933 matches
-
apare sub forma unui articol nehotărît care predetermină anafora prin extragerea unui substantiv de sine stătător. În [P4], trecerea este asigurată de folosirea unui prezent cu valoare absolută care corespunde obiectului general al propoziției; în [P4'] apare construcția A fi + Participiul trecut. Considerăm că "este înarmat" descrie o acțiune și că întreaga propoziție corespunde unei fraze active în prezent: "Învățarea anumitor lucruri cît mai curînd posibil înarmează mai bine copilul pentru a înfrunta viața". Aici, indicatorul temporal "mai repede" și semantismul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de pe țărmurile Mediteranei 3. Este „epoca de aur a gramaticii latine”, în care școala gramaticului căpătase un renume uriaș 4; după ce copilul învăța scris-cititul acasă cu un praeceptor, urma această școală unde studia „cele opt părți de vorbire” (nume, verb, participiu, articol, pronume, prepoziție, adverb, conjuncție), ortografia (neinfluențată de intonațiile limbii vorbite), metrica și prozodia versificației clasice și marile texte juridice și istorice 5. „Școala gramaticului” reușea să confere o vastă cultură generală, punând bazele formării paideutice 6. Tânărul absolvent urma
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de mai sus se poate converti într-o predicație contrafactivă: (114) (Cum nu l-au interesat niciodată banii), îl și văd mare om de afaceri! 4.4.2. Predicatul secundar se poate realiza ca GAdj, cu centru adjectiv calificativ sau participiu. În aceste structuri, în care se exprimă percepția unei proprietăți, sunt admise toate cele trei verbe analizate. A vedea, exprimând o percepție fizică, selectează adjective care denotă o proprietate temporară 113, fizică sau psihică, a referentului caracterizat: (115) Îl văd
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Varuna e deja în declin în epoca vedică. El e departe de a se bucura de popularitatea lui Indra, de pildă. Dar de el se leagă două noțiuni religioase care vor avea un viitor excepțional: rta și măyă. Cuvântul rta, participiu trecut de la verbul "a se adapta", desemnează ordinea lumii, ordine cosmică, liturgică și morală, în același timp22. Nu există vreun imn închinat lui rta, dar termenul este citat frecvent (mai mult de 300 de ori în Rig Veda). Se proclamă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de pachete. Le pui jos lângă ușe, deschizi: ce-ar fi să vezi mereu pe toată lumea, încurcându-ți programul, încurcându-ți casa pe care tu încerci să o ții curată! Mouetta mică și neagră, Cara-Kâz, gospodărind! Nu știu de ce, acest participiu prezent mi-a evocat Fălticenii de altădată, cu mama traversând sufrageria, făcând pasiențe, mergând spre bucătăria cu plita mare, unde cozonacii moldovenești creșteau nebunește după hogeac. Relativ la chemările tale, le cred, deocamdată, fără ecou posibil. Sunt bucuroasă că ai găsit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
2008, Național TV, 1.III.2008), cel de-al doilea film, al douăzeci și douălea al seriei (Kiss FM, 1.XI.2007). Forma se poate explica prin analogie și prin dificultatea de a controla flexiunea în interiorul numeralului. 4.2. Acordul participiului adjectival (sau al adjectivului) 4.2.1. În limba română actuală a fost constatată tendința de pierdere a acordului în caz la genitiv-dativ al adjectivului și participiului adjectival care determină un substantiv feminin singular (având o formă diferită de cea
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
analogie și prin dificultatea de a controla flexiunea în interiorul numeralului. 4.2. Acordul participiului adjectival (sau al adjectivului) 4.2.1. În limba română actuală a fost constatată tendința de pierdere a acordului în caz la genitiv-dativ al adjectivului și participiului adjectival care determină un substantiv feminin singular (având o formă diferită de cea de nominativ), mai ales în situațiile în care adjectivul nu stă lângă substantivul pe care îl determină (Avram 1997: 360−361). Fenomenul privește în primul rând participiul
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
participiului adjectival care determină un substantiv feminin singular (având o formă diferită de cea de nominativ), mai ales în situațiile în care adjectivul nu stă lângă substantivul pe care îl determină (Avram 1997: 360−361). Fenomenul privește în primul rând participiul (cf. Gruiță 2006: 171-174). Exemplele din corpusul oral examinat conțin aproape în exclusivitate grupuri participiale postpuse, extinse, simțite ca adjuncți izolați, dintr-o construcție relativă eliptică de tipul "[care + a fi]": vestea deciziei luată de Guvernul italian (B1 TV, 1
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
unei campanii bine pusă la punct de către organizația Al-Quaida (TVR 2, 5.XI.2007), împotriva stării de urgență impusă de președintele... (TVR 2, 25.XI.2007). Semnificative sunt secvențele în care adjectivul este acordat, căpătând forma de genitiv-dativ, și numai participiul rămâne în forma de nominativ-acuzativ: în cadrul cercetării penale făcută... (OTV, 24.X.2007), grație tripletei sud-americane adusă în Ghencea în această iarnă (Radio România Actualități, 3.III.2008), începutul unei poezii frumoase compusă de... (TVR Cultural, 24.X.2007). Grupurile
