2,654 matches
-
dominantă (avem un raport de 11400 la 4400 de versuri). 577 Sunt valorificate, în cele douăzeci și trei de povestiri ale capodoperei chauceriene, toate speciile cunoscute ale Evului Mediu: romane, vieți de sfinți, povestiri ale unor miracole, predici, fabule, fabliau-uri, parodii, satire, confesiune autobiografică.578 575 John Addington Symonds, op. cit., passim. 576 Alberto Moravia, Man as an End: A Defense of Humanism. Literary, Social, and Political Essays, translated by Bernard Wall, New York, Farrar Straus & Giroux, 1965, p. 144. (trad. n.) 577
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
202. 682 Ibidem, p. 203. 683 Ibidem, p.201. 684 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 141. 685 Dan Duțescu, comentariu introductiv în Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 186. 187 mai mult decât o imitație, o pastișă, și se îndreaptă spre parodie, negreșit autorul englez a compus opera cu intenția de a satiriza. Tot ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
natural. Sau că cei aproximativ de oameni care vor muri În acest an datorită medicației luate exact cum a fost prescrisă ar putea fi mai bine protejați. Însă datorită specificului de autoprotejare a acestei cărți vreau să scot În evidență parodia științifică pentru a vă Încuraja să fiți vigilente. Nu permiteți propriilor concepții și prejudecăților fixiste despre corpul și nevoile sale să se amestece cu opiniile generale. Indiferent de cît de contradictorie este informația sau de cît de convingătoare propaganda puteți
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
și cu un altul, aproape simultan, în „Flacăra” (cu girul poetului Geo Dumitrescu). Colaborează, mai ales după 1990, cu versuri, consemnări, recenzii, interviuri, note de călătorie, la „Tomis”, „Calende”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Amphion” (Constanța). A debutat editorial cu volumul de „parodii literare” Hipodromul cailor de mare (1993). După un deceniu de la debutul în presă, C. și-a adunat într-o carte, Hipodromul cailor de mare (1993), o primă serie de „parodii literare”. Spirit ludic, ironic și sentimental, autorul realizează „parodii” în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
literare”, „Luceafărul”, „Amphion” (Constanța). A debutat editorial cu volumul de „parodii literare” Hipodromul cailor de mare (1993). După un deceniu de la debutul în presă, C. și-a adunat într-o carte, Hipodromul cailor de mare (1993), o primă serie de „parodii literare”. Spirit ludic, ironic și sentimental, autorul realizează „parodii” în înțelesul etimologic al termenului, adică un gen de replici în tehnica, stilul, imagistica poetului avut în vedere. Așa încât noile „partituri” evocă modelele de la care au plecat, asemenea unei interpretări actoricești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
de „parodii literare” Hipodromul cailor de mare (1993). După un deceniu de la debutul în presă, C. și-a adunat într-o carte, Hipodromul cailor de mare (1993), o primă serie de „parodii literare”. Spirit ludic, ironic și sentimental, autorul realizează „parodii” în înțelesul etimologic al termenului, adică un gen de replici în tehnica, stilul, imagistica poetului avut în vedere. Așa încât noile „partituri” evocă modelele de la care au plecat, asemenea unei interpretări actoricești adecvate rolului asumat (repartizat), dar cu accentul personal necesar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
raportează în manieră originală, printr-o lectură artistică, la poezia românească de azi, luând în vizor nume ca Romulus Vulpescu, Nina Cassian, Gheorghe Grigurcu, Emil Brumaru, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Horia Bădescu, Mircea Cărtărescu, Adrian Popescu. Încă două serii de parodii, Parodii optzeciste (2000) și Noi parodii optzeciste (2001), au în vedere poeți congeneri, de la Viorel Mureșan, Ion Cristofor și Gheorghe Iova la Traian Ștef și Dumitru Chioaru. Dar C. se manifestă și ca un liric original, un elegiac a cărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
în manieră originală, printr-o lectură artistică, la poezia românească de azi, luând în vizor nume ca Romulus Vulpescu, Nina Cassian, Gheorghe Grigurcu, Emil Brumaru, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Horia Bădescu, Mircea Cărtărescu, Adrian Popescu. Încă două serii de parodii, Parodii optzeciste (2000) și Noi parodii optzeciste (2001), au în vedere poeți congeneri, de la Viorel Mureșan, Ion Cristofor și Gheorghe Iova la Traian Ștef și Dumitru Chioaru. Dar C. se manifestă și ca un liric original, un elegiac a cărui melancolie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
