1,667 matches
-
referitoare la criza de la Efes, intitulată Synodicon (în realitate, nu e vorba de documente sinodale, ci de scrisori personale ale unor episcopi și preoți); opera e denumită adesea Synodicon-ul de la Montecassino, întrucît cel mai important manuscris prin care ne-a parvenit provine de-acolo; titlul Synodicon adversus Tragoediam Irenaei i-a fost dat de Baluze, care a editat-o în 1683. Orientarea era în opoziție cu cea a lui Irineu, pentru că scrierea apăra cauza lui Chiril și încerca să-l izoleze
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. p. 000; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de Scitopolis). împărțit în trei cărți de mărime diferită (a doua ne-a parvenit incompletă), tratatul a fost completat abia în timpul primului său exil egiptean, către 520. Textul respectă ordinea operei combătute, dar e plin de digresiuni și de repetiții. Prima carte respinge afirmația conform căreia opoziția față de Calcedon ascunde intenția de a legitima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a crea imaginea unei autorități spirituale consultate de foarte multe persoane (peste 600 de corespondenți); în realitate, tăcerea contemporanilor în privința lui Nilus dovedește că în timpul vieții sale s-a bucurat de o faină destul de limitată. Dintre tratatele care ne-au parvenit sub numele lui Nilus, cel mai lung este cel dedicat Călugărului Agațiu, sau Peristeria. în introducere, autorul evocă întîlnirea din ziua precedentă cu Agațiu, care i-a vorbit despre Peristeria, o matroană contemporană cu ei, care s-a distins prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opere unice, iar trimiterile din cuprinsul textelor dovedesc că toate biografiile formează în viziunea lui un proiect unic. Acest grup de biografii mai scurte, scrise după primele două, cuprinde viețile lui Ioan, Chiriac, Teodosie, Teognios și Avram; ultima ne-a parvenit incompletă în greacă, dar completă în traducere arabă. Biografiile lui Teodosie și Teognios sînt foarte scurte, pentru că existau deja panegirice dedicate lor, compuse de Teodor, un călugăr din mănăstirea lui Teodosie, și, respectiv, de Pavel Elinul; confruntînd aceste două opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Simion adresată lui Vasile de Antiohia (456-458) în care stîlpnicul declară că a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simion i-a trimis o scrisoare similară împăratului Leon. în unele florilegii siriace ne-au parvenit două scrisori ale lui Simion, dintre care una adresată împăratului Leon, unde conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite realizate în perioada cînd monofiziții își însușeau cultul lui Simion (ceea ce, probabil, i-a făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt transmise numai prin inițiere, care, așa cum am spus, ține de natura ierarhiei. Pe această concepție se bazează doctrina răului, expusă mai ales în Numele divine 4 și derivată direct din tratatul lui Proclus privitor la existența nenorocirilor, care ne-a parvenit numai în traducere latină. Cum toate ființele descind din Dumnezeu, care este Binele, răul nu are existență proprie; există numai răul relativ, adică absența parțială a binelui (parțială întrucît ceea ce nu se împărtășește deloc din Bine nu poate exista). Dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imnuri. Prin urmare, se pare că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriaco-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este faptul că cele mai vechi imnuri creștine ne-au parvenit prin Constituțiile Apostolice, care provin tocmai din această zonă; apoi, de cele menționate mai sus: imnurile scrise de Bardesan, mărturiile despre Pavel din Samosata, judecata lui Efrem. Concomitent (adică pe la jumătatea secolului al V-lea), se instaurează la Constantinopol o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
