939 matches
-
etc. Voi să fi cântat etc. Ei, ele să fi cântat etc. Structura perfectului conjunctiv nu determină în sine deosebiri și nu este diferită în funcție de tipul de flexiune al verbelor; deosebirile se manifestă doar în realizarea concretă a temei de participiu. Sintagma este disociabilă, în general, între morfemul modal și cel temporal, de adverbe-regim: „Aș fi vrut să mai fi cântat o dată...”, de adverbul de negație nu: „Să nu fi rămas, dacă nu-ți plăcea...” sau de pronume, personale și reflexive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămas, dacă nu-ți plăcea...” sau de pronume, personale și reflexive, forme scurte: „Nu trebuia să i-o fi dat...” „Trebuia să se fi gândit mai bine atunci...” Adverbul modal și disociază sintagma, de obicei, între auxiliarul temporal și tema participiului: „Să fi și strigat dacă voia...” Când, în structura sintagmei, intervin mai multe elemente de disociere, adverbul de negație ocupă primul lor, adverbul modal, ultimul: „Trebuia să nu-l fi crezut.”; „Să-l mai fi strigat o dată..” 3. MODUL POTENȚIAL-OPTATIVtc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aș fi rugat să-mi dai drumul, coane.” (D. Zamfirescu) Structura morfologică Este un mod construit analitic. Semnul caracteristic este auxiliarul-morfem aș, ar etc., care precede, în sintagma potențial-optativului, forma verbului de conjugat: tema de infinitiv, la prezent; tema de participiu, la perfect. Prin forma de prezent, potențial-optativul intră în opoziție directă cu indicativul viitor, opoziție marcată la nivelul auxiliarului: a vrea, pentru potențial-optativ; a voi (a vrea), pentru indicativul viitor: (eu) aș cânta etc./voi cânta etc. Prin forma de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicare, se instituie un raport de simultaneitate: „- M-ați chemat? ..................... - Da... aș fi vrut să mai vorbim câte ceva... ” (D. Zamfirescu) Structura morfologică Este un timp compus, construit analitic, din verbul auxiliar a fi, conjugat la potențial-optativ prezent, și tema de participiu a verbului liber: aș fi cântat, ai fi cântat etc. Sintagma este variabilă, în funcție de persoană și de număr, numai prin auxiliarul de mod: Eu aș fi cântat, lucrat, coborât, dormit, părut, vândut Tu ai fi cântat etc. El, ea ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Ei, ele ar fi cântat etc. Structura perfectului potențial-optativ este aceeași pentru toate verbele, indiferent de tipul de flexiune din care fac parte. Se manifestă doar deosebiri interne, care aparțin, nu perfectului ca timp al potențial-optativului, ci temei de participiu a verbelor. Sintagma perfectului este dislocabilă, între auxiliarul de timp și cel de mod, de către adverbe regim (cam, prea, mai): „Ar cam fi mers și el...”, „Ar mai fi vrut să te vadă o dată”. Între auxiliarul temporal și tema de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a verbelor. Sintagma perfectului este dislocabilă, între auxiliarul de timp și cel de mod, de către adverbe regim (cam, prea, mai): „Ar cam fi mers și el...”, „Ar mai fi vrut să te vadă o dată”. Între auxiliarul temporal și tema de participiu, sintagma este disociabilă prin adverbul și: „Zice lumea că l-ar fi și bătut...”. Disocierea prin adverbul modal tot se poate produce în oricare din cele două puncte de joncțiune: „Ar fi tot cântat”, „Ar tot fi cântat...” 4. MODUL
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Se opune direct indicativului (viitorul anterior), potențialului și conjunctivului (perfect), forme cu care are în comun auxiliarul modal (temporal-modal), prin tema verbului liber: la prezumtiv, verbul se prezintă sub forma temei de gerunziu, la celelalte moduri, sub forma temei de participiu: (el) va fi cântând/va fi cântat; să fi cântând/să fi cântat; ar fi cântând/ar fi cântat. La perfect, formele sunt omonime. Opoziția se stabilește, înlăturând omonimia, la nivel fonetic și sintactic. Formele prezumtivului prezintă o intonație specifică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și această pajură care-l priveghează.” (M. Sadoveanu) Structura morfologică Este un mod verbal cu o structură analitică. Morfemul caracteristic este verbul auxiliar a fi. Verbul liber se prezintă sub forma temei de gerunziu, la prezent, sub forma temei de participiu, la perfect. Auxiliarul precede tema verbală. Cunoaște trei variante sinonime, în funcție de situația flexionară a auxiliarului: 1. a fi, la conjunctiv prezent + tema verbului: să fi cântând, cântat etc. 2. a fi, la indicativ viitor + tema verbului: voi fi cântând, cântat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este la mai mult ca perfect: „Într-o vreme se spusese chiar că ar fi hoț, că ar fi furat nu se știe ce de la cineva...” (M. Preda) Structura morfologică Este un timp compus, construit analitic, pe baza temei de participiu, precedată de auxiliarul a fi, conjugat la una din cele trei forme: viitor indicativ: voi fi cântat etc., conjunctiv prezent: să fi cântat etc., potențial-optativ prezent: aș fi cântat etc. Auxiliarul prezentând aceleași forme ca în sintagmele de prezent ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezent ale prezumtivului, opoziția dintre prezent și perfect se realizează la nivelul temelor verbale, situație unică în flexiunea verbului românesc: voi fi cântat/voi fi cântând; să fi cântat/să fi cântând; aș fi cântat/aș fi cântând. Tema de participiu este invariabilă. Auxiliarul de mod variază în funcție de număr și persoană ca și în structura formelor de prezent: 1. Eu voi fi cântat, lucrat, coborât, părut, vândut, prins Tu vei fi cântat etc. El, ea va fi cântat etc. Noi vom
