3,408 matches
-
și scaune pentru hram s-au strâns bani de la sătenii din Tomșani. Cu două săptămâni înainte de hram, comitetul parohial de femei merge să adune de la săteni bani și alimente pentru a putea organiza masa. Coordonarea activităților este asigurată de către comitetul parohial de femei. Pregătirea mesei, spălatul vaselor și servitul la masă se face prin rotație de către femeile din sat, femeile de pe câte două ulițe trebuie să se ocupe de aceste activități, și în fiecare an sunt repartizate alte ulițe. Dacă în
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
consultarea publică în ceea ce privește unele decizii ale administrației locale; participarea în asociații formale sau informale etc. Cele șase sate prezintă o varietate destul de largă de expresii ale vieții comunitare. Hănești și Trifești par a fi mai degrabă tributare unui culturi civice parohiale, în termenii lui Almond și Verba, dezvoltă relații aproape exclusiv în interiorul grupului de rudenie, preferă în general să aștepte să se întâmple ceva în bine, decât să colaboreze pentru a produce acel bine. La polul opus, în Zerind, ceea ce surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
neobizantin impune între omul modern și fețele bisericești o anumită distanță birocratică, când nu o justificată indispoziție afectivă. De ce n-am putea spera ca viața în Biserică să redevină o experiență a firescului? S-ar cuveni să redescoperim simplitatea vieții parohiale, centrată pe slujirea lui Dumnezeu la marginea casei (după etimologia grecească a cuvântului parohie). S-ar cuveni să ne reamintim că Evanghelia, cu toate chemările sale sfinte, ne pune pe toți în minoritate. Mita și mitra valahătc "Mita și mitra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pasivi, credincioșii n-au decât să adere la decizii care le pot afecta dramatic viitorul 1. În acest climat mai degrabă brejnevist, mirenii sunt invitați să-și asume pedagogia servituții. Adesea, poporul lui Dumnezeu n-are reprezentanți nici în consiliul parohial, nici la nivelul eparhiei. În schimb, cultul personalității se descentralizează ad nauseam. O avalanșă de ploconeli, pupături sau „vorbiri în șoaptă” traversează pridvoarele Bisericii strămoșești. Avem o pleiadă de ierarhi care n-au cunoscut nici rigorile vieții monahale, nici ostenitoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noi îndemnul apostolului: „Cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi” (I Tesaloniceni 5, 15)? Cartea de bucatetc "Cartea de bucate" Ce anume le oferă acestora oficialii Bisericii? Câți dintre laicii cu adevărat dedicați sunt oameni de decizie în adunările parohiale? Câți tineri primesc licența de a se implica cu rost în zidirea unor comunități? Cine este investit cu rolul de catehet al adulților reveniți după ani mulți de pribegie la credință? Cine, în biserici, predă cursurile de introducere în Scriptură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de parohie ternă și fără orizont. Excluderea tinerilor din noile parohii urbane are loc printr-o procedură pe cât de simplă, pe atât de iresponsabilă. Pentru ca sumele costisitoare vărsate în construcția de ziduri să fie mai ușor răscumpărate, frecvent, în consiliile parohiale de la orașe, cei instalați în posturi de decizie sunt nu atât tinerii educați, entuziaști și fideli Evangheliei, din biserica locală, cât mai ales „personalitățile” urbei, ortodocși din naștere, dar poate mai puțini creștini, pricepuți la traficul de influență și la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din biserica locală, cât mai ales „personalitățile” urbei, ortodocși din naștere, dar poate mai puțini creștini, pricepuți la traficul de influență și la necesarele inginerii financiare. Așa se explică modul în care, printr-o secretă alianță între preot și consiliul parohial, apar peste noapte stranii arhitecturi, netocmite zugrăveli, necioplite iconostase sau aiuritoare candelabre, fără ca vreunul dintre membrii parohiei - între care nu puțini artiști pricepuți sau oameni cu pregătire teologică - să fi fost consultat. Excluderea tineretului din deciziile cu relevanță teologică și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tineretului din deciziile cu relevanță teologică și duhovnicească pentru majoritatea bisericilor locale explică deci apariția organizațiilor și chiar a parohiilor ASCOR. Ele sunt un răspuns dat unei maladii ecleziologice curente și o alternativă, până la un punct onestă, la secătuirea vieții parohiale de rând. În parohiile din marile orașe universitare, tinerii cu buletin de flotant n-au șansa să se întâlnească, să se bucure împreună de o agapă și să discute problemele care-i frământă 1. Pentru a deveni activi într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întreținut în unele cazuri de vagi