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
în cadrul cercetării penale făcută... (OTV, 24.X.2007), grație tripletei sud-americane adusă în Ghencea în această iarnă (Radio România Actualități, 3.III.2008), începutul unei poezii frumoase compusă de... (TVR Cultural, 24.X.2007). Grupurile care au drept centru un participiu capătă o anumită autonomie față de centrul nominal al acestuia, astfel încât în mod aproape sistematic acordul în caz nu se mai realizează. 4.2.2. Folosirea formei omonime cu nominativ-acuzativul este mai rară la adjectivele propriu-zise, la care lipsa acordului în
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
în mod aproape sistematic acordul în caz nu se mai realizează. 4.2.2. Folosirea formei omonime cu nominativ-acuzativul este mai rară la adjectivele propriu-zise, la care lipsa acordului în caz e favorizată de intercalarea altor substantive sau, ca la participii, de faptul că adjectivul e centru de grup: trupul tinerei moartă în accidentul de tren (OTV, 12.V.2008). 4.3. Acordul adjectivului de întărire Materialul analizat nu a confirmat ipoteza că s-ar manifesta în continuare vechea tendință de
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
doar analogică) la tendințele cunoscute: extinderea genitiv-dativului feminin în -ei sau a formelor de feminin ale numeralelor. Materialul cercetat a confirmat ideea că lipsa acordului la genitiv-dativ nu se produce decât extrem de rar la adjective, fiind însă aproape generalizată pentru participiile adjectivale. Corpusul oral a permis observarea unor tendințe manifestate mai puțin în scris, pentru că se datorează influenței registrului colocvial (de exemplu, folosirea extinsă a prepoziției pe). 1 Contractul dintre Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" și Consiliul Național al
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
iubirii și comuniunii sfinților. Această învățătură dezvoltată de Sfântul Grigorie de Nyssa, constituie unul dintre aspectele cele mai originale ale gândirii marelui capadocian. „În timp ce numeroși teologi greci au descris tinderea sufletului spre Dumnezeu, utilizând chiar și cuvântul epectază, pornind de la participiul folosit de Pavel, Grigorie este original prin aceea că a susținut că țelul suprem al omului este, în el însuși, un progres neîncetat”. Epectaza este un progres neîncetat în virtute și cunoașterea lui Dumnezeu, căci viața creștină presupune un urcuș
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
de aici”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, traducere din grecește, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române. footnote>. Referința biblică din cartea biblică Filipeni, care este fundamentul biblic primar pentru noțiunea de epektasis (prin intermediul participiului folosit de Sfântul Pavel în versetul 13), îl aliniază o dată în plus pe Sfântul Maxim la Sfântul Grigorie; el aplică avertismentul Sfântului Grigorie din Despre viața lui Moise, care scrie că așa cum sfârșitul vieții este începutul morții, oprirea din cursa
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
amintește de trompetă și de tobă (Go East înlocuind aici celebrul Go West, Young Man!). Drumul cristalizează un fel de elan vital în același timp militar și profetic. Trimiterea directă înapoi la izvoarele antice: rută (drum) vine de la latinescul rupta, participiul trecut de la rumpere, "a sparge", "a deschide". În Iudeea- Samaria, drumuri pavate înseamnă clar ținut subjugat, pacificat, supus unei voințe; este o cale de acces pentru tancuri, pentru convoaiele de trupe și de mărfuri. Sună marțial, roman, legionar. Nu uit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
raporteze cuvântul românesc la stadiile preindoeuropene ale limbii în spațiul euro-afro-asiatic. De exemplu, S. Pușcariu crede că a descoperit adevărata etimologie a cuvântului băiat, care nu ar proveni, cum s-a crezut până la el, de la a băia „a scălda” ca participiu substantivizat al acestui verb. El spune că „numele satului Băietan la aromâni ne arată că băiat exista odinioară și în acest dialect. Dacă ar fi derivat de la verbul a băńa „a scălda”, ar trebui să aibă la aromâni (și în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