lectură artistică, la poezia românească de azi, luând în vizor nume ca Romulus Vulpescu, Nina Cassian, Gheorghe Grigurcu, Emil Brumaru, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Horia Bădescu, Mircea Cărtărescu, Adrian Popescu. Încă două serii de parodii, Parodii optzeciste (2000) și Noi parodii optzeciste (2001), au în vedere poeți congeneri, de la Viorel Mureșan, Ion Cristofor și Gheorghe Iova la Traian Ștef și Dumitru Chioaru. Dar C. se manifestă și ca un liric original, un elegiac a cărui melancolie este filtrată printr-o fină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
1995; Noi, sudiștii (în colaborare cu Marin Lupșanu), pref. Dan Cristea, Pitești, 1995; Evadarea din vis, Călărași, 1997; Poezii din lumea basmelor, Călărași, 1997; Animale combinate adunate într-o carte, Călărași, 1998; Mesaje pe robot, pref. Dan Cristea, București, 1999; Parodii optzeciste, Pitești, 2000; Noi parodii optzeciste, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Cine este Liviu Capșa?, SLAST, 1987, 2; Doina Tudorovici, Liviu Capșa, „Hipodromul cailor de mare”, CNT, 1993, 51-52; Nicolae Prelipceanu, O carte cu doi autori, RMB, 1995, 1669
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
cu Marin Lupșanu), pref. Dan Cristea, Pitești, 1995; Evadarea din vis, Călărași, 1997; Poezii din lumea basmelor, Călărași, 1997; Animale combinate adunate într-o carte, Călărași, 1998; Mesaje pe robot, pref. Dan Cristea, București, 1999; Parodii optzeciste, Pitești, 2000; Noi parodii optzeciste, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Cine este Liviu Capșa?, SLAST, 1987, 2; Doina Tudorovici, Liviu Capșa, „Hipodromul cailor de mare”, CNT, 1993, 51-52; Nicolae Prelipceanu, O carte cu doi autori, RMB, 1995, 1669; Gabriel Grigore, Un parodist, „Calende
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
2; Doina Tudorovici, Liviu Capșa, „Hipodromul cailor de mare”, CNT, 1993, 51-52; Nicolae Prelipceanu, O carte cu doi autori, RMB, 1995, 1669; Gabriel Grigore, Un parodist, „Calende”, 1996, 3; Ion Roșioru, Trei poeți ai sudului, TMS, 1996, 9; Horia Gârbea, Parodii ca la Capșa, LCF, 2000, 36; Ion Roșioru, Liviu Capșa, „Mesaje pe robot”, TMS, 2000, 9; Catrinel Popa, Liviu Capșa, „Mesaje pe robot”, OC, 2000, 39; Alex. Ștefănescu, Cine este Liviu Capșa?, RL, 2000, 45. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
în periodice atacuri violente, nedrepte, la adresa lui Lazăr Șăineanu, care își au sursa nu atât în competența lexicografică a lui U., autor al unui dicționar francez-român (1897), cât în porniri șovine. Într-o suită de cronici, notițe umoristice, portrete caricaturale și parodii, U. se arată un observator care, într-un crochiu vioi, dezinhibat, surprinde ridicolul unor personaje și situații ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
arată un observator care, într-un crochiu vioi, dezinhibat, surprinde ridicolul unor personaje și situații ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie asociativă, dar nu o dată excesiv, calamburul, efectul burlesc, împins până la absurd. Astfel ridiculizează reclamele năstrușnice (Pilulele Pink), stilul gazetăresc, maniera exaltată a reportajelor de senzație (O crimă oribilă) etc. U. scrie în cheie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
spune care dintre cei șase contrabași a intrat cu o fracțiune de secundă prea târziu. După câte am auzit, și Toscanini e în stare de așa ceva. Asta înseamnă că sunt cel puțin doi din specia asta. Dincolo de ironia tonului, dincolo de parodia „romanului de gen” și dincolo de obsesia oricărui scriitor realist de a crea și descrie tipuri umane, fragmentul de mai sus indică înălțimea la care Chandler aspira să-și ridice propria creație. Nonșalanța referințelor culturale pune în evidență familiaritatea autorului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
câteva etichete ce se vor ironic-disprețuitoare, dar care nu depășesc nivelul unei inteligențe submedii: „Tarzan pe o trotinetă”, „un tip mărunt, de bani mărunți”, „un ciubucar mărunt”. Pentru Menendez, prietenia înseamnă doar „emoții ieftine”, iar Marlowe îi apare drept o parodie umană, demnă de tot disprețul: N-ai pic de curaj, n-ai minte nici de doi bani, n-ai legături, n-ai pic de înțelegere, așa că te dai mare și te aștepți ca lumea să plângă deasupra hoitului tău. Tarzan
