul de independență? că îl uitase dumnezeu... sunt mulți și zilnic se adună și mai mulți. o fac într-un anume fel. se uită peste lume, așa, cu un fel de regret, spun vorbe pe care parcă numai o dată în viață le auzi deși ele sunt la o mai adîncă privire absolut banale, țin morțiș să lase amintiri, multe amintiri în urmă ca să li se șteargă probele adevăratei lor vieți, fac în așa fel încît nici măcar să
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
să nu vezi pe unde au zbughit-o în lumea lor, au și un soi de egoism pe care trebuie să-l treci cu privirea, au datorii pe care nu și le achită niciodată și o fac premeditat, o fac parcă și cu oarecare dispreț la adresa celorlalți, ei, doar ei contează și lumea lor care nu știm dacă e tristă sau nu aici avem ceva presupuneri eu cred că au și o înțelegere secretă se retrag unul cîte unul ca să pună
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
tablă și ușă și cum problema se hrănea magic din propria-mi mirare temerar și nesăbuit eu însumi cerui îngăduința să continui lăsându-mă purtat orbește de ceea ce nu știusem vreodată nici eu și poate nici chiar boemul dascăl posedat parcă de un extaz mistic Nu mai am loc, exclamai treci pe coridor auzii îndemnul hipnotic fie ce-o fi eu plătesc toate pagubele Impetuos îmi continuai demonstrația cu orgii de figuri și formule în toate sensurile posibile acoperind holul etajului
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
Ion Horea Răzor Tot ce vei face de acum încolo, doar un capriciu-i. Ce-ți mai rămâne, în neputință, decât să te biciui? Din felul tău, atâta cât parcă mai știu-l A mai rămas ceva ce seamănă tot mai mult cu pustiul. Ai trăit, n-ai trăit, stângaci, printre oameni, printre dealuri, Însoțind ca o umbră năluciri și minciuni, îndurări, idealuri, Cui să le spui pe toate, și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
trăit, stângaci, printre oameni, printre dealuri, Însoțind ca o umbră năluciri și minciuni, îndurări, idealuri, Cui să le spui pe toate, și câți ar mai fi să le audă Și să înțeleagă joaca aceasta cum nu se poate mai crudă? Parcă ai sta pe-un răzor și-ai aștepta să se-ntunece Ca mai demult, lângă nuc, dar spune, mai spune ce Duh al pământului te-nvăluia, cum să nu mai ții minte Cum îngânai, îmbătat de melancolii și cuvinte Acele
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
-mi pese, - Să vezi în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării Cu Dumnezeu alături, cum cearcă
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării Cu Dumnezeu alături, cum cearcă să-mi arate O cale-a mântuirii, un loc al îndurării, Și sufletu-mi atârnă-n uimire ca un ciucur. Necunoscuți în juru-mi, eu însumi necunoscutul, În asfințit îmi caut, scăpat în
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Ion Maria a visa trăiesc parcă în somn și lumea mi se pare un vis al meu o poveste pe care mi-o spun noaptea înainte de a adormi în Finlanda pădurile se gândesc numai la mine și cinev a toarnă zăpadă printre copaci să fiu uitat
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
ca la circ. poate că după amiază va cânta și la țiteră. acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă ustură pleoapele și închid ochii. când îi deschid au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr apoi face un salt înainte și ușile se închid cu trosnet sec. abia mai pot să respir
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
Îmi tot fac planuri cu porumbeii de iarnă. Ce Dumnezeu văd ei? Ăla Negru e mânios pe porumbița albă cu pistrui stacojii În viața lor de noapte de tot neîmplinită Am fumat și ultima țigară în imperiu, ei gânguresc și parcă vor ceva Va veni Dumneaei , iar domniile lor Vor schimba doar locul somnului vineri de aprilie, 99 A trecut o nebună pe-aici și i-au rămas lacrimile: negre Cu trenă lungă. Ce s-o mai mângâi? Am înjurat-o
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
Leo Butnaru Vorbire. Parcă ți-ai scote spini din gâtlej accentuat metaforic vorbind - din inimă din traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi unele peste altele și din lemn de trandafir alb - reconstitui tu în memorie imaginea de pe planșele de la lecția de anatomie
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
stadion a-mbătrînit săracul noroc cu enoriașii că-l duc cu mașina pînă la cîrciuma lui vasile îl leapădă pe primul scaun și noroc cu vasile că-i mai ridică paharul la gură și pe vasile îl știi slab cum era parcă a pus carne pe el parcă a crescut a întinerit învîrte butoaiele ca jonglerii la circ un bobîrnac dacă dă vreunui bețiv cade ăla în nas pe gropar și pe tîmplar cînd îi dă cu capul de masă se aude
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
că-l duc cu mașina pînă la cîrciuma lui vasile îl leapădă pe primul scaun și noroc cu vasile că-i mai ridică paharul la gură și pe vasile îl știi slab cum era parcă a pus carne pe el parcă a crescut a întinerit învîrte butoaiele ca jonglerii la circ un bobîrnac dacă dă vreunui bețiv cade ăla în nas pe gropar și pe tîmplar cînd îi dă cu capul de masă se aude de la pod iar pe sărmanul popă
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
într-o antologie printre nume străine mi se ceruse să încap într-o singură pagină stăteam acolo cuminte senină aproape frumoasă ca-ntre patru scânduri sub prapurii Cuvântului Înainte convingătoare definitivă îmbrăcată cu gust în sfârșit normală ușor de înțeles parcă la locul meu spre mirarea unora care mă crezuseră până atunci prea complicată plină de ciudățenii și atinsă de ciuperca inadecvării pe lumea cealaltă era vremea cireșelor vecinii mei fuseseră troțkiști maoiști activiști ai egalității în drepturi ai libertății bine
