6,839 matches
-
gravitatea ei. Mă așteptam să fie străzile pline de oameni care își cer dreptul la istoria cea adevărată. Nu numai că nu am reușit să ne obișnuim cu lumina după ieșirea din peștera întunecoasă a comunismului, dar nici măcar nu ne pasă că ea există. Nu ne interesează cîtuși de puțin să o aducem prin cotloanele trecutului ca să înțelegem exact cine sîntem și ce s-a întîmplat. Ca în Germania, ca în Cehia și așa mai departe. Este an electoral și nu
Istoria în impas by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8803_a_10128]
-
continuare, să pună în pericol libertatea noastră. Aceea profundă. Pentru asta s-a murit! Și de asta nu putem să stăm, iarăși, cu mîinile în sîn. Protestele noastre înseamnă că nu mai sîntem legume. Că ne-am trezit, că ne pasă, că iubim lumina!
Istoria în impas by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8803_a_10128]
-
mereu în minte cu memorialistica lui Petre Pandrea și cu cartea lui Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării. Acești doi autori reprezintă extremele literaturii carcerale. De o parte, un virtuoz al stilului, de cealaltă parte un mărturisitor căruia nu-i pasă de stil. Drama este că, în cazul lui Petre Pandrea, valoarea literară urcă peste calitatea documentară a volumelor sale. Cu alte cuvinte, Pandrea scrie formidabil și minte prodigios. Un plăsmuitor de scenarii în cazul căruia nu mai poți la un
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
ghilimele ale celui care a preluat sintagma România Mare e nociv pentru chiar ideea națională. La care eu, unul țin, ca și Dan C. Mihăilescu. Un fragment din jurnalul lui Mircea Zaciu e aproape dureros pentru toți cei cărora le pasă de istoria și cultura noastră, dincolo de regia meschină și ideologia frauduloasă a epocii: "Vizită la Prodan. Vizibil fericit că i-a apărut Horea. O muncă de peste patruzeci de ani - o viață! A scotocit toate arhivele, dar e nemulțumit că au
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
simplu un pretext. De ce? Aproape că nu mai are nici o relevanță, violența își este sieși rațiunea ultimă, istoria cu care debutează filmul, istorie care ne-o povestește trist-îngîndurat șeriful Tom Bell, poate rezuma întregul film. Cine este Anton? Cui îi pasă? Anton este moartea care seceră fără încetare în tot filmul și pare să nu existe nimic uman în el, afară de o anumită politețe și ea făcînd parte dintr-o educație de modă veche. Aproape orice dialog din film lasă în
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
virează discuția: - Dar tu acum cu ce te ocupi? Mai scrii încă romane? - mă întreabă el. - Evident că scriu la ele și tu știi bine asta. - Trebuie să-ți spun ceva. înainte cărțile tale erau mai frumoase. - Cui ce-i pasă? - i-o întorc eu - ceva asemănător i-au spus și lui Byron. - Ce i-au spus lui Byron? - vru să știe Liza. - Secole de-a rândul venețienii spuneau despre orașul lor că înainte era mai frumos. Și așa au spus
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
spus lui Byron? - vru să știe Liza. - Secole de-a rândul venețienii spuneau despre orașul lor că înainte era mai frumos. Și așa au spus și despre Byron la începutul secolului al XIX-lea. El a spus, cui ce-i pasă, acum Veneția e frumoasă într-un alt fel. - Eu nu înțeleg nimic din cărțile tale. - De ce-ar trebui să înțelegi? Cărțile mele sunt ca un bufet suedez. Iei din carte ceea ce vrei și cât vrei din orice parte a
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
cu mintea ne simțim mai aproape de științe. De aceea, în măsura în care ne lăsăm în voia unor tipare de gîndire doar pentru că așa le-am apucat de la părinți, în aceeași măsură credem că adevărata cunoaștere ține de o experiență căreia nu-i pasă de autoritatea trecutului. Drama se ivește atunci cînd, punînd în balanță folosul pe care ni-l aduc cele două stihii - tradiția și știința -, realizăm că cea de-a doua este pe cît de adevărată pe atît de nemîngîietoare, și că
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
