880 matches
-
dimensiune are în centrimetri cubi milionul și jumătate pe care îl iau lunar și reamintesc lumii că de-ar fi să fie totul plătit în bancnote de zece mii, sau de cinci, aș avea niscaiva dificultăți să îl strecor în buzunarul pardesiului, numai că acum, de când cu bancnotele astea roșietice de 100. 000 îmi este mult mai la îndemână și mie, dar mai ales domnului manager de stat care, în loc să ducă la soțioară, în dreaptă folosință, două geamantane de lovele, duce doar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Felix, striga un glas subțire,în panică. - Cine e? - Sunt eu, Aurica. Moare tata! Vino, te rog, repede jos... Felix sări zăpăcit din pat, își aruncă o haină pe el și-ntredeschise puțin ușa. Zări pe Aurica tremurând, cu un pardesiu aruncat peste cămașa de noapte. - Vino, te rog, că i-a venit rău, am trimis pe Marina după doctor! Felix începu să se-mbrace repede. Graba îl întîrzia și mai rău. Pe când își dibuia lucrurile, dădu de caietul lui Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămas fără Dumnezeu, îmi scriu ucenicii și nu-mi dați scrisorile, asta e scandal, am să reclam împăratului Cezar, mi-ați furat mănușile, Cristos s-a făcut iarbă și-l mănâncă găinile (niște găini se vedeau în curte), unde e pardesiul meu?... - Eu ți-am furat banii, strigă Aglae, în culmea ciudei, eu? - Mamă, încercă Olimpia s-o potolească, nu te potrivi! - Lasă-mă în pace, dragă! Eu i-am furat banii? Banii i-airisipit cu stricatele, să mă ierte copii ăștia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doi lei pe zi, poate cu mult mai puțin. O pâine costa douăzeci și cinci de bani și o para, carnea vreo optzeci de bani. Nu i se dăduse niciodată bani de teatru, sau bani de buzunar, nu i se cumpărase nici un pardesiu. Hainele le luase cu banii împrumutați, însă pe poliță. Instrumentul chirurgical fusese inventat. De asemenea boala, doctoriile, doctorul, călătoria la Iași, batistele. Râse de cuvântul "încălzit" pe aprilie, fiindcă nu se mai făcea foc din martie, cu tot frigul. Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și lenjerie de linon și batist, atâta numai că putredă, pleznea de cum dădeai s-o pui pe tine. Și iar bluze și rochii, moaruri, și ripsuri, și saten lucios, și voal-jorjet, și taioare de stofă englezească, bune, dinainte de război, și pardesie de camilhar, și pasmanterii, și danteluri - uite-așa maldăre de cârpe. Și ea pe toate le sucea, le răsucea, le-ntorcea, ce nu scotea din ele ! Haine lu Tudor, tocma pe măsură, cămăși de noapte, șorțuri de bucătărie, costume de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
explicase, Muti avea să rămână cu Papa la București, de-aceea la ferestre nu apăruse obișnuita hârtie albastră care se îngălbenea de soare până la întoarcere. Dar cuferele erau pregătite la scară și Yvonne gata îmbrăcată : cu pălărioara pe cap, cu pardesiul încheiat la toți nasturii, son sac à main atârnându-i la încheietura fragilă. Gata îmbrăcată, rezemată stângaci de ușa albă și înaltă a dormitorului - întredeschisă. — Yvoonne ! se auzise de jos vocea lui Muti. Probabil era lângă casa scării. — Yvoonne ! coboară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi dat brusc seama că nu mai are putere să ajungă până la ușă. — Au revoir, Papa, spusese, și vocea șoptită și-o auzise stridentă, nefiresc de tare și grăbită. Se răsucise brusc, învârtejindu-și fusta écossaise, de călătorie, sub pardesiu ; era gata să coboare scara de lemn, tropăind ușurată. Încă mai ținea mâna pe clanța al cărei mâner striat i se încălzise sub palmă când îi auzise șuieratul înfundat : — Drum bun... în viață... Da, sigur că da, atunci când ea își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre bieții oameni de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămînem toate trei holbîndu-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai tîrziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mînă are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți sînt deja afară, aliniați pe trepte. Dau mîna cu tipul rînd pe rînd, apoi Îl conduc Înăuntru, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din ce-am discutat - absolut orice - am să spun tuturor că sforăi. — Ba nu sforăi ! sare Jemima oripilată. — Ba da, spune Lissy. Mai ales