674 matches
-
sfârșitul liturghiei. La Monterey, în 1967, s-a întâmplat un lucru ce ține de magie: muzicieni diferiți ca stil, rasă și gen abordat s-au manifestat împreună exact ca-n perioada genuină (că dacă scriu iar paradisiacă vă duc la paroxism!) a omenirii - all together! O spune prezentatorul, o repetă peste decenii producătorii, o resimt la vizionare spectatori complet neinformați despre ce-a fost acolo. Artiștii se plimbă prin oraș (legendara secvență cu Brian Jones privind ingenuu la camera de filmat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
nu citisem încă nimic scris de Labiș. Am căutat un volum al său și am citit câteva poezii. Într-adevăr Beniuc nu greșise: „Moartea căprioarei este o capodoperă a literaturii”! În acele zile animația din jurul patului poetului a ajuns la paroxism. Intelectualii din toate colțurile țării, studenți, scriitori, artiști, elevi, ziariști, treceau măcar pentru câteva clipe pe lângă patul lui Labiș. Zilnic în cabinetul meu se aflau câțiva dintre cei care se interesau de evoluția bolii. Am cunoscut pe părinții lui Labiș
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
în ceea ce privește relația text - scenă, datorită exagerărilor retorice, predilecției pentru gesturile eroico-patetice, cultului pentru tirada antitetică. Se înlocuiește astfel un formalism („cel calofil”), cu altul („al antitezelor”), încât nu se realizează un progres vizibil. După ce teatrul romantic avea să ducă la paroxism declamația, părăsind orice contact cu realitatea, urmează reacția naturalistă, care înseamnă, de fapt, chemarea spre realitate, chiar în sfera primatului textului. Teza naturalistă era cea a adevărului cu orice preț, evitându-se artificiul și simularea într-atât, încât se ajunge
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Când m-au văzut îndreptându-mă către tren, după ce-mi luasem rămas bun de la ei și le urasem curaj și mai ales când au văzut că iau cu mine valiza și sacul de parașută, deznădejdea lor a ajuns la paroxism și au izbucnit în plâns. Am plecat repede și trenul se puse în mișcare. Într-un sfert de oră urma să fiu la Curtici. Ceea ce se și întâmplă. Imediat am coborât și la biroul șefului de gară am întrebat cine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cerșetoria, mai ales când în oraș reapărea sărăcia și foametea. În fața creșterii problemelor sociale și a eșecului de a le împiedica, orașele au început să fie descrise ca locuri ale pierzaniei, periculoase și nesănătoase. Teama de asfixiere și infecție atingea paroxismul la sfârșitul Vechiului Regim. În afară de tema fiziocratică a "mâinilor întinse agriculturii" de către oraș, tema denunțării bolilor orașului a devenit o temă predilectă în secolul Luminilor. Orașul cu înfățișare viciată și vicioasă era departe de progresele civilizației al cărei laborator 3
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sporirea libertății individuale, care depășesc dramatic condițiile materiale necesare realizării lor. Atingem aici una dintre principalele dificultăți ale guvernării în democrațiile moderne. Consecință derivată din mișcarea spre egalizarea condițiilor, dacă înăsprirea rivalităților dintre indivizi nu mai duce conflictele sociale la paroxism ceea ce prevăzuse Tocqueville 522 -, se pare că se traduce astăzi mai puțin prin dezvoltarea ipocrită a jocurilor diferențelor, descrise odinioară de Pierre Bourdieu 523, cât prin înmulțirea comportamentelor de evitare. Din moment ce mobilitatea socială devine mai curând asociată cu spectrul declasării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Retz despre Mazarin: „N-a fost nici blând, nici crud, pentru că nu-și amintea nici binefacerile, nici insultele.“ Model de ineficiență, Regentul a înălțat până la geniu arta de a-și irosi talentele. În cazul lui putem chiar vorbi de un paroxism al frivolității. De aici nu putea să rezulte decât o mare dezordine în treburile statului. Contempo ranii nu s-au mulțumit să-l facă răspunzător de asta, ei au mers până la a-l compara cu Nero; totuși, ar fi trebuit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ești nimic. De unde, urmând dozajul acestor elemente, groaza de sublim sau calmul seninătății. Astfel, nimicirea conștiinței personale și conștiința că intri într-o realitate superioară și după grad și după individ, o răpire mai repede și mai violentă, momente de paroxism, o destindere mai bruscă sau mai dulce înainte de a reveni la tine însuți. Aceasta e substanța comună din care sunt făcute diferitele extaze(Henri Delacroix: Psychologie de l’art, p. 338 ). Aceasta nu înseamnă totuși că cele două feluri de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puțin comunitatea țiganilor în Transilvania de Nord, din cauza modificării situației militare. Comunitatea care a plătit nu doar pentru locul ocupat în societate sau pentru posibilitatea continuării traiului de zi cu zi, ci a plătit cu viața politicile naționaliste duse până la paroxism, a fost evreimea din Transilvania de Nord. Despre unele etape ale privării de drepturi a evreimii, în număr de 150 de mii, din Transilvania de Nord, s-a vorbit deja; adică despre extinderea în nordul Transilvaniei a celei de a