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai fi plecat Mihai?”, „De ce să-l tot fi bătut la cap...?”, „Să-l mai fi și primit în casă, nu?” etc. Structura perfectului prezumtiv este aceeași pentru toate verbele limbii române. Rămân doar diferențe interne, de la nivelul temei de participiu. 5. MODUL IMPERATIVtc "5. MODUL IMPERATIV" Se cuprinde între modurile certitudinii, alături de indicativ; exprimă certitudinea vorbitorului - relativă - că acțiunea verbală se va săvârși. Se apropie, prin caracterul relativ al certitudinii, de viitorul indicativului. Spre deosebire de prezentul indicativ, timp-mod al realității, prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și pe rădăcină, la verbele din tipurile flexionare IV și V: nu trèce!, nu plșnge! etc. FORME ABSOLUTE ALE VERBULUITC "FORME ABSOLUTE ALE VERBULUI" Integrate categoriei Modului în edițiile anterioare ale Gramaticii Academiei și în gramaticile de autor, infinitivul, gerunziul, participiul și supinul sunt interpretate în ultima ediție a Gramaticii limbii române , elaborată de Academie într-un subcapitol distinct, intitulat Forme verbale nepersonale. (vol.I, pp.483-543) Neutre din punctul de vedere al atitudinii subiectului vorbitor față de acțiunea (starea etc.) exprimată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interpretate în ultima ediție a Gramaticii limbii române , elaborată de Academie într-un subcapitol distinct, intitulat Forme verbale nepersonale. (vol.I, pp.483-543) Neutre din punctul de vedere al atitudinii subiectului vorbitor față de acțiunea (starea etc.) exprimată verbal, infinitivul, gerunziul, participiul și supinul reprezintă, în dinamica funcționării limbii ca sistem de sisteme, un spațiu special al raportului dintre sistemul lexical și sistemul gramatical. Opoziția adjectiv vs adverb, de exemplu, se desfășoară în perspectiva categoriilor gramaticale de nivel (grad) I în care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexico-gramaticale (părți de vorbire), prin dezvoltarea unei „polisemii” specifice, și la al doilea nivel, al opozițiiilor categoriale (morfologice sau morfo-sintactice), prin neutralizarea lor (relativă sau absolută). La primul nivel, „polisemia” lexico-gramaticală a formelor absolute este reprezentată de complementaritatea verb-nume (infinitiv, participiu, supin) sau nume-verb-adverb (gerunziu). La cel de-al doilea nivel, neutralizarea opozițiilor categoriale se manifestă ca potențialitate absolută (infinitivul) sau ca absolutizare a semanticii unui termen al opoziției (gerunziu, participiu, supin). INFINITIVULTC "INFINITIVUL" Principala funcție lingvistică a infinitivului este funcția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexico-gramaticală a formelor absolute este reprezentată de complementaritatea verb-nume (infinitiv, participiu, supin) sau nume-verb-adverb (gerunziu). La cel de-al doilea nivel, neutralizarea opozițiilor categoriale se manifestă ca potențialitate absolută (infinitivul) sau ca absolutizare a semanticii unui termen al opoziției (gerunziu, participiu, supin). INFINITIVULTC "INFINITIVUL" Principala funcție lingvistică a infinitivului este funcția denominativă. Infinitivul denumește acțiunea (starea etc.) verbului în interiorul sistemului lexical al limbii, așa cum forma absolută a substantivului, acauzală, denumește „obiectual” substanțe - „obiecte” interpretate lingvistic: a călători - corabie Infinitivul poate fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precedat de prepoziții temporale: Înainte de a fi ajuns acasă i s-a întâmplat un lucru ciudat. Definitoriu rămâne, în toate cazurile, sensul perfectiv. Structura morfologică Sintagma infinitivului perfect este constituită din infinitivul prezent al auxiliarului a fi și tema de participiu a verbului liber: a fi cântat, a fi lucrat, a fi coborât, a fi dormit, a fi părut, a fi făcut, a fi mers etc. Sintagma are aceeași structură pentru toate verbele limbii române. În interiorul ei, însă, se manifestă deosebiri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a fi cântat, a fi lucrat, a fi coborât, a fi dormit, a fi părut, a fi făcut, a fi mers etc. Sintagma are aceeași structură pentru toate verbele limbii române. În interiorul ei, însă, se manifestă deosebiri ale temei de participiu. Sintagma infinitivului perfect poate fi disociată, între prepoziția-morfem a și auxiliarul de timp fi, de aceleași elemente ca și sintagma infinitivului