după ce bei alcool, se aude pînă la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămîne fără aer. — Ba nu-i adevărat ! spune, și tot sîngele Îi năvălește În obraji. — Ba da. Am văzut sacoșa, nu mă las. Și am să mai fac public și faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cineva în apropiere, și Mihai căuta cu privirea în jur, pînă vedea undeva, mai într-o parte, în mijlocul unui grup de 4-5 persoane, o femeie blondă, de o frumusețe serafică. "Balerina cutare", și Mihai descoperea o tînără îmbrăcată într-un pardesiu alb, strîns puternic pe talie. "Maestrul cutare..." "I-ai citit ultima carte?" "Cum de i-or fi publicat-o?!" "Important e că i-au publicat-o..." Și, o bună bucată de timp, Mihai se uita pe furiș spre maestru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Abia cînd se zărește un autobuz apropiindu-se, îngînă: Te rog, îl iei pe următorul... Oricum, nu-l luam pe ăsta, rîde femeia. Nu merge în cartierul meu. Mihai tace, înfuriat de-a binelea. Liliana îl ignoră, preocupată de gulerul pardesiului, care nu stă ridicat, să-i apere gîtul de vînt. Pe mîine! spune ea, cînd următorul autobuz oprește în stație. Nu mă suna la serviciu. Sună-mă acasă, după cinci. Din politețe, Mihai rămîne locului pînă ce pleacă autobuzul, schițînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
baza rambleului, în compania unei tufe de mătrăgună, clătinată de vînt. Bună seara! Luat prin surprindere, Mihai ridică privirea. În fața sa, la distanță de numai doi pași, stă o femeie de-o eleganță vestimentară desăvîrșită, încadrîndu-i parcă frumusețea discretă. Un pardesiu dintr-un material crem, cu vagi nuanțe de bleu, puse în evidență de lumina tuburilor fluorescente. Pe cap, o tocă din același material. Eșarfă, rochie crem, pantofi cu toc, asortați rochiei. Ține poșeta crem sub braț și mănușa stîngă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
hidoase. Atunci, o cafea? surîde Mihai. Dorești cu tot dinadinsul să mă ții aici, în frigul de pe hol? întreabă ea cu o nuanță de reproș în voce. Se ridică amîndoi și pornesc spre lift. Sus în cameră, Liliana își lasă pardesiul în mîinile lui Mihai, pantofii aproape de noptieră și se urcă pe patul de lîngă perete, cuibărindu-și picioarele sub pătură, cu un aer de copil fericit. Cînd îl vede pe Mihai că se așază pe marginea patului ținînd în mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
durerea de-o clipă cuibărită în colțul stîng al gurii. Afară, Mihai! sare Liliana de pe pat, izbucnind într-un rîs scurt. Îți spun cînd ajungem afară, în stradă, clatină afirmativ din cap, oprindu-se în fața lui. Arată cu privirea spre pardesiu. Mihai i-l ține, apoi, după ce-și îmbracă și el paltonul, se oprește în fața ei, căutîndu-i privirea. Liliana îl înfruntă cu calm. Doar tristețea așternută de-a binelea în colțul gurii spune că-n adîncuri e o durere profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cei din față, i-a oprit pe buclele unui păr castaniu. Inconfundabile! După cîteva secunde, cu o precizie care trăda faptul că ea îl văzuse mai de mult, femeia și-a rotit capul, parcă să-și aranjeze mai bine gulerul pardesiului și a aruncat ochii spre el. Fii sincer, m-ai urmărit? l-a întrebat Teona după cîteva luni, întîlnindu-l prin curtea combinatului. Nu, eram în delegație. Pe cuvînt! Hm! a surîs ea. Mai bine mă mințeai. Mi-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fi trebuit să caute numărul camerei prin semiîntunericul de pe hol. În loc de bun găsit, intră în baie și se întoarce cu un pahar, în care stau cîteva brîndușe mov. Pentru tine! Mulțumesc! șoptește Mihai cu voce sugrumată. Liliana își pune singură pardesiul pe umeraș, apoi aprinde luminile din cameră și stinge televizorul. Suporți o cafea bună și fierbinte? întreabă rîzînd. Scoate imediat din poșetă un fierbător electric și o pungă cu cafea măcinată, amestecată cu zahăr. Nu știu ce-i cu mine astăzi! rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