istoria sa este, bineînțeles, cea a împăraților din Orient. Fiecare carte vorbește despre domnia unui împărat, cu excepția cărții a treia, care cuprinde domniile lui Iulian și Iovian. Socrate a publicat de două ori Istoria bisericească, iar povestirea care ne-a parvenit reproduce a doua redactare a acesteia. Așa cum ne spune la începutul celei de-a doua cărți, după ce a descoperit noi materiale pe care nu voia să le lase inedite, autorul a fost nevoit să-și rescrie opera. Aceste materiale ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sub Constantin. Prima carte cuprinde viața lui Constantin de la primii ani ai principatului său pînă la victoria asupra lui Licinius în 323. A doua carte e consacrată conciliului de la Niceea, convocat de Constantin, iar a treia, care nu ne-a parvenit în întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin pînă la botez și la moartea sa în 337. A doua și a treia carte conțin multe documente și acte sinodale; în cursul relatării despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la ortodoxie. După această dată, nu mai avem alte informații despre el. a) Istoria Bisericii Puține lucruri cunoaștem despre Zaharia ca istoric de profesie (ca să zicem așa), deoarece opera lui (al cărei titlu precis nu-l cunoaștem) nu ne-a parvenit sub forma originalului grecesc, care s-a pierdut, ci într-o traducere siriacă. Această traducere se găsește în interiorul unei compilații mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge pînă în 568-569; scrierea lui Zaharia e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de monah sub îndrumarea lui Petru, dar că nu avusese destulă putere ca să ia această hotărîre. c) Operele apologetice Mai semnificative pentru cultura și activitatea literară a lui Zaharia sînt două opere în care el apără creștinismul. Amîndouă ne-au parvenit în forma originală, în limba greacă. Cea mai vestită este Discuția în contradictoriu cu filozofii în legătură cu creația lumii, un dialog scris la Berit și localizat tot aici. în această scriere, Zaharia apără doctrina creștină a facerii lumii de către Dumnezeu polemizînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
învățase doctrinele lui Aristotel. Opera e foarte interesantă și la nivel filozofic, dovedind că, în epocă, aveau încă loc discuții între creștini și intelectualii păgîni, în special între creștini și filozofii neoplatonici, care erau ultimii apărători ai păgînismului. Ne-au parvenit numai fragmente, în schimb, din Discuția în contradictoriu cu maniheii, scrisă în urma condamnării sectei respective, în 527, de către împăratul Iustinian. Discuția pare să fi pornit de la un episod real: doi manihei lăsaseră un manifest ce cuprindea doctrinele lor în depozitul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoaștem alte date despre viața sa. Ne-a lăsat un compendiu al celor trei istorii bisericești scrise de Socrate, Sozomen și Teodoret, pe care le-a dus mai departe pînă în vremea lui. Dintre aceste opere, prima, compendiul, ne-a parvenit, în schimb a doua, care ar fi fost de departe mult mai interesantă pentru noi, s-a pierdut. Motivul pentru care Teodor a alcătuit această compilație este destul de limpede: dat fiind că operele celor trei istorici se ocupă cam de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și de aceea nu putem să reconstituim profilurile scriitorilor cu aceeași siguranță ca atunci cînd îi analizăm pe exegeții din epocile precedente. Ca atare, și noi vom fi constrînși să prezentăm un repertoriu de informații sărac. 1. Adrian Ne-a parvenit o operă atribuită unui autor prea puțin cunoscut, Adrian, și intitulată Introducere la Sfintele Scripturi, care are scopul de a explica expresiile figurate și particularitățile stilistice ale textului sacru, și mai ales pe cele din Vechiul Testament, pe baza provenienței și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, avînd în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Hesychius ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov; apoi, un text a cărui autenticitate e discutabilă, o Culegere de dificultăți și de soluții, alcătuită sub formă de compendiu prin consonanța Evangheliilor, unde chiar titlul trezește nedumeriri în privința semnificației exacte a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între altele, și autorul unei Istorii bisericești din care ne-a rămas doar un fragment referitor la Teodor de Mopsuestia: s-a păstrat pentru că fusese citit în timpul celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol, din 553, și ne-a parvenit în traducere latină; din el aflăm că Hesychius fusese un adversar neînduplecat al lui Nestorie și că pasajul respectiv fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. în schimb, nu-i poate fi atribuită lui o scriere dedicată Lui Teodul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de exegeză. Ammonius a examinat și explicațiile pe care le considera greșite și a încercat să stabilească conținutul dogmatic al textului, pentru a respinge diversele erori doctrinare. Mai puțin importantă este o altă operă a sa, din care ne-au parvenit doar fragmente și care e structurată ca un Comentariu (sau mai degrabă, poate, ca o serie de Note) la Faptele Apostolilor: și acesta poate fi reconstruit cu ajutorul Catenariilor și îl menționează o singură dată pe Ioan Hrisostomul. Și mai puțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
