828 matches
-
concret și palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literar, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii) ajungând chiar la depășirea manifestărilor verbale, atunci când vizează un dat cultural, de exemplu, proiectele de statui 86. Vom reconstitui și mai exact inventarul său parodic pe baza răspunsurilor la întrebarea " Pe cine parodiază Caragiale?". Cele mai multe pastișe parodice vizează formalismul poeziilor macedonskiene: Cameleon femeie (sonet colorist), Erato, scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lectura basmului parabolă Ion. Posibila asimilare a îndărătnicului personaj cu autorul însuși înlesnește decriptarea unei atitudini existențiale manifestate în plan artistic prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că nu e de plăcut! 92 Pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Într-o proiectată conferință despre Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Caragiale pastișase afectarea, stilul prețios, snobismul citatelor și a apropos-urilor ce abundau în articolele critice și în dizertațiile respectivului istoric. Îi parodiază apoi stilul și în versurile dedicate Amicului meu Gion în care atinge și prestigiul forului academic. Așa cum menționam în partea introductivă, proba decisivă a vocației comice este dată de luciditatea surprinderii ridicolului chiar și la ființa iubită. Astfel că, deși
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
invidii literare sau spații compensator-vindicative ale artistului nedreptățit în planul existenței concrete. 3.5.1. Înspre "labirintul de lentile" Ca model de poznașă desacralizare sau de temperare a pornirii disprețuitoare prin sublimare parodică, I. L. Caragiale deschide galeria scriitorilor pentru care parodia și pastișa sunt forme ale "satirei literare"94: George Topârceanu (Parodii originale, 1916), Marin Sorescu (Singur printre poeți,1964), Mircea Horia Simionescu (ciclul Ingeniosul bine temperat, 1968-1983, în special Dicționarul onomastic și Bibliografia generală), Al. George (Clepsidra cu venin, 1971
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci doar imitarea fără ostentație a formei sau a conținutului tipologic sau tematic a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică vestitul cuplu Don Quijote și Sancho Panza. Interesantă, din această perspectivă, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
El a câștigat concursul "Dintre sute de tătari". Să ți-l prezint. Îl cheamă Mârzac.98 În dramaturgie, un anumit interes poate capta comedia într-un act, un prolog și două tablouri Actul al șaselea, în care D. D. Pătrășcanu parodiază piesa shakespeariană Romeo și Julieta, amuzându-se prin negarea finalului tragic arhicunoscut și continuarea poveștii de dragoste prin imaginea infernului conjugal în care gelozia și plictisul pregătesc terenul unor adultere în paralel. Spre deosebire de piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Cațavencu care observa cu tristețe: "În Iași n-avem nici un negustor român, nici unul... Și cu toate astea, toți faliții sunt jidani. Explicați-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel"119. Succesiunea unor replici acuzatoare și justificative parodiază subtil, prin falsitatea argumentelor invocate, certurile sofiștilor caracterizate prin mânuirea acelorași elemente pentru a susține teorii contradictorii: D-na Smith: Așa sunteți voi bărbații! Toată ziua trebuie să stați cu țigara-n gură sau să vă pudrați și să vă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste sau subsumate esteticii urâtului, grotescul, îndeaproape înrudit cu umorul negru și cu cel absurd, se află în zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când îl parodiază, îl caricaturizează sau îl minimalizează, și la care găsește refugiu atunci când devine cauchemardesque, iar spaima anulării existențiale anihilează impulsul contrastului comic. "Grotescul este un comic tensionat prin oroare, silă, dezgust, trăsăturile sale fiind dizarmonia, extravaganța, exagerarea, anormalitatea, unirea comicului cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