știe să descifreze textul așa cum l-a conceput el ca autor. Oricum, va elimina pescărușul mort; va lăsa doar vînătoarea continuă... Își dau întîlnire pentru a doua zi la prînz, cînd vor merge la casa de filme. Acum își îmbracă pardesiul, să coboare din hotel împreună cu regizorul. După ce se despart, intră în gară și telefonează Lilianei. Vrea doar s-o audă și să-i spună că a ajuns deja la București. De altfel, cînd a aflat că pleacă în delegație, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bate încet la ușă. Aude un "da" și abia peste două-trei minute i se deschide. În holul camerei, un bărbat fără haina de costum pe el, cu cravata desfăcută la gît și mirosind a băutură. În cuier, se zărește un pardesiu verde. Vă rog! întinde bărbatul o bancnotă. Beți jos în bar un coniac, vreo oră... Domnule! se supără Mihai pe un ton care luminează obrazul celuilalt. Dacă mă caută cineva, un regizor de film, spuneți-i că-s la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să le pui cîte o oală de lut pe cap, să învețe să meargă împărătește; jumătate din farmecul la prima vedere al unei femei este mersul ei, să-ți lase impresia că-i mai lipsește sceptrul..."). Din fugă, Mihai lasă pardesiul la garderobă. A observat că-n București lumea nu vine extrem de elegantă la teatru. Mulți poate că vin direct de la serviciu, altfel nu s-ar explica numărul mare de serviete la garderobă. În orașele de provincie, încă se mai etalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trimite-l pe Adrian la gară. * Trenul sparge cu violență noaptea, fluierînd prelung. Deși e primăvară, compartimentele mai sînt încălzite. Poate și pentru că-i un rapid internațional. De cum s-a urcat, Mihai și-a pus geanta în plasă, a agățat pardesiul în cuier și s-a cufundat în locul moale, îmbietor la un somn profund. Ziua a fost nesfîrșită și obositoare. Mai întîi, la casa de filme, cîteva observații ale directorului, un tip uns cu toate alifiile: să dispară grănicerul cu cîinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
moment dat am avut impresia că e gata să mă întrebe la ce oră sosești. Nu te-a mai sărutat? o necăjește Mihai, trecîndu-și vîrful degetelor peste buzele ei. Liliana roșește toată. Se ridică din fotoliu, își strînge mai bine pardesiul și se reașază. Mihai scoate fularul de la gîtul său și-i acoperă cu el genunchii. Mîinile Lilianei rețin palma lui Mihai. Nu e bine ce-am făcut! Iar începi?! o privește Mihai dojenitor. Nu, mamă dragă! rîde Liliana. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întîrziere. Înțelege că asta e soarta oricărei luări de poziții într-un context în care merge și-așa. Mănîncă puțin, fără chef și se grăbește să ajungă la căminul de nefamiliști. Femeia de la poartă îi dă cheia unei camere. Agață pardesiul în cuier și se întinde să stea puțin. Îi pare rău că n-a rugat-o pe portăriță să-l trezească la șapte și jumătate. Dar e prea obosit să mai coboare un etaj. E abia ora patru și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bucată de pămînt în care sînt bulbi de bujori. Merge cu pas rar, admirînd vilele de pe strada pe unde trece. La o portiță frumoasă, lucrată din fier forjat, două femei stau de vorbă. Cea de pe trotuar, îmbrăcată elegant, într-un pardesiu bej, s-a aplecat mult, parcă ar povesti ceva și-i e teamă să nu fie auzită. Trecînd prin spatele ei, Mihai reține parfumul discret și imaginea părului castaniu, ondulat în bucle frumoase, inconfundabile. Alături, dincolo de gardul din plasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ceva, coboară cele cîteva trepte pînă la cuier. De la etaj, Daniela vine în grabă. Plecați? se oprește ea în dreptul lui Mihai înainte de-a ieși pe ușă. La revedere: spune imediat, cu o bucurie ciudată în glas. Mihai îmbracă tăcut pardesiul, apoi își ia geanta. Liliana stă nemișcată în fața lui. Tac împreună clipe în șir, privindu-se lung. Cînd Mihai pornește spre ușă, mîna femeii se întinde, oprindu-l: Dă-mi, te rog, un răgaz de cîteva minute, să mă schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și să-i fie alături, tovărășește, colegial, să-i zicem. "Asta în cazul cînd spuneam de la început că eroul nostru e castrat!" a vrut Mihai să replice, dar s-a abținut. În drum spre stația de troleibuz, merge alene, cu pardesiul descheiat, lăsat în voia vîntului de mai. La un moment dat, încetinește pasul tot mai mult, aruncînd privirea spre celălalt trotuar, pe care trece o femeie. Hai, dom'le, că ne prinde noaptea! îl zorește regizorul, clătinînd din cap dojenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]