specifică unui catenar, avem de-a face tot cu un comentariu, care, în esență, reunește exegezele altora. Catenarul propriu-zis din care provine Comentariul nu a ajuns pînă la noi; din textul rezultat în urma celei de-a doua redactări ne-a parvenit, în grecește, numai un fragment referitor la Facerea 1-17, descoperit de Cardinalul Mai; întreaga operă s-a păstrat doar în traducerea latină tipărită în 1555 la Zürich de Konrad Clauser și alții. Textul acestei traduceri a fost completat ulterior, grație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și însemnate. Ca structură, este analoagă celei despre Octateuh, pentru că nu conține numele autorilor diferitelor exegeze din care au fost luate pasajele compilate. Acest Catenar se bazează pe trei comentarii: pe cel al lui Chiril al Alexandriei, care ne-a parvenit (p. 000), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rîndul lor, au ajuns pînă la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cîntarea Cîntărilor, descoperită de cardinalul Mai, asemănătoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumitru G. Stan (primul romancier, celălalt romancier și memorialist), creaturile fictive ale lui L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de stridențe. Stagiul „la ușa domnului Caragiale” se trădează și aici, ca și în proza scurtă, prin profunzimea inciziei în
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
1959, J.M. Hanssens publică o lucrare consacrată liturghiei lui Hipolit, în care avansează o teză la fel de îndrăzneață ca a lui Nautin, dar care se dezvoltă în direcție opusă. Potrivit acestei teze, Hipolit, autor unic al tuturor scrierilor care ne‑au parvenit, nu ar fi fost de origine romană, nu ar fi avut niciodată o poziție antipapală și nu și‑ar fi sfârșit zilele în Sardinia, în vremea persecuției lui Maximin Tracul. Dimpotrivă, el ar fi fost un preot de origine egipteană
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Geneză, la Exod, la Levitic, la Isaia, la Iezechiel, la Avacum, la Ecleziast, la Cântarea Cântărilor, la Apocalipsa lui Ioan, Împotriva tuturor ereticilor și încă multe altele”. Din această enumerare se poate deduce predilecția lui Victorin pentru exegeză. Ne‑au parvenit trei dintre operele sale: Comentariul la Apocalipsa lui Ioan, un mic tratat intitulat De fabrica mundi și un foarte scurt Fragment cronologic, interesant ca atestare a unei vechi tradiții orientale potrivit căreia data Bunei‑Vestiri ar coincide cu cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tradiția despre locul în care Anticristul își va afla sfârșitul să fie anterioară lui Ieronim - el invocă mărturia „alor noștri” -, dar nici un text până la el nu vorbește de aceasta în mod clar (este vorba, desigur, de textele care ne‑au parvenit). El este, așadar, cel care, pentru prima dată, din punctul nostru de vedere, corelează episodul înălțării lui Cristos cu cel al morții Anticristului pe baza unei foarte semnificative coincidențe a locului: vârful Muntelui Măslinilor. Și pentru a conferi încă și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
et le lendemain on le jetta dans la mer. La femme, les filles et 2 petites filles de cet infortunè prince, ayant été temoins occullaires de cette tragédie, furent ensuite condamnés à une prison perpétuelle...”) sau cutremurătoarea știre i-a parvenit în închisoare (C. Gane)? Dacă ne întoarcem privirea de la istorie către literatura scrisă despre înfiorătoarele evenimente (pe care Doamna Marica le-a văzut ori i-au fost comunicate), constatăm existența unor deosebiri în relatarea faptelor. Aș începe cu acea „Cuvântare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
călătorească pe uscat pentru a putea duce cu el niște cai arabi - o speculație care, de altfel, se dovedi a fi prea puțin rentabilă. La scurt timp după despărțirea noastră am primit vești bune din Lahore, vești care mi-au parvenit prin intermediul unui persan care fusese În serviciul generalului Avitabile și care mă determinară să Încerc pentru a doua oară să pornesc Într-acolo la Începutul sezonului favorabil, adică În primele luni din iarna anului 1829. Eram chiar foarte tentat să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]