și românismului. Însăși preferința masivă pentru subiecte precum biografia lui Ceaușescu arată cât de departe suntem de maturitatea unei societăți responsabile. Nu compătimirea față de victime e preocuparea noastră de căpătâi, ci exaltarea figurilor sinistre, a zbirilor și asasinilor. Nu ne pasă de cei care au suferit și au fost umiliți, ci continuăm să morfolim dosurile puhave ale împilatorilor și escrocilor. Nepăsători în fața nedreptății și a crimei, ne comportăm precum urâta cartierului, pe care n-o invită nimeni la dans. Iar atunci când
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
cufărul culorilor din curcubeu dar curcubeul nu mai e la modă ca și noi care poate nu mai suntem la modă depinde unde. Cine se sinchisește azi de curcubeu când am văzut atâtea și atâtea petrecându-se nestingherit. Cui îi pasă unde e locul casei dărâmate în alt secol și de o cameră cu un pat dublu în care s-a născut tata și încă doi frați și o soră care au fost odată ca niciodată și au visat și au
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
Ca și alții n-am fost în stare să uit, ideal, nimic. Nu cred nici azi că artistic e de preferat un regim care îți acordă atît de multă atenție, încît te cenzurează, în locul unui capitalism sălbatic căruia nu-i pasă de tine decît în măsura în care arta pe care o produci e o marfă interesantă. Dar textul lui Nedelciu, atît de hulit atunci, are azi o sumedenie de apărători care n-au habar că vin în sprijinul lui. Arta trebuie protejată ca
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
Ascult, aud? ce-i? - Mai îndeamnă caii. - Degeaba, drumu-i foarte greu. A ploat; e noroi, glod, tină. Drumul e plin de haugașe. - Ie pe cîmpi de-a dreptul. Dă pin arături, peste brazde. - Trăsura s-a putea strica. - Ce-ți pasă? - Fie; ține-te bine. - Surugiu, oprește, stăi! (...) Valea-i răpide, trebuie să punem piedica. - Nu-i nevoie. - Dar ne-om rumpe gîtul." Judecata aspră asupra cărții - "nu a dat satisfacție în special din cauza limbii recomandate în dialoguri, cu prea multe
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
pace mă face să mă accept oricine aș fi, așa cum sunt, nimic mai mult. Dacă stau să reflectez, pe dată întrebările revin în galop, mai speriate de inutilitatea lor desăvârșită. Haida-de, îmi spun singur, vezi de te calmează. Ce-ți pasă de deosebirile fizice, observate de mai multe persoane, față de părinții care ți-au dat naștere, sau doar te-au adoptat? Ce interesează astfel de asemănări? Că părinții tăi sunt bruneți, înalți, cu trăsături și nasuri lungi, în timp ce tu ești blond
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
moment dat, ne-a sărit în față Pantera. Neagră, lucioasă, agilă și imprevizibilă. Am mârâit la ea amândoi: Ce vrei? Unde mergeți? s-a interesat ea dând din coadă, nervoasă, gata să sară. Ne-am zbârlit amândoi blana. Ce-ți pasă ție? Poate asta-i pădurea mea și n-aveți voie pe aici, a răspuns Pantera. Nu-i pădurea ta. Și dacă ar fi? nu s-a lăsat ea. Dar nu e. Așa că, dă-te la o parte! Și dacă vreau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
de dincolo de deal, și acolo am întâlnit iarăși Pantera. Neagră, lucioasă, imprevizibilă și ascunsă în iarba înaltă. I-am sesizat prezența și am ciulit urechile, zbârlindu-mi blana albastră. Pantera mi-a sărit în față. Încotro mergi, Albastrule? Ce-ți pasă ție, am mârâit eu la ea. Iar ea s-a dat peste cap și s-a transformat într-o fată brunetă, cu ochelari de soare, care zâmbea nonșalant. Uite, ai văzut de ce te întreb? Pentru că aș merge și eu. Poate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un carismatic zâmbet Mințim... pentru că nu mai avem suflet Mințim... emanând același haotic vuiet Mințim... și nu mai avem timp de cuget Mințim... că ne pasă de al vostru plânset Mințim... că mai citim din nou un verset Mințim... spunând mizerii cu un sălbatic urlet Mințim...că ajutăm dar nu mai mișcăm un deget Mințim... că simțim al copiilor clinchet Mințim... și totuși ne stingem încet
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
voluptate ispite fel de fel, păcate și desfrîu fără limite, pentru ca plăcerea să inunde trupul, mintea, dependența de pasiune să însemne tot atîta senzualitate, revărsare de bucurii ce vîră sufletul pe drumul greșelii fără de întoarcere și mîntuire. Cui îi mai pasă?... Drumul de la spațiul imens al bibliotecii lui Faust la alegoria nopții walpurgice este mai scurt decît credem. Plină de maculatură, de grămezi de ziare ce-și întind cenușiul pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