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de Mailly, arhitec?i). Aceste opere au �n comun o extrem? tensiune dinamic?, care vine at�ț din c?utarea expresiv?, c�ț ?i din �ns??i natură structurilor lor. Aceast? energie, că s? zicem a?a, exhibi?ionist?, atinge paroxismul �n lucr?rile lui Catalan S. Calatrava, cu o propensiune c?tre mimetismul simbolic (gară TGV de la aeroportul Lyon Satolas, 1989-1994). O energie mai re?inut? difuzeaz? puternică citadel? de beton a aerog?rîi nr. 1 de la aeroportul Roissy � Charles
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
vechime. Seismografele moderne sunt automate, iar Într-o stație seismică sunt necesare cel puțin două seismografe: unul vertical (cel din imagine) și unul orizontal. Cutremurul este Înregistrat pe seismograme În care sunt indicate momentul de debut al cutremurului, faza de paroxism și faza de stingere a cutremurului, toate desfășurate pe durata cutremurului. • Cuantificarea cutremurelor se face prin magnitudine, intensitate și accelerația maximă. • Magnitudinea unui cutremur este un criteriu de cuantificare cantitativă prin stabilirea energiei cutremurelor. Aprecierea magnitudinii se face pe scara
Prelegeri academice by Prof. dr. LEONARD OLARU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92353]
-
a insinuat firesc frica, mai Întâi o frică dispersată, ca notele organizând rețeaua unui leitmotiv al unei simfonii, apoi frica fizică, brută. Psihologia fricii Încă nu s-a scris „științific”. Literatura a transformat frica Într-o chestiune În sine, un paroxism În genul trăirilor lui Kafka. Acolo Însă frica este endogenă, vine dintr-un izvor propriu, poate dintr-o leziune degenerativă. Frica brută de care au suferit românii (nu o frică nevrotizantă și nici una grefată pe un substrat nevrotic) este sentimentul
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
acompaniată de parestezii (amorțeli, furnicături), senzație de răceală în segmentul arterial afectat, scăderea temperaturii locale, dispariția pulsului în segmentul afectat, paloarea segmentului de membru, ulterior tulburări de motricitate; - neuropatia ischemică: când durerea poate fi severă sau moderată, fiind caracteristică cu paroxisme sub formă de junghi, dureri sfâșietoare, arsură, dureri pulsatile, modificări temporare de culoare a tegumentelor; - paroxismele algice survin mai ales noaptea, au o durată de ore, fiind întâlnite mai ales în ateroscleroza obliterantă, trombangeita obliterantă și arteriopatia diabetică. b) durerea
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
pulsului în segmentul afectat, paloarea segmentului de membru, ulterior tulburări de motricitate; - neuropatia ischemică: când durerea poate fi severă sau moderată, fiind caracteristică cu paroxisme sub formă de junghi, dureri sfâșietoare, arsură, dureri pulsatile, modificări temporare de culoare a tegumentelor; - paroxismele algice survin mai ales noaptea, au o durată de ore, fiind întâlnite mai ales în ateroscleroza obliterantă, trombangeita obliterantă și arteriopatia diabetică. b) durerea intermitentă este una din cele mai caracteristice simptome, fiind dependentă de temperatură sau de postură. La
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
acută: durere cu debut brusc în peste 80% a cazurilor, netă în câteva ore în toate cazurile, acompaniată de amorțeli, furnicături, senzație de răceală în segmentul arterial afectat; -neuropatia ischemică: când durerea poate fi severă sau moderată, fiind caracteristică cu paroxisme sub formă de junghi, dureri sfâșietoare, arsură, dureri pulsatile, modificări temporare de culoare a tegumentelor; -paroxismele algice survin mai ales noaptea, au o durată de ore, fiind întâlnite mai ales în ateroscleroza obliterantă, trombangeita obliterantă și arteriopatia diabetică. b. Durerea
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
logicii tradiționale și a gândirii comune, cum că nu există nimic ce ar fi contradictoriu, a înlăturat contradicția atât din lucruri cât și din reflectarea cugetătoare, crede Hegel, aceasta fiind privită ca "un accident, oarecum ca o anomalie și un paroxism morbid trecător 357. Or, pentru el, "orice determinație, tot ce e concret și orice concept e în chip esențial o unitate de momente distincte și cu putință de a fi distinse, momente care (...) se transformă în momente contradictorii"358. Contradicția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sensul cel mai pur al cuvântului. Dar, pentru a nu se sfârși, pentru a fi dragoste în adevăratul sens, ea trebuie să rămână în această tensiune durere-bucurie. Experiența mistică este experiența dragostei, în acest sens pur, care înseamnă trăirea până la paroxism a acestei stări duble sau paradoxale, mai paradoxale, după cum ne dăm seama acum, decât cea estetică. Îndrăgostitul, cel ideal bineînțeles, este un mistic 529. Invers, iarăși, "misticul este un mare îndrăgostit, un îndrăgostit total, cel mai excesiv cu putință"530