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
mea va fi cartea altora îmi spun rămas pe gînduri în care sunt tipărite cărți peste cărți - ca și cum celulă cu celulă din trupul meu ar fi prins mucegai într-un anticariat noapte de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile stau cuminți
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
sunt perne pe care te așezi aproape că visezi și le transformi în șoapte și nu-ți vine să crezi se face tot mai noapte și din cearceaf o limbă o simți cum ți se plimbă fierbinte la ureche ceva parcă se schimbă e ca o stare veche dulce ca o dulceață din flori aspre de ceață și trandafiri carmin am rămas fără rime dar în mintea ta ; )
Text by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/5851_a_7176]
-
să vorbești tare să râzi fără motiv așa cum se zbat păsările după ce li se taie capul ce știi tu să faci pe întuneric? ce-ai învățat tu în atâtea ceasuri cât ai privit inima beznei? cuvinte? nu folosesc la nimic parcă sunt ale unui bătrân pe care boala s-a făcut că-l uită ca să afle ce-i poate gura Buna noastră gospodină sub soarele sclifosit de octombrie moartea se dezmorțește clipește de câteva ori apoi se ridică în capul oaselor
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
Buna noastră gospodină sub soarele sclifosit de octombrie moartea se dezmorțește clipește de câteva ori apoi se ridică în capul oaselor și se privește într-o oglinjoară de mână a mai îmbătrânit puțin i-au apărut câteva puncte negre și parcă i-a încolțit nițel mustăcioara gâsca s-a așezat cu labele la coada ochilor ei și n-o să-și mai ia vreodată zborul de-acolo se pipăie i-a crescut gușa a mai pus pe șolduri iaca și pe fund
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
înșirate coloane cu geometrii atât de ciudate și scăpări arămii, eu nu eram singurul suflet drumărind pe-acolo, căci, rar - dar continuu, mulțimi de umbre eterice, fără de nume și chip, în tăcere deplină, ca-n transă, treceau - tot treceau, atrase parcă de-o invizibilă forță către un punct anume din spațiu. .Pornit pe urmele lor, am ajuns într-un loc cu o dulce lumină, în care timpul lipsit de noimă părea, și doar trierea aceea tăcută a sufletelor, în care eu
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
acolo și-atât mi-a fost transmis (telepatic, se pare): „Să pleci înapoi!" Nu prea am înțeles ce înseamnă să plec înapoi: căci, întors, mi-amintesc prea limpede acum, n-am mai trecut printre-acele ciudate coloane cu irizări arămii, revenind parcă din imensitatea spațiului cosmic, sau, oricum, de undeva de foarte sus: vedeam apropiindu-se Pământul, Pământul nostru rotund - mai întâi în culori albăstrii și-apoi într-un verde luminat, cu cât planam mai aproape - până când am ajuns pe o pajiște
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
metafizic decât natural, în care verdeața și lumina nu păreau a fi tulburate de nimeni și de nimic. ( Deși, poate, totuși.) Dar tot atunci m-a fulgerat și un gând de îndoială și teamă: „Pentru cine să scriu poezii?" Și parcă un fior de frig m-a pătruns când am văzut că piatra pe care stăteam rezemat, și toate pietrele-acelea din jur, adâncite-n pământ, erau semne ale unor șterse morminte. „Dar așteaptă și noaptea!" -auzeam parcă o voce, și-apoi
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
să scriu poezii?" Și parcă un fior de frig m-a pătruns când am văzut că piatra pe care stăteam rezemat, și toate pietrele-acelea din jur, adâncite-n pământ, erau semne ale unor șterse morminte. „Dar așteaptă și noaptea!" -auzeam parcă o voce, și-apoi, când singurătatea aceea s-a umplut de întuneric, niște urlete sinistre au prins a bântui prin întreg refugiul acela. .M-am trezit în acea dimineață mai tulburat ca oricând și, vreme de mai mulți ani, până
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
va fi murit de mult portretele vor fi dispărut și ele în vârtejul vremurilor mama și fiica asasinate într-un lagăr german au rămas două unități dintr-o cifră nesfârșită iar eu car în spinare și astăzi tragedia lor uneori parcă îmi iese iarăși tatuajul pe braț așa cum l-am văzut mai târziu la profesoara mea de germană de la universitatea din Cluj după masă târziu după masă târziu când totul nu mai e ca înainte mă gândesc și eu cu o
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
înainte de a-mi pune zilele în loc de frunze pe-acea acuarelă care n-o să ajungă niciodată la Muzeul din Taipei și nici la cel din Philadelphia nu cred periscop te uitai îndelung într-un sex proaspăt deschis ea nu-ți dădea parcă nici o atenție cerul îl privea intens prin pupilă astfel ai văzut și tu cerul înstelat în seara aceea cât despre legea morală cine poate spune ce mai putea să însemne atunci acest periscop de demult nu mai există sau poate
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
neagră, un papion violet și-o pereche de colți de vampir. Iți iei de la dozator o stacană de sînge proaspăt și te-așezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-o liniște mai ceva ca-n biserică. Parc-ar fi toți yoghini sau călugări zen-budiști: privesc fix la florile de nu-mă-uita pictate pe tavanul suflat cu aur. Și mai sorb, din cînd în cînd, cîte-o gură de sînge. Sînge de prima calitate, fabricat de dactăr Nicu & His Skyzoid
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]