1,340 matches
-
izolate (1984). Diversitatea preocupărilor lui B. se manifestă și în domeniul propriu-zis al literaturii. Autor al câtorva volume de proză, publică în 1990 o carte de poeme în limba sârbă, urmată de o piesă de teatru, care tratează, în registru parodic, problematica socială a tranziției postdecembriste. Abordează, cu egală disponibilitate, specia povestirii fantastice și proza SF. De o factură specială, îmbinând parabolicul și raportarea la circumstanțe controlabile, povestirile lui B. au un caracter destul de elaborat. Regimului aluziv al narațiunii i se
BAISKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
cerc de lectură și de creație, al cărui spirit tutelar este Dan Petrescu. Sfidând izolaționismul cultural și cenzura, grupul lansează în circulație ultimele noutăți editoriale apusene, inițiază o campanie de compromitere a rețetelor oficiale de creație (printre altele, compunând romanul parodic colectiv Brazdă peste haturi, cu o frumoasă carieră underground), se implică prin câțiva dintre membrii săi - în special Dan Petrescu și Liviu Cangiopol - în campania de reactivare a societății civile din ultimii ani ai dictaturii comuniste. În mai 1983, C.
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
care a generat un partid „de dreapta extremă”. Tot pamflet este și Răbojul lui Sf. Petre, în care unul dintre „sfinți” e adus pe pământ, spre a constata și îndrepta neregulile provocate de „Mamona”. Alteori, A. apelează doar la scene parodice, precum în romanul Arhanghelii, alternându-le cu cele grave, care în context par a avea o funcție moralizatoare, estompată, totuși, de durități, care plasează istoria romanescă într-un plan situat deasupra oricăror tendințe. Scriitorul deține un vast repertoriu de situații
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens la altul pare să fie lăsată în seama întâmplării. Multe se petrec fără nici un motiv
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
negre aduce în atenție, astăzi, o lume în care contingența și nonsensul te întâmpină la orice pas. Îți amintește imediat de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
79, 80, 82, 100, 102, 132 M metafizică 15, 56 (n. 44), 65-67, 82 (n. 71), 91 (n. 84), 97, 106, 119-120, 140 (n. 139), 163 (n. 161), 177 (n. 183), 185, 186 (n. 194) ~ implicită sau latentă 89-90, 96 ~ parodică 132-133, 143 ~ loc al celor străine sensului 18-19, 65-67, 68-76, 79- 80, 82-83, 93-95, 99- 103, 116- 117, 119, 191 paradoxuri ~e 65 presupoziții ~e 61, 81, 89- 90, 108, 166, 194 ~ și privire speculativă (vezi „speculativ“) (a se) minuna
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens la altul pare să fie lăsată în seama întâmplării. Multe se petrec fără nici un motiv
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
negre aduce în atenție, astăzi, o lume în care contingența și nonsensul te întâmpină la orice pas. Îți amintește imediat de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
79, 80, 82, 100, 102, 132 M metafizică 15, 56 (n. 44), 65-67, 82 (n. 71), 91 (n. 84), 97, 106, 119-120, 140 (n. 139), 163 (n. 161), 177 (n. 183), 185, 186 (n. 194) ~ implicită sau latentă 89-90, 96 ~ parodică 132-133, 143 ~ loc al celor străine sensului 18-19, 65-67, 68-76, 79- 80, 82-83, 93-95, 99- 103, 116- 117, 119, 191 paradoxuri ~e 65 presupoziții ~e 61, 81, 89- 90, 108, 166, 194 ~ și privire speculativă (vezi „speculativ“) (a se) minuna
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
găsea pornind de la tipul de bărbați de care fusese ea mereu înconjurată. Majoritatea prietenilor lui Richard erau profesori universitari și toți trăiau cu groaza de a nu părea cumva neserioși sau lipsiți de sensibilitate. Dacă flirtau, o făceau întotdeauna cumva parodic, cu șiretenie. Chiar și atunci când îți spuneau că ai o rochie frumoasă, o puneau între ghilimele, ca nu cumva să te simți jignită și să le tragi o palmă. Doar unul singur, cu câțiva ani în urmă - un profesor invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și nu l-ai văzut. L-ai căutat în afara ta și el mereu a fost în tine. Te-a născut timpul, ți-a fost dat timp și tu ai alergat întruna după vremelnicie. Poate literar sună pretențios, emfatic, poate chiar parodic. Puțin îmi pasă. Întâlnire iar cu Nela în stația de la Cișmigiu. Râdem amar: „De parcă ne-am fixa să ne întâlnim în locu’ ăsta!“. Și mai umflată, respiră greu, broboane de sudoare pe fața pământie. Încerc să schimb obișnuitele vorbe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