facă măști după chipurile unor persoane onorabile și-nalt puse în societate, lucru ce mă păgubește foarte mult și în contra căruia trebuie să se revolte cu toată puterea conștiința mea de artist, lucrările mele fiind nu niște bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenție de a înfățișa într-un mod durabil tipuri ideale."20 Acest dublu statut al personajului caragialian de raportare la o tipologie social-istorică prin apartenența sa la spațiul românesc de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de factură socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a vindecării prin doze ale aceleiași bacterii. Ca urmare, parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le144. Și la Urmuz efectul corector este unul secundar, însă derivă dintr-o acută intuiție a absurdului. Literatura, știința, cultura, civilizația umană, limbajul, "autocosmosul", devin obiecte ale parodierii sale pentru că sunt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului, a locului comun, a aplatizarii limbajului sufocat de clișee, a discursului încorsetat în chingile inutile ale logicii și ale verosimilității. Dacă marele dramaturg parodia excesul de formă, brodând pe schema stereotip nesfârșite cascade de înflorituri cu scopul de a scoate în evidență procedeul și de a-l anula, așa cum alcătuiește, de pildă, pseudosonetele simboliste, sau basmele Smărăndița, Dă mult, mai dădămult, Urmuz merge mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993. 119 Ibidem. 120 Urmuz, op. cit., p. 6. 121 Ibidem. 122 Adriana Ghițoi, Caragiale publicist, ed. cit., pp. 9295. 123 Vezi Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, ed. cit., capitolele Parodia ca teorie și practică a discreditării, Trei procedee: ironia, supralicitarea, oximoronul. 124 Scrisoarea datată 18.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993. 125 apud. Jean-Marc Defays, op. cit., p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
banda desenată (așa cum alți artiști au reinventat muzica în aceeași perioadă), punând în discuție toate tabu-urile societății occidentale în serii ca Fritz the Cat sau Mr. Natural, care au generat adevărate isterii în rândul admiratorilor 668. Gilbert Shelton a parodiat modelul super-eroului în hilara sa creație The Wonder Warthog, the Hog of Steel, în 1961, cu trimitere acidă la Superman, dar a creat și alte serii de succes, ca The Adventures of J(esus) și Furry Freak Brothers (care devin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nimic coerent de la ea. —Exact, lătră Lisa, ar fi o lectură interesantă. —Tu nu știi cum e ea... Vom prezenta colecția ei de iarnă, măcar să ne spună și nouă ce a mâncat la micul dejun. —Dar... —Impresionează-mă, rânji Lisa, parodiindu-l pe Calvin Carter. Ceea ce poate că ar fi amuzat-o pe Mercedes, dacă ar fi avut habar de ce încerca să facă Lisa. Dar nu avea, așa că singura opțiune era să îi arunce o privire malefică. Jack se întoarse către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sentimentală ocupă În cele două jurnale un loc inegal; la M., performanțele senzoriale sunt subordonate reflexivității și distanțării; la A. (Aura, Aurora), patinatoare și apoi alpinistă, discursul amoros copleșește jurnalul. Dacă intenția lui M. Mincu a fost aceea de a parodia acest tip de discurs kitsch, În care banalitatea și frivolitatea stau alături de formulări problematizante, absența indicilor de detașare, ca și prelungirea sa excesivă devin intrigante și obositoare. Punând semnul egalității Între deconstrucția semnului și construcția romanescă, Marin Mincu face din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cine e șeful aici? Vreau să depun o plângere legată de viața mea. Am plasat o comandă clară în care am cerut o viață fericită, cu un soț iubitor care să se asorteze cu fetița mea abia născută. Ce e parodia asta de doi bani care mi-a fost servită în loc? —Doamne, Claire, nu-mi place deloc că trebuie să te părăsesc așa. Dar dacă mă întorc acum acasă cu tine și cu copilul, n-o să mai pot să plec niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am lăsat baltă și m-am Întors către Paula. — Dar tu? Ea strînse din buze, parcă ÎncăpățînÎndu-se să nu dea drumul la cuvinte. — Mie nu mi-au zis ce plănuiseră... Am crezut că-i vreo preacinstită farsă care să parodieze stilul feudal al soților Hollinger de-a conduce o petrecere. Ideea era să se facă un foc mic În interiorul casei, să se detoneze niște fumigene și să-i gonească pe toți către ieșirea de incendiu. Așa, ar fi fost nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