prezent: • adverbe-regim: Teama de a nu mai fi făcut iar vreo gafă îl neliniștea și pe el. • adverbul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în același timp, ordinea rămâne aceeași, ca în structura infinitivului prezent: adverb de negație, pronume, adverb modal: Uitasem parcă, pentru moment, și de durerea de a nu-l mai fi văzut încă o dată. Accentul: Accentul principal cade pe tema de participiu; verbele din tipurile I-IV prezintă accentul pe sufixul tematic: a fi cântàt, a fi lucràt, a fi coborât, a fi dormìt, a fi părùt; verbele din tipul V de flexiune au accentul principal pe rădăcină: a fi parcùrs, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi părùt; verbele din tipul V de flexiune au accentul principal pe rădăcină: a fi parcùrs, a fi restrâns; de altfel, căzând, de regulă, pe ultima silabă, accentul se află tot în „grupul” fonetic în care se cuprinde și sufixul participiului. GERUNZIULTC "GERUNZIUL" Este forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cel mai adesea cu adverbul. Observații: Gerunziul poate avea și alte ipostaze: • de adjectiv; când primește dezinențe de număr și gen, ca orice adjectiv calificativ: „Metalica
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-o unitate fonic-sintactică, intervine vocala de legătură u: căutându-l, apropiindu-se. În prezența ambelor forme pronominale (de dativ și acuzativ), forma de dativ precede forma de acuzativ: aducându-mi-l, lăudându-și-o, uitându-mi-se etc. PARTICIPIULTC "PARTICIPIUL" Este forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cu adjectivul. Observații: Când acțiunea verbală este convertită în însușire, participiul se poate transforma din verb în adjectiv: „Pajul Cupidon, vicleanul / Mult e rău și alintat.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dativ precede forma de acuzativ: aducându-mi-l, lăudându-și-o, uitându-mi-se etc. PARTICIPIULTC "PARTICIPIUL" Este forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cu adjectivul. Observații: Când acțiunea verbală este convertită în însușire, participiul se poate transforma din verb în adjectiv: „Pajul Cupidon, vicleanul / Mult e rău și alintat.” (M. Eminescu) În funcție de conținutul lexical al verbului, de planul lui semantic, în general, sau de alți factori, predomină uneori valoarea verbală, alteori, valoarea sa adjectivală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al verbului, de planul lui semantic, în general, sau de alți factori, predomină uneori valoarea verbală, alteori, valoarea sa adjectivală. Când predomină caracterul dinamic, acțiunea verbului fiind privită sub aspectul unui proces încheiat, trece în prim plan valoarea verbală a participiului: „Cu perdelele lăsate / Șed la masa mea de brad.” (M. Eminescu) În afara impunerii unei valori sau a alteia, participiul se caracterizează printr-un comportament gramatical dualist, adjectival și verbal, în același timp. Caracteristici adjectivaletc "Caracteristici adjectivale" Participiul intră în opoziții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivală. Când predomină caracterul dinamic, acțiunea verbului fiind privită sub aspectul unui proces încheiat, trece în prim plan valoarea verbală a participiului: „Cu perdelele lăsate / Șed la masa mea de brad.” (M. Eminescu) În afara impunerii unei valori sau a alteia, participiul se caracterizează printr-un comportament gramatical dualist, adjectival și verbal, în același timp. Caracteristici adjectivaletc "Caracteristici adjectivale" Participiul intră în opoziții categoriale specifice flexiunii adjectivale: • de gen: „Mormânt închis la zgomotul de afară.” (T. Arghezi) „Urechea lui închisă pentru graiuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
valoarea verbală a participiului: „Cu perdelele lăsate / Șed la masa mea de brad.” (M. Eminescu) În afara impunerii unei valori sau a alteia, participiul se caracterizează printr-un comportament gramatical dualist, adjectival și verbal, în același timp. Caracteristici adjectivaletc "Caracteristici adjectivale" Participiul intră în opoziții categoriale specifice flexiunii adjectivale: • de gen: „Mormânt închis la zgomotul de afară.” (T. Arghezi) „Urechea lui închisă pentru graiuri” (T. Arghezi) • de număr: „O, vino, fluture, te lasă Pe brațu-mi ostenit.” (T. Arghezi) „Și osteniți oameni cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
afirmativ-negativ o realizează cu mijloace specifice adjectivului: prefixul ne-: „Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin ele.” (M. Eminescu) Poate primi articol adjectival: „Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă.” (M. Eminescu) Prin articol adjectival (demonstrativ) sau prin articol definit, participiul se poate transforma în substantiv: „Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface.” (M. Eminescu) „Femeile, copiii și toți ai lor veniră Cu țipăt, să cunoască legații cum se-nșiră.” (T. Arghezi) Participiul nu manifestă opoziții categoriale verbale: timp, diateză
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]