politică, iar cea a lui Trahanache, Tipătescu, Farfuridi, Cațavencu, Zoe, Dandanache e lansată întro cursă spre deputăție. Conu Leonida și Nae Girimea trăiesc în parodia conștientă a vieții, care e carnavalul și lăsata secului tot un motiv carnavelesc. Personajele sunt parodice, dar numai noi, cititorii și spectatorii, avem această conștiință, a caricaturii lor, în timp ce ei își joacă pătrunși rolurile, cu convingere, ascunzându-se sub măștile care nu cad niciodată. Masca „îngheață” trăsăturile caracterologice ale lui Chiriac, Tipătescu, Nae Girimea, Cațavencu, Zoe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
asocierea cu umorul negru și gluma macabră, știut fiind faptul că urâtul nu poate fi dominat decât dacă este tratat într-un registru comic. „Lupta dintre carnaval și post” P. Bruegel Aspectul serios al realității este deseori persiflat de “exuberanța parodică a arbitrarului” specifică burlescului. În interpretarea lui Al. Ciorănescu, burlescul “își propune ecuații între abstract și concret - dar un concret ales la nivelul cel mai scăzut cu putință - reunind nobilul cu grotescul și frumosul cu urâtul” (Barocul sau descoperirea dramei
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Barocul sau descoperirea dramei). Repertoriul burlesc - gesturi indescriptibile, înclinări, salturi, grimase și farse - prezintă interes atâta timp cât aceste elemente specifice pantomimei sunt în mișcare și în contrast cu ambianța lor. Pantomima, caricatura veselă sau vodevilul comic sunt îndrăgite mai ales din cauza aspectului lor parodic. Spre a exemplifica, amintim natura comediei dell’arte ce nu poate fi evidențiată de limbaj, ci mai degrabă de jocul actorilor, de fapt de mișcările extraordinare ale acestora. Cel mai talentat ilustrator al comediei dell’arte este Jacques Callot, cu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
laturii lor comice. Paradoxul lor ar putea fi formulat astfel: eliberează și creează anxietate simultan. Datorită impactului caracteristic al urâtului, șocului instantaneu pe care îl cauzează, urâtul este adesea utilizat ca o armă agresivă. Se găsește frecvent în contexte satirice, parodice, ironice, absurde, burlești, ca și în invectiva pură. Efectul său șocant poate fi utilizat, de asemenea, pentru a zăpăci și dezorienta, dar și pentru a educa cititorul într-un timp scurt, pentru a-i zdruncina căile obișnuite de percepere a
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
în reprezentările teatrale medievale diavolul este ridicol atunci când nu știe cât e de neputincios; este comic atunci când cade în propriile capcane din cauza prostiei sale. Ambivalența figurii diavolului pune față în față teroarea și comicul, dominarea socială a bisericii și răsturnările parodice (defulare parodică). Bestiariile, “fiziognomiile” se nasc prin raportare la ființa umană. Identificarea omului cu animalul a dat naștere legendelor și zeilor în civilizațiile străvechi. Întreaga umanitate împrumută trăsăturile animalelor iar măștile acoperă realitatea și i se substituie. Metoda zoomorfică creează
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
teatrale medievale diavolul este ridicol atunci când nu știe cât e de neputincios; este comic atunci când cade în propriile capcane din cauza prostiei sale. Ambivalența figurii diavolului pune față în față teroarea și comicul, dominarea socială a bisericii și răsturnările parodice (defulare parodică). Bestiariile, “fiziognomiile” se nasc prin raportare la ființa umană. Identificarea omului cu animalul a dat naștere legendelor și zeilor în civilizațiile străvechi. Întreaga umanitate împrumută trăsăturile animalelor iar măștile acoperă realitatea și i se substituie. Metoda zoomorfică creează un bestiar
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