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Playback, el nu avea decât o alternativă: fie să-l însoare pe Marlowe, fie să înceteze să mai scrie despre el. Ideea de a ne oferi o imagine profund modificată a acestuia fie ar fi deschis, la rândul ei, cărarea parodiei, fie ar fi urmat drumul înfundat al grotescului. Și totuși, Chandler perseverează. Credincios logicii enunțate, romanul la care a scris în ultimele luni ale vieții ni-l înfățișează pe Marlowe însurat, absorbit în lumea fad-strălucitoare a miliardarilor, devenit un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bulevardului Hollywood. Apoi dispăru. Am închis geamul și m-am așezat la loc. N-a venit nimeni, n-a sunat nimeni. Nu-i păsa nimănui dacă am ciumă sau dacă am plecat la Paris. Scena nu e doar o simplă parodie a faimosului început al romanului The Little Sister. E un après menit să redefinească, prin contrast, universul falsei bogății în care Marlowe se complăcuse după însurătoare. De data aceasta, musca nu e omorâtă, așa cum se întâmplase în romanul din 1949
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
joi până mai de-apoi...”) se transferă aici mai degrabă din „timpul mărturisirii” în „timpul trăirii” decât invers. Cel care își amintește de rugăciunea mamei: „Dumnezeu să te înzilească, Ionică” se teme că are zilele numărate. Amintirile... ar putea fi parodia unor evenimente ulterioare ariei lor de cuprindere: „stropșitul de Ion” și fratele lui mai mic, Zahei, se joacă de-a popii și de-a biserica nu numai pentru că biserica le intră „în casă” și mama le era „bisericoasă”, după cum observă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
standard, în vreme ce onorificele se înscriu în coduri distincte în care "politețea" înseamnă adecvarea la regulile specifice și nu se mai definește prin variabilele din limbajul cotidian. Scoase din contextul specific și utilizate în vorbirea de zi cu zi, ele devin parodii ale limbajului înalt căruia i-au aparținut și se încarcă cu nuanțe ludice și ironice: Ceea ce domnia voastră numește fripturism este în fapt doctrina politică. (Internet, 2007). Aglomerarea de formule politicoase indică tocmai contrariul: Mult stimate și iubite domnule președinte, de
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
în 1934, când intră în Baroul de Ilfov. Adevăratul debut se produce în 1934 în „Revista burgheză”. Tot acum frecventează cenaclul Sburătorul. E. Lovinescu înregistrează în Agende literare, la 16 noiembrie 1934, apariția lui „Steinhardt - Anthistius cu cartea lui de parodii”, iar peste două zile prezența lui la ședința de duminică. La 16 decembrie „citește o parodie cu succes”. Anthistius este numele unui personaj din Caracterele lui La Bruyère, iar în primul volum, În genul tinerilor..., publicat în 1934 și semnat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
burgheză”. Tot acum frecventează cenaclul Sburătorul. E. Lovinescu înregistrează în Agende literare, la 16 noiembrie 1934, apariția lui „Steinhardt - Anthistius cu cartea lui de parodii”, iar peste două zile prezența lui la ședința de duminică. La 16 decembrie „citește o parodie cu succes”. Anthistius este numele unui personaj din Caracterele lui La Bruyère, iar în primul volum, În genul tinerilor..., publicat în 1934 și semnat astfel, este vorba de un număr de pastișe, parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de duminică. La 16 decembrie „citește o parodie cu succes”. Anthistius este numele unui personaj din Caracterele lui La Bruyère, iar în primul volum, În genul tinerilor..., publicat în 1934 și semnat astfel, este vorba de un număr de pastișe, parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica. Autorul le va repudia mai târziu, socotindu-le neserioase. Participarea lui la cenaclu este marcată de Lovinescu și în anii următori, până în 1940-1941. Tânărul îl vizitează și în afara ședințelor de duminică, de pildă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Gâze, lucruri, animale, / Câte-am prins în Fabule, / Nu știu dacă fac parale / Asprele-mi vocabule. Însă eu vă cer iertare/ (Cu umor și grație!), / Pentru cazul când vă doare/ Câte-o comparație!” (Epilog). În mai bine de șaptezeci de „parodii întârziate”, poetul demonstrează o certă virtuozitate a imitației, într-un registru variat care surprinde caracteristica minoră a creației altora - de la Victor Eftimiu, Mihai Beniuc, Marin Sorescu până la Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Gheorghe Grigurcu ori la textierii de muzică ușoară Angel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
București, 1966; Fabule dintr-un degetar, București, 1970; Cartea cu zâmbete, București, 1974; Minifabule, pref. Aurel Baranga, București, 1974; Un buchet de epigrame, București, 1975; Flori de cactus, București, 1977; Jocul cuvintelor, București, 1982; Ce frumoasă este viața!, București, 1986; Parodii... fără adresă, Timișoara, 1998; Triptic satiric, București, 1999; Oglinda cu multe fețe, București, 2001. Culegeri: Colo-n larg de Bărăgan, București, 1964. Repere bibliografice: Aurel Martin, Un poet sensibil, „Tânărul scriitor”, 1956, 9; George Corbu, „Un buchet de epigrame”, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]