preocupări matrimoniale 1? Vom continua să ne îmbătăm cu vinuri nobile și apă rece la mese rotunde despre ecumenism, organizate pe cheltuiala Comunității Europene? Se cuvine poate să ne resemnăm, dată fiind degradarea vieții parohiale și mănăstirești din ultimii ani? Să acceptăm oare fără reproș criza de comunicare a ierarhiei bisericești cu elita laicilor creștini din România, socotind că nici un demers cultural și duhovnicesc din partea tinerimii ortodoxe nu va conduce la o adevărată renaștere spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sugestii pe care le dorim amicale și constructive. Ele sunt rostite dintr-o convingere simplă: Facultatea de Teologie nu poate fi o mănăstire și nici nu suplinește formarea duhovnicească a creștinului de la oraș, aflat în legătură permanentă cu o biserică parohială. Programul de educație teologică fiind limitat la doar trei ani - după procesul Bologna -, obiectivele pedagogice ale acestei întreprinderi trebuie să rămână fezabile. Facultățile de Teologie nu s-au inventat pentru cei trecuți deja prin școala deșertului, deși deșertul ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
diplomatică, dl Baconsky insistă asupra faptului că nu există soluții integrale la crize săpate timp de secole. Apelul se îndreaptă atunci mai cu seamă către intelectualii români dornici să descopere nu atât voluptățile cozeriei, ci, în primul rând, smerenia însoțirii parohiale. Fără această expunere în fața realității concrete a Bisericii, cu greu va putea descoperi cineva adevărata față a României profunde, asfixiată de enorme contradicții. Aici se conturează poate un răspuns asupra căruia ar trebui insistat. Pentru ortodocșii din Estul postcomunist, simțul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
XX- a fost aceea de a expune, prin scrierile sale, dimensiunile cu adevărat universale ale mărturiei Sfântului Siluan. Pentru a face transparentă această universalitate - care, în esență, reflectă dumnezeirea lui Hristos -, starețul Sofronie nu avea cum să aleagă un dialect parohial. Precum marii teologi ai Bisericii - Grigorie de Nyssa ori Maxim Mărturisitorul -, părintele Sofronie n-a ezitat să folosească limbajul filozofic al propriei sale generații, îmbogățindu-l conceptual și semantic din perspectiva propriei sale înțelegeri a revelației. În acest fel, mărturisirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alfabetizare liturgică și instrucție biblică a credincioșilor este vital. Hristosul vestit de Biserică este „după Scripturi”, iar atunci când sunt lipsite de acest reper central, comunitățile creștine nu pot decât să sufere un permanent leșin pietist. „Școala duminicală” organizată în jurul bisericilor parohiale ar fi cea mai fericită oportunitate pentru lectura Scripturii în duhul de rugăciune primenit de liturghia dimineții. Urmând indicațiile lecționarului, credincioșii îndrumați de un preot sau laic instruit ar putea să iasă din captivitatea lecturii private, urmând logica hermeneutică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despărțite, văduvelor de război, copiilor abandonați etc. S.O.N.F.R., considerată, alături de Societatea de Patronaj și de Crucea Roșie „ca una din cele mai importante opere naționale din țară”, a antrenat, prin intermediul celor 46 de filiale și 24 de organizații parohiale ale sale, un mare număr de femei din toate provinciile în adunarea de colecte pentru armată: bandaje, paturi, lenjerie, haine, donații bănești etc. Membrele Societății au lucrat ca surori de caritate în spitale și în cadrul Crucii Roșii 2. Imediat după
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Constandache, Petre Gârboviceanu, toți slujitori cucernici ai marelui crez ce ne-a unit pe toți. ș...ț Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, în tot acest răstimp, își continuă munca cu chibzuință, își apără doctrinele și principiile, își înmulțește Comitetele Parohiale și Filialele și, în fine, pe când atâtea opere sărăcesc, Societatea Ortodoxă mărește capitalul material ce-și întinde rasa de ordin moral, ajungând să fie cea mai importantă Societate din țară în serviciul educației. Nicăieri o operă de inițiativă privată nu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
cu toată solemnitatea, într-o atmosferă de caldă solidaritate. Filialele au luat parte la toate manifestațiile culturale și naționale. La Brăila s-a deschis o școală Primară foarte mult frecventată, răspunzând unei nevoi simțite și acoperindu-și cheltuielile. Organizarea Comitetelor Parohiale la această Filială este din cele mai fericite; membrele Filialelor au știut să pună opera Societății Ortodoxe în serviciul asistenței. Filiala Piatra Neamț, cu vrednica ei prezidentă a făcut din căminul său un centru de pregătire ortodoxă și națională a tineretului
