3,503 matches
-
vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am ajuns În fața unui lift pe care nu-l observasem până atunci. Eveline și-a spus cu glas tare numele și ușile s-au deschis fără zgomot. - E o parolă? am Întrebat curios. - Nu, puteam să spun absolut orice altceva - Adam Adam, de pildă, supercalifragilisticexpialicoco sau mânăstirea din Parma -, era totuna. Sistemul de deschidere are la bază senzori care se activează dacă recunosc timbrul vocii solicitantului. Cei care au acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-și rezervele de aur. Banii obținuți prin astfel de tranzacții, cele mai multe dintre ele clandestine, au fost depuși În seifurile unor bănci reputate, de asemenea, răspândite pe toate meridianele. Comoara s-a transformat Într-o listă cu numere de cont și parole. Cine are lista, are comoara. - Asta cauți tu În subsolul Centrului, așadar... - Nu numai eu, după cum ai văzut. - Mă rog, și Zoran. Dar cum a ajuns lista aici? Ce amestec are Centrul În aventura lui Noel Corbu? - Mi-ai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe chipul ei amprentat de o paloare accentuată era oboseala unei nopți de nesomn, conjugată cu nemulțumirea eșecului cu care m-a pus prompt la curent: - Hârtiile pe care le-am găsit În subsol sunt total inutilizabile. Nici urmă de parola pe care o caut de-atâta timp. A tăcut Înnegurată, așteptând din partea mea o Întrebare care n-a venit. Fără să mă privească, a continuat: - Ani de căutări și de iluzii, nervi, riscuri - totul a fost degeaba. Proasta de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plimbe la nimereală pe claviatura unei mașini de scris ori pe tastatura unui computer. - Conturile sunt, după cum vezi, codificate, după cum știam, de altfel, a spus Eveline mai mult ca să se descarce decât pentru a-mi risipi mie nedumerirea. Cât despre parola pe care speram s-o găsesc... Aveai tu o chestie cu șamponul... cum era? Folosește asta drept șampon, adică spală-te cu ea pe cap... Listele din arhivă sunt cel mai ieftin, dar, În același timp, cel mai scump plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e drama: În cazul de față, mai multe rezultate Înseamnă, de fapt, nici un rezultat. Deșteptul de unchiul Noel, s-a trezit hodoronc-tronc autorul de romane polițiste dintr-Însul! Adică, de ce să notăm noi clar și frumos numărul de cont și parola alături, când putem complica totul cu un pic de mister rebusist!? Așa, pentru culoare locală... Păi, să nu-ți blestemi zilele și arborele genealogic Împodobit cu asemenea specimene detestabile? Văzută din afară, supărarea Evelinei avea În ea ceva comic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o naivă și o infantilă, pentru că n-am minte nici cât să trec strada, de-aia! Am crezut ca o dementă că În camera interzisă de la subsolul Centrului se află ceva În plus față de ce găsisem eu În hârtiile unchiului - parola și numerele de cont În varianta lor necifrată, de exemplu. Fals! De o mie de ori fals! Nu era decât un duplicat, o copie a documentului cu care Îmi bătusem capul atâta vreme. Și nu numai eu, pentru că am apelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
altă parte. Nu există alte documente, n-avem de-a face cu o enigmă scalată, cu indicii care să trimită de la unul la altul. Ai avut mereu toate datele problemei În mână. În listă există și numerele de cont, și parola, Înțelegi? Trebuie doar citită corespunzător, atât. Și până la un punct, cred că ai făcut-o deja. Eveline m-a privit sceptică. - Așa zici tu? Poftim, ai ambele liste În față: citește-le cât poți de corespunzător și comunică-mi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fiind urmat de două cifre. Al doilea grup cuprinde indicativul băncii, inițialele ei, de regulă. Contul propriu-zis Îl constituie celelalte patru grupuri de semne, În total, deci, șaisprezece. Ele ne interesează, pentru că ele sunt cifrate. Și ne mai interesează, bineînțeles, parola, care poate fi un cuvânt sau grup de cuvinte ori un număr, alese de depunător. Dacă nu cunoști parola, n-ai acces la cont. Zădărnicia a tot ceea ce am reușit eu până În prezent constă În următoarele două aspecte: unu - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