înfiorătoare, care dansează pe lângă nunți, bătând în tobe, bătându-și joc de invitați, intrând și ieșind tot timpul. Apar ca prin minune și când se naște un copil, vin să-i facă profeții, cu clovneriile lor obscene și cântece destrăbălate, parodice. Pentru a le îndepărta, trebuie să le dai bani, altfel îți vor blestema casa. Sunt făpturi proscrise, nu aparțin nici unei caste, sunt vechi de când lumea, o farsă umană oribilă, povestită și repovestită, încă de când eroul Arjun a fost blestemat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grăsime în zona fesieră. Este o stare fizică normală în cazul unor grupuri de populație ce trăiesc în zonele deșertice din sudul Africii. . în original male chauvinist pig îMCP)- etichetă acuzatoare aplicată bărbaților de feministele radicale. . „Copulez, deci exist“ - parafrază parodică a faimoasei expresii carteziene Cogito ergo sum. . Coral Island, roman de R.M. Ballantyne, publicat în 1857, la care face referire de mai multe ori - direct sau indirect - textul lui Golding. Aluzie la faimosul vers shakespearian What’s in a name
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
testul vieții [...]. Mă privesc acum: un om de cincizeci și patru de ani care, probabil, n-a făcut nimic adevărat în viață...“(V. și Mircea Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre, Huma nitas, București, 2012.) Pentru ca jubilativul Mircea Cărtărescu - ludicul parodic, seninul oniric, beatnicul insurgent atras de suprarea lism și psihedelic - să ajungă un degustător atât de înverșunat al apocalipsului propriu, a fost nevoie de o Românie pe măsură. De disprețul național față de cultură, inteligență, talent. De desconsiderarea flagrantă, ostentativă, a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Pike se află acolo nu pentru a pedepsi, ci pentru a consemna un adevăr parțial și fragil pe care războiul îl transmite supra viețuitorilor. Rând pe rând, Ernie Pike pătrunde în intimitatea unui război mondial care nu seamănă cu versiunea parodică și simplificată pe care propaganda o pregătește spre liniștirea compatrioților de pe frontul intern. În lumea lui Pike, o lume care se dezvăluie la firul ierbii, solidaritatea dintre inamici descumpănește și lasă în urma ei gustul amar al ambiguității morale. Războiul submarin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
toate este „Minciuni trăite“, un pretins manuscris găsit, cu „început” și „sfîrșit”, care deviază în elucubrații absurdiste. Leon Baconsky vede în el un simptom al „simbolismului în derivă”: „Fantezie plastică a rebours, deplină libertate în asocieri și combinații metaforice, spirit parodic susținut de ironie și vădind intuiții surprinzătoare pentru acel moment (pe care l-am numi al simbolismului în derivă), în fine, virtuți de pamfletar liric de mare rafinament (...) în evidențierea punctelor nevralgice ale unui anume tip de discurs (pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marcel Iancu și Ion Vinea - sufletul revistei Contimporanul, pe care nu a „trădat-o” pentru nici o altă publicație și, asemenea lui Iancu, a susținut-o inclusiv financiar. La început colaborează cu articole politice și economice, virînd, pe nesimțite, către prozopoemul parodic și „fabulistic” ori către acrobațiile ludic-experimentale, printre clișeele capodoperelor clasice, improvizînd în registru minor pe teme „majore”, întorcînd pe dos, cu grație, locurile comune ale literaturii. După dispariția Contimporanului și-a urmat prietenii la Facla și, ocazional, la Reporter. Victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așa ceva: morala textelor lui Costin nu e absentă, ci doar întoarsă și paradoxală. Nu atît „natura umană” este însă în chestie aici, ci mai degrabă natur-cultura umană și lenea de a gîndi. Varianta „corectă” la „Broasca și Boul“ este „autentificată” parodic printr-o cerere către autoritatea politico-administrativă - Ministrul Instrucțiunii Publice - cu adresa și profesiunea autorului: autoritatea publică este, astfel, „flatată” pentru meritele „patrimoniale” și consecințele politice pe care o asemenea reparațiune morală le-ar putea aduce: „Nu pot contesta că autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la fabulele lui La Fontaine și „continuă” în mic, sub forma unei parabole comic-absurde, capodopera lui Cervantes, Don Quijote, pe care o actualizează cu tîlc „modern”. Mult mai agresiv - scatologic! - este atacul la adresa Artei (a scrisului, în cazul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]