voluptate ispite fel de fel, păcate și desfrîu fără limite, pentru ca plăcerea să inunde trupul, mintea, dependența de pasiune să însemne tot atîta senzualitate, revărsare de bucurii ce vîră sufletul pe drumul greșelii fără de întoarcere și mîntuire. Cui îi mai pasă?... Drumul de la spațiul imens al bibliotecii lui Faust la alegoria nopții walpurgice este mai scurt decît credem. Plină de maculatură, de grămezi de ziare ce-și întind cenușiul pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
pentru absolut toată lumea de pe scenă și din fosă. Am urmărit-o la o repetiție. Fabulos! Trăiește tot, știe pe dinafară partitura fiecărui instrumentist sau actor-cîntăreț, dă intrări, îi ceartă, partiturile zboară în toate părțile. Nu iartă pe nimeni. Puțin îi pasă că actorii nu au conservator... îi freacă de o mie și una de ori. În afara baritonului care îl interpretează pe Gianni Schicchi, Sandor Arpad, minunat, o prezență cu clasă care și joacă cu poftă, cu haz, cu pricepere actoricească, și
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
cărora astăzi le pretindem un singur lucru: transmitere rapidă de informații utile. Restul ține de dantelăria vetustă a unei epoci cînd oamenii aveau timp să scrie. Acum nu mai au timp, și de aceea nici de scrisori nu le mai pasă. Schimbarea aceasta e radicală și ireversibilă, în ciuda stăruinței cu care ne repetăm că e-mailul a păstrat intactă esența schimbului epistolar. În realitate, nu l-a păstrat deloc, ci a dat naștere unei noi forme de comunicare, dar una care nu
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
aceasta a fost reacția tipică a americanului de rînd după atacul de pe 11 septembrie, cînd cele mai bine vîndute au fost steagurile americane și armele automate? - referința nu e cu totul întîmplătoare datorită cîtorva clues pe care regizorul ni le pasează discret. Kirmani este de origine arabă, moare pe 11 și nu în deșertul Kalahari, ci chiar în centrul orașului, și nu noaptea, ci ziua în amiaza mare. Oricum, Erica pare să fie într-o transă posttraumatică din care nu reușește
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
au făcut ca mult prea mulți cetățeni români să nu cunoască un alt fel de viață, de comportament, de civilizație. Dacă ar fi să găsesc poporului căruia îi aparțin o imensă vină, atunci l-aș acuza de indiferență. Nu ne pasă cum trăim, nu credem în nimic, nu avem pic de onoare și compasiune. Am văzut cu ochii mei cel puțin două cazuri de oameni morți pe un bulevard faimos al Capitalei, doborâți de caniculă, și alți oameni, la fel de români ca
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
de Zorbas ? Nu poți să scrii o poveste imaginară care să facă senzație? - Zorbas al meu este în parte real și în parte imaginar. Galateia o ținea una și bună: - Oricât ai încerca, n-o să devină niciodată celebru. - Nu-mi pasă, spuse Kazantzakis. Scriindu-l mă amuz și sper să se amuze și cititorii mei. - Femeile știu mai bine ce vor cititorii și mai ales cititoarele, continuă Galateia pe același ton. Nimeni n-o să vrea să-ți publice cartea. - Zorbas o să
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
fie o micșorează cît mai mult spre a și-o spori pe a lor. Și astfel, deși fiecare își preschimbă suferința înaintașilor într-o sursă de legitimitate, uită că această legitimitate are valabilitate doar în proprii ochi, în vreme ce celuilalt îi pasă prea puțin de drama lui, lucru cu atît mai valabil cu cît în public se sufocă de compasiune față de ororile prin care i-au trecut victimele, asta dacă nu are un mirabil puseu de sinceritate și procedează precum Elie Wiesel
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
din actualitatea politică în cazul unora, inedite sau recente colportări în cazul altora - un nesfîrșit monolog raportat la propria persoană, propriul buric, cum s-ar zice. Monologul la care mă refer se poate desfășura telefonic (de către cei cărora nu le pasă de timpul irosit și de costul conversației) sau prin viu grai; el poate privi evenimente autobiografice din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat (uneori distorsionate de trecerea anilor), nu numai avuabile, ci și de natură să dezvăluie sau să
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]