celelalte patru grupuri de semne, În total, deci, șaisprezece. Ele ne interesează, pentru că ele sunt cifrate. Și ne mai interesează, bineînțeles, parola, care poate fi un cuvânt sau grup de cuvinte ori un număr, alese de depunător. Dacă nu cunoști parola, n-ai acces la cont. Zădărnicia a tot ceea ce am reușit eu până În prezent constă În următoarele două aspecte: unu - nu știu sigur dacă echivalarea cifre-litere la care am ajuns În final (aceea pornită de la cuvintele lui Noel Corbu „Cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sigur dacă echivalarea cifre-litere la care am ajuns În final (aceea pornită de la cuvintele lui Noel Corbu „Cheia e Alexandru cel Mare”) este Întru totul corectă și doi - nu am găsit nici un indiciu, fie și oricât de vag, privitor la parolă. Așadar, o incertitudine - descifrarea -, dublată de o necunoscută totală - parola -, asta-i toată recolta. Să nu spui că e totuși mai mult decât nimic, că m-arunc pe fereastră. - Ai omis ceva... - Nu cred. Sau, În orice caz, nu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aceea pornită de la cuvintele lui Noel Corbu „Cheia e Alexandru cel Mare”) este Întru totul corectă și doi - nu am găsit nici un indiciu, fie și oricât de vag, privitor la parolă. Așadar, o incertitudine - descifrarea -, dublată de o necunoscută totală - parola -, asta-i toată recolta. Să nu spui că e totuși mai mult decât nimic, că m-arunc pe fereastră. - Ai omis ceva... - Nu cred. Sau, În orice caz, nu ceva important... - Rămâne de văzut. Ai spus că orice număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pragmatismul sec al Evei. Nu e nici un fel de gata! Să zicem că avem conturile și că mai sunt și corecte, ceea ce nu scrie nicăieri și nu garantează nimeni. Bravo, flori, felicitări! Ei, și cu-asta ce-am făcut? Fără parola fiecărui cont, totul e, scuză-mă, simplă loțiune Diana la picior de pirat șchiop... Cugetare: pe cât de lung e drumul de la agonie la extaz, pe atât de scurtă e ruta inversă. Revenit cu coada Între picioare și cu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
multe fețe, Într-adevăr. Las’ că nici Eveline nu deborda de entuziasm. Pentru o poză cu mutrele noastre, Charles Redford ar fi semnat probabil fără rețineri un cec În alb. - Domnule, dar de ce e obligatoriu ca fiecare cont să aibă parola lui? N-ar putea să fie una singură pentru toate? Întrebasem retoric și Într-o doară, ca să risipesc cât de cât atmosfera de culoarea eșecului și a neputinței ce se Înfiripase prin preajmă. În lipsă de ceva mai bun, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru toate? Întrebasem retoric și Într-o doară, ca să risipesc cât de cât atmosfera de culoarea eșecului și a neputinței ce se Înfiripase prin preajmă. În lipsă de ceva mai bun, m-am agățat ca mortul de colac de ideea parolei unice și am Început s-o argumentez meticulos, de parcă aș fi avut-o În buzunarul de la ceasul de mână (alt citat din opera orală a spiritualului de frate-meu - chiar: ce-o face el acum? Și, mai ales, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
demonstrativ. Când a catadicsit să deschidă gura, am avut surpriza să constat că mă urmărise cu mai multă atenție și interes decât lăsase să se vadă. - Și eu Încep să cred că n-avem de-a face cu mai multe parole. Comoara este una singură, a fost doar segmentată În mai multe depozite bancare, dar ele trebuie să conserve un numitor comun. Care numitor comun ar putea fi tocmai această parolă unică. Iar ea e undeva aici, În fața noastră. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cred că n-avem de-a face cu mai multe parole. Comoara este una singură, a fost doar segmentată În mai multe depozite bancare, dar ele trebuie să conserve un numitor comun. Care numitor comun ar putea fi tocmai această parolă unică. Iar ea e undeva aici, În fața noastră. Din păcate, deșteptăciunea mea are anumite limite, sunt dezolată că trebuie să recunosc. Nu pot să mă adun, am pierdut firul, sper că poți să Înțelegi... Încearcă tu, ești mai puțin implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