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ale Societății Ortodoxe Națională a Femeilor Române din întreaga țară de la Dorohoi la Severin în număr de 27, și-au îndeplinit rolul, fiind mai frecventate ca oricând. N-am putea îndestul să aducem expresia recunoștinței noastre, inimoaselor comitete filiale și parohiale, ce cu atâta însuflețire se ocupă de instituțiunile noastre, școli și grădini de copii, care grația muncii corpului didactic au ajuns la marele renume ce l-au căpătat. Țin să omagiez pe toate președintele noastre de filiale și parohii căci
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
obișnuia să jongleze ore întregi cu cutii de trabucuri și cu multe altele, până când a căpătat o spectaculoasă dexteritate în această îndeletnicire. (În familie circulă zvonul că, inițial, a fost luat în mănăstire - adică eliberat de îndatoririle sale de preot parohial - pentru a fi ferit de tentația persistentă de a administra enoriașilor hostia sacramentală stând la distanță de ei și descriind cu ea o traiectorie în arc, peste umărul lui stâng.) Cât despre mine - prefer să-l las pe Seymour la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de obicei, de gașca lui de admiratoare. Cinci minute mai tîrziu, nu era nici urmă de Bea. M-am hotărît să mă apropii de ușa aulei și să arunc o privire. O tripletă de fete cu un aer de școală parohială conversau și făceau schimb de observații sau de confidențe. Cea care părea lidera congregației Îmi observă prezența și Își Întrerupse monologul pentru a mă sfredeli cu o privire cercetătoare. — Iertați-mă. O caut pe Beatriz Aguilar. Știți dacă vine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a ne căsători și am trăi undeva la țară, am crește cai, am avea grădină cu trandafiri și ne-am descompune, până am ajunge doi decrepiți bătrâni, care miros a păr de câine și fac un spectacol jalnic în Consiliul parohial. — Star, dar tu ești englezoaică. Asta am crezut că-ți dorești. Am spus eu asta vreodată? — Că ești englezoaică? Dar ești! — Despre traiul la țară. N-am spus niciodată asta. Nu asta îmi doresc, tu ți-o dorești. Ești cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-l supună cu aripile, elicea și motorul avionului său. A rămas, așa, suspendat În timp, visul de copil În curtea grădiniței și a bisericii care, după cum ți-am spus, era atunci mult mai semeață. Autoritățile puseseră stăpânire pe casa parohială și o transformaseră În grădiniță de copii. Nu Îmi dau prea bine seama cum se Împacă treaba asta cu lupta Împotriva misticismului: grădinița se afla la numai câțiva metri de intrarea În biserică. Și băieții, și fetele purtau aceleași șorțulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă treceau vertijuri plăcute și nelămurite. Fără să vreau, Îmi mușcam limba și buzele. Înainte ca usturimea pricinuită de nuia să-mi Încețoșeze ochii cu lacrimi, apucam să văd zvâcnetul din piepții cămășilor totdeauna frumos colorate. Tot acolo, În casa parohială, am Îndurat și prima mare umilință În dragoste. Pe cea de-a treia fiică de Împărat o vizita și o curta un nene inginer dintr-un sat vecin. Venea Îmbrăcat Îngrijit - pantalon cu dungă și cămașă albastră -, mirosea frumos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
purta o sutană neagră, cu guler alb. Eva se trase iar în spatele copacului și medită la penibilul situației în care nimerise și la jenanta ei lipsă de veșminte. Totul era extrem de stânjenitor. N-ar fi mers înspre casa aceea - casa parohială - fără ceva pe ea nici s-o fi tăiat în bucăți. Viața pe Parkview Avenue nu o pregătise pentru asemenea situații. Viața pe Rossiter Grove nu-l pregătise pe Gaskell pentru situația pe care o descoperi când Sally îl trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gen de acoperământ oarecare. Se uită în jur după un veșmânt temporar și în cele din urmă se opri la niște iederă care se cățăra pe gardul cimitirului. Apoi ieși de la adăpostul salciei, aruncând mereu câte o privire către casa parohială, țopăi grăbită peste gardul de sârmă și peste poarta cimitirului și intră în așezământ. Ajunsă acolo, sfâșie un braț de iederă de pe trunchiul unui copac și, ținând-o în fața ei cu destulă neîndemânare, își croi drum pe furișatelea pe cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mascată de copacii plasați între Eva și casă, dar o dată sau de două ori femeia se văzu nevoită să se ghemuiască și să țopăie de pe un mormânt pe altul, timp în care putea fi văzută în toată splendoarea dinspre casa parohială. Când ajunse în tinda bisericii, gâfâia, iar senzația de indecență îi crescuse înzecit. Dacă perspectiva de a se prezenta goală la ușa casei parohiale o ofensa din considerente de bună-cuviință socială, ideea de a intra dezbrăcată la piele într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]