predicate din fragmentul citat, însă tipul lor devine fundamental pentru înțelegerea semnificației. Primul este un predicat verbal și instaurează un timp sacru, fără durată, a cărui importanță este augmentată de inversiunea „frumos soare”. Următoarele predicate au numele predicativ exprimat prin participii, ceea ce sugerează o anterioritate temporală față de curgerea istoriei. Numele predicativ dezvoltat, „soare răsărit”, conține echivalența dintre cele două figuri mitice și revelează încărcătura sacră a feciorului. Nu ni se spune nimic despre momentul pregătirii eroului, dar simpla lui apariție înlocuiește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate înghiți pe voinicul însemnat de soare decât până la arme: „Îl îmbucă jumătate,/ Jumătate nu mai poate,/ De curele-ncrucișate,/ De pistoale ferecate,/ De săbioare-atârnate,/ De cuțite ascuțite,/ Șearpele nu poate să-l înghită” (Celei - Gorj). Cumularea substantivelor cu determinanți la participiu are un efect hiperbolic asupra ascultătorului - cititor, în fața căruia Mistricean se conturează ca războinic mitic. Armele, ca exteriorizare a puterii interioare, au fost îndelung pregătite și perfecționate - ne-o arată adjectivele provenite din verbe la participiu - iar poziționarea atentă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
substantivelor cu determinanți la participiu are un efect hiperbolic asupra ascultătorului - cititor, în fața căruia Mistricean se conturează ca războinic mitic. Armele, ca exteriorizare a puterii interioare, au fost îndelung pregătite și perfecționate - ne-o arată adjectivele provenite din verbe la participiu - iar poziționarea atentă a arsenalului urmează reguli magice. Predicatele cu verbe la timpul durativ al prezentului indicativ completează imaginea intensă a înghițirii arhetipale și o prezintă în desfășurare într-un plan sacru. Un buzdugan solar își alege în cadrul probei vitejești
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiecare nouă menționare și are un efect asupra aspectului prozodic, odată cu marcarea ritmică a versurilor. Reluarea atributelor sugerează alteori o cerință anterioară ce a fost îndeplinită: „De frumoasă - e frumoasă,/ Dembrăcată - e-mbrăcată”. Apartenența imanentă la cosmos este revelată de reluarea participiului cu valoare de adjectiv: „Scris îmi este, scris,/ Soarele și luna”. În mentalitatea populară, a scrie, cu sensul și de a picta, are puterea unei legi nestrămutate ce afectează toate etapele vieții omenești. Reluarea verbului de percepție la perfect compus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
us" (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante). 3.2. Fără a avea rol de corelativ într-o structură cu un conector, totuși apare în context cu un circumstanțial concesiv în următoarele situații: a) dacă circumstanțialul concesiv este realizat prin participii, adjective sau adverbe (cf. GALR II: 598) Căutarea aceasta e mai mult sau mai puțin irelevantă, deoarece un personaj, chiar univoc inspirat din realitate, e totuși imaginar dacă e creație autentică (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante) Neînțeles astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
următoarea propoziție în greacă: "Καὶ ε̉σχήνωσεν ε̉ν η̉μϊν" ["și (El) a locuit printre noi"]. 6 (I, 22) ENION: emanația lui Tharmas. Numele Enion conține rădăcina grecească "on" care înseamnă "ființă" și care este participiul prezent al verbului "einai" = a fi. Verbul "einai" are afinități lingvistice cu aramaicul "AIN" "Neantul" ("AIN" este numele Ființei Supreme în Kabbala și Zohar; cf. Constantin Daniel, Scripta Aramaica, p. 258). 7 (I, 24) IERUSALIM / JERUSALEM: este "contrapartea" emanativă a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în bocete. Sigur că forma de feminin și-a avut participarea sa la apariția verbelor - vădăni (conjugarea a IVa, tranzitiv și intranzitiv); văduvi (este atestată și varianta, categoric mai veche vădui); apoi a postverbelor vădănie, văduvire, văduie, văduire, văduvesc; a participiilor (văduvit, văduvărit) și a substantivelor văduvie, văduvime. NOTE 1. Michelle Perrot (în conferința intitulată L’histoire saisie par le genre et la diffèrence de sexes, prezentată la Conservatorul Național de Arte și Meserii din Paris în anul 2000) izola factorii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b, 57) arată că deplasarea verbului lexical are loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în structura auxiliarului (a primului auxiliar în structuri cu auxiliar multiplu, cf. (57c)): verbul lexical (participiu verbal sau infinitiv) se ridică la stânga adverbului/cuantificatorului flotant, deși trăsăturile ale subiectului sunt marcate de auxiliarul verbal. Distribuția infinitivului verbal precedat de a validează ipoteza că - în română, cel puțin - ridicarea verbului la flexiune este independentă de trăsăturile ale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
valorile sintactice marcate de acestea sunt modul și modalitatea; de exemplu, în perechea minimală de mai jos, auxiliarul voi specifică modul indicativ (modalitatea irrealis), iar diferențele de temporalitate sunt marcate de infinitiv, respectiv "infinitivul perfect" (de fapt, auxiliarul fi plus participiul verbal trecut): (89) a. voi pleca (viitor propriu-zis) b. voi fi plecat (viitor anterior) Ideea că auxiliarele nu sunt direct implicate în valorizarea temporalității este neechivoc verificată de perechea minimală de mai jos (90); după cum se poate testa prin adverbe
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]