greșit prin exagerare și mecanicism. Dacă În fiecare număr de cont este ascunsă cumva o literă care trebuie lăsată așa cum e, adică netradusă În cifre? Iar literele respective, puse una lângă alta, să alcătuiască un cuvânt care să fie chiar parola? Mă rog: un cuvânt, o sintagmă, ceva... N-ar putea fi o idee? - De ce nu? Mergi mai departe... Întrebarea este: cum recunoaștem acele litere? Toate sunt scrise la fel, nu există diferențe, m-am uitat atentă. Și toate aparțin grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unul de solidaritate Întru decepție. Deodată, Eveline și-a azvârlit mâinile În lături, apoi mi s-a aruncat În brațe, fremătând de bucurie: - Te-am păcălit! a exclamat cu candoarea senină a copiilor cărora le reușește o șotie. Am găsit parola, dar am vrut să-ți dau emoții, de-aia mi-am confecționat mutra aia de Înmormântare. Am găsit-o, Înțelegi? Îți dau voie să recunoști că sunt o tipă genială; mama ar fi mândră să știe ce fată are. Felicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
E... Pe urmă X, A, N, D... Ei, drăcie!... - „Schimbă ordinea!”, nu era asta deviza? Chiar tu, Brutus, descoperitorul ei, ai uitat-o? Nu e frumos... continua Eveline să-și savureze ludic triumful. Am rămas bouche bée. Așadar, infernala, misterioasa parolă era ALEXANDRU CEL MARE. Mai simplu decât așa nu se putea. Și nici mai neașteptat, dacă te gândești că soluția apărea explicit În textul lui Noel Corbu: „Cheia este Alexandru cel Mare”. Grozav Îi mai plăcea individului să joace pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mod normal ar fi trebuit să audă cuvintele codului pe care îl stabilise cu omul său de legătură. Deocamdată e acceptabil, se hotărâse el să dea un răspuns neutru. Ar fi trebuit să închidă telefonul pe loc, din moment ce nu primea parola. Nu o făcuse numai pentru că știa cât de neglijenți sunt clienții lui musulmani și, cât de puțină importanță dau ei regulilor. Probabil că nu se putea abține să facă mai întâi o conversație de politețe. Din moment ce vă aflați aici, constat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O zărise Într-o seară tîrzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar felinarele străzii clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr-o parolă prestabilită), iar pînă atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea-i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atît de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci cînd spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu-i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucîtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, cînd, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mîini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumînd pe Întuneric, va denunța În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
puțin de vârsta dumneavoastră și poartă o cravată albastră cu buline albe, socotesc că n-or fi multe la fel la posturile militare de frontieră, Îl cunosc, albatros, Nu-l cunoașteți, nu face parte din serviciu, Ah, Va răspunde la parola dumneavoastră cu fraza Oh, nu, niciodată nu e timp, Și a mea care e, Timpul ajunge întotdeauna, Foarte bine, albatros, ordinele dumneavoastră vor fi îndeplinite, la ora nouă voi fi la frontieră pentru acea întâlnire, Acum întoarceți-vă în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu harta, imaginați-vă că albatrosul a uitat să mă informeze unde se află postul șase-nord, nu trebuie să fii foarte inteligent ca să-ți dai seama că această lungă și prost ordonată frază putea fi înțeleasă de celălalt ca o parolă falsă și atunci, din două una, ori bărbatul îi chema pe militari să vină să-l prindă pe vicleanul provocator, ori scotea pistolul și chiar acolo, jos cu votul alb, jos cu starea de asediu, moarte trădătorilor, făcea o justiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]