derapajul, cine sau ce Îl provocase? Ne doriserăm oare cu adevărat să ajungem aici? E doar plastică socială, spunea Sorin. Foarte bine, dar ce ne apucase să băgăm În plastica asta cuvântul social? Numai pentru că citiserăm undeva despre asta? Citând, parodiind, făcând pur și simplu pe deștepții n-am fi ajuns la zbuciumul politic care ne chinuia În ultima vreme. Sau, poate, cine știe? Poate că ni s-a tras tocmai de la literatură. Dacă literatura mă făcuse pe mine neputincios, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Clara s-ar fi putut pomeni fără veste în situația mea; ei și? Puteai face ceva? "Cu-o moarte toți sîntem datori"', reflectase odată Ion Micu când doi scriitori din București muriseră, unul după altul, ba chiar rîsese: "La cimitir, parodiase el ritualul unei ședințe, Cezar Petrescu", pe care tocmai îl îngropau, se pregătește Al. Chirițescu", care tocmai agoniza), Ion Micu încercă să mă distreze povestindu-mi senzaționala ședință care avusese loc la București între timp și pe neașteptate între scriitori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin enunțul "Mineriada ratată de la kilometrul 0", în condițiile în care termenul de mineriadă trimite și la bătăi de stradă și la lovitură de stat. În plus, prin titlul "Traiane nici nu știi, cât de mic începi să fii" se parodiază un slogan al lui Traian Băsescu, adresat lui Adrian Năstase, din campania pentru prezidențiale din 2004. Discursul jurnalistic devine, astfel, discurs politic, și preia de la acesta și caracterul polemic. Cel de al doilea text este tendențios, în primul rând, prin
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
imită literatura. 46. Versuri din comedia Prea multă minte strică de Griboedov (v. și n. 22). 47. Se face aluzie la scriitorul M.E. Saltâkov Șcedrin (1826-1889), autorul unei epigrame răutăcioase la adresa lui Dostoievski, scrisă în anul 1863; poezioara de mai jos parodiază epigrama respectivă. 48. Aluzie la romanul Ce-i de făcut? de Nikolai Cernâșevski (1828-1889), în care eroina principală își ia cam în acest fel rămas-bun de la mama ei. 49. „B-n“ - Serghei Petrovici Botkin (1832-1899), renumit medic rus. 50. Proudhon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Louis (1632-1704), celebru predicator francez, iezuit. În original, numele este folosit mai degrabă pentru un joc de cuvinte: burda (rus.) înseamnă „poșircă“; este posibilă și asocierea sonoră cu denumirea vinului de Bordeaux. 53. Expresie inexistentă în rusă ori în franceză, parodiind denumirile specialităților culinare franțuzești. 54. Din poezia Cântec de leagăn de Nikolai Alexandrovici Nekrasov (1821-1877). 55. Vers din Faust (Prolog în cer) de Goethe. 56. Malthus, Thomas Robert (1766-1834), teolog și economist englez. 57. Strofa citată, cu mici modificări față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unui american cosmopolit al zilelor noastre. Auster dramatizează aspecte importante ale construcției realității și ale mercantilizării artei, în care consumatorul de ficțiuni impune autorului reciclarea parodică a celor mai populare genuri, pe de o parte, iar autorul postmodern acceptă provocarea, parodiind și problematizând la rîndul lui rolurile cititorilor și autorului. "Închipuie-ți cum ar fi spus povești Raymond Chandler dacă ar fi petrecut prea mult timp citind critică literară contemporană", scrie Ted Gioia într-o recenzie a trilogiei lui Auster despre
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]