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
întreg aparat etic, un aspect moral și prin excelență activ...". Urmând această cale, religiile protestante cad în eticism, eliminând orice aspect estetic și orice misticitate, arată Lupașcu. Așadar, religiile se îndreaptă fie spre esteticism, fie spre eticism, în scopul drenării "paroxismului dragostei, în folosul devenirii logicii, adică al existențialității, al experienței însăși"533. O ultimă experiență pe care o aduc în discuție ca aplicație la logica dinamică a contradictoriului și ca ilustrare a gândirii favorabile antinomicului a lui Ștefan Lupașcu este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca un fond funciar pasiv - parcelat, cartat, cadastrat, dominat de principiul partes extra partes - e începutul pierzaniei ei; doar se știe că groapa săpată altuia are o afinitate stranie pentru săpător, și că suprafața se poate uneori contorsiona concav la paroxismul încleștării ei cu adâncul. Arhitecții încercau să-și mobilizeze toată imaginația întru spulberarea temerilor că, odată oferită lecturii lor, urma felului de-a fi al gazdelor avea să fie întipărită în beton, oțel și sticlă, și ca atare oferită în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
indusă de efectul surpriză; fără îndoială că, înainte de a deveni un simplu divertisment scenic, iluzionismul trebuie să fi avut robuste rădăcini pragmatice și, probabil, mobiluri destul de vulgare. Dacă arta înaltă își disimulează artificiul în naturalețe, e de crezut că, la paroxism, și naturalețea nevoii celei mai sordide ar avea motive să se învăluie în draconice exigențe de stil spre a dobândi împlinire. În săptămânile ce urmară, trupul reginei încercă, noapte de noapte, să-l obișnuiască pe cât posibil cu răul de înălțime
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el se lăsa acoperit de aripa străină și pufoasă, pe care-o găsea deseori lipită ascultător de trupu-i. Ea era ascultarea lui. Luând aminte la vastitatea subsonoră a spațiului, căutându-i încordat coerențele printre întreruperi, ființa lui se dedubla la paroxismul efortului propriu, scindându-se, înstrăinându-se, dar menținându-și totuși contactul cu sine printr-o articulație, ce se deplasa spontan fără încetare. Nu-i era întotdeauna ușor de găsit și la dispoziție. Fisura asta născută din excesul de luare aminte
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui până se dezgustase insuportabil de sine; atunci, într-o străfulgerare de moment, îi înapoiase terapeutic toate darurile primite de la el, bănuite a fi agenții unei redutabile contaminări cu previzibilitatea specifică obiectelor. Nu găsise cuvântul potrivit în olandeză și, la paroxismul furiei, îi strigase în germană "du ummauerst mich!" - "mă zidești de vie!" - în vreme ce trupu-i viguros se zbătea eliberator mai senzual decât și l-ar fi imaginat Ian vreodată, împodobit de sclipirile unor posturi noi, războinice. Strălucea ațâțător de imprehensibil în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
poate fi considerat persoană morală sau subiect etic. Iar atunci când aceste personaje decad din statutul de personalități sociale credibile, când nu mai au recunoaștere, nu mai au nici legitimitate. Mișcările sociale apar atunci când lipsa de respect social sau cultural atinge paroxismul, când problema recunoașterii demnității indivizilor și grupurilor vine În contradicție flagrantă cu ideea de dreptate socială. În 1965, Vasile Pavelcu a publicat cartea Drama psihologiei. Autorul Înfățișa drama. unei științe care a avut de rezolvat contradicțiile sale interioare, care a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fost, mai degrabă, o vocație paralelă care s-a dezvoltat în mine - aceea de a face ceva pentru a nu lăsă în urmă o lume mai urâtă decât cea pe care am moștenit-o. La un moment dat, am atins paroxismul acestei „atitudini de angajament”, fiind gata să dispar fizic doar spre a apăra niște principii în care credeam. Azi, unii din prietenii mei sunt oarecum stânjeniți de faptul că mă declar, de mai multă vreme, un om mort. Îi asigur
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cabotinism, nici, vreau să sper, din cauza unei stări depresive mai acute decât a atâtor altora dintre noi. Mă consider deja mort, fiindcă nu mai sunt gata să mor pentru credințele și idealurile mele. Poate că este tot o stare de paroxism. La ce țin mai mult din toate cele de care credeți că m-am învrednicit? Greu de spus. Știu și eu? Poate că cel mai mult țin exact la ceea ce scrie Cristian Tudor Popescu în acea laudatio de pe premiul pe
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]