11,301 matches
-
fost determinat pentru configurarea sa ca renascentist al veacului XX. Calitățile de om, dar și de cineast și artist plastic, de etern îndrăgostit și nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
netăgăduit și familiaritatea pe care o induc nu cred că e un lucru rău. Mai ales la începutul unei antologii asemenea gesturi sînt parcă mai la ele acasă decît într-o carte de sine stătătoare, fie ea și o introducere, pasajele respective cîștigă, cred, prin transfer. Alta este după mine problema cu acest tip de portrete. Hrănindu-se din același tip de întorsături retorice, folosind aceeași rețetă de poveste cu picanterii fizice și comportamentale pe care vecinătatea privilegiată cu personalitatea le
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
este partea de analiză propriu-zisă a operei poetului. Înșirarea componentelor poeziei lui Nichita Stănescu (realistă, parodică, sentimentală, abstractă, epică, poezească, vizionară) e de un didacticism negativ și dă impresia neplăcută de disecție și nicidecum de vivisecție. Nu sînt însă puține pasajele de analiză reușită și asta se întîmplă mai ales atunci cînd Alex. Ștefănescu renunță la programul de popularizare și redevine criticul din Preludiu: "Toate jocurile de abstracții, toate aforismele, toate solemnitățile de epopee, în sfîrșit, toate enunțurile aparent impersonale din
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
și de la refuz la implorare -, dar de stins nu se stinge niciodată. În multe cazuri, mesajul din metatext se revarsă în text, transformîndu-l parțial sau integral în romanță (într-o romanță, bineînțeles, a la Nichita Stănescu)." (31) Din păcate asemenea pasaje sînt urmate de altele de tipul: "În poezia modernă acest curaj de a apela la coarda sensibilă a cititorilor este extrem de rar. " (31) Din dorința de a-l individualiza cu orice preț pe poet, criticul recurge la omogenizări vinovate, de
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
neapărat orgolios, ci ca un fel de ademenire a muzei criticii (dacă există așa ceva) numai pentru sine. În fine, spiritul polemic este pentru Alex. Ștefănescu un semn al devotamentului față de literatură, sau cel puțin așa era în 1980. Reeditarea unor pasaje sau a unor texte întregi nu pare interzisă, iar cititorul nu trebuie să fie niciodată surmenat. Avînd în minte un asemenea cod, alta devine atitudinea cititorului deopotrivă față de exuberanța stilistică a cronicarului ca și față de reeditarea fără prejudecăți a criticului-antologator
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
așa reajung zi de zi cine sunt: metonimeni"șpentru căț " Locul îmi permite orice" (p. 118). Și totuși, deși "religia" acestui volum este procedeul textuării, găsim aici și proze care încearcă să depășească cadrul lui strâmt și elitist. Sunt și pasaje care "dramatizează" o anumită realitate socială, experiența autorului navetist, de exemplu (Picături din cer), prin care Gh. Ene devine mult mai simplu și mai uman, apropiindu-se de briza deschiderii, susținută de postmodernism, vindecat de patima adulării literelor-corpuri. Prin programul
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
Isis", cu "țesătură orchestrală". Revenind însă la ciclul Flăcări negre, "duhul" maestrului Jora (al cărui discipol preferat a fost Pascal Bentoiu), continuă să planeze și în Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-un perlaj de triolete ascendente și descendente sau în arpegieri de largă respirație -, forța beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
alcătuit ediția aceluiași scriitor în 12 (douăsprezece) volume, încheind-o cu pricepere. A elaborat alte studii și cercetări, printre care această ediție Galaction (reluată în panouri mai mari) și i-a editat scriitorului jurnalul (acum reeditat, la Editura Albatros, reintegrînd pasajele, multe, eliminate de cenzură) într-o masivă ediție în trei mari volume. Ani de zile ne reîntîlneam, zilnic aproape, în sălile de lectură ale Bibliotecii Academiei, unde osteneam probabil cu spor. Ajungînd la această vîrstă a împlinirilor, îi urez sănătate
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
mânie. Stupefiat. Chipul i-a devenit palid. Golit de sânge. Precum capul tăiat al sfântului Ioan Botezătorul, a cărui decapitare o celebrăm astăzi." Un asemenea puls de emotivitate auctorială poate pune sub semnul îndoielii unele scene din Memorii. Într-un pasaj, reporterul se află așa de aproape de locul unde conversează regele, profesorul Iorga și primul ministru Armand Călinescu, încât aude - și chiar memorează - discuția acestora. "- Ce are un dictator față de un rege?" întreabă monarhul. "- Un dictator n-are nimic în plus
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
cu impersonalul pasiv al prezentării lui Stamate sau Turnavitu. De altfel, gustul lui Ion Scorobete pentru asemenea efecte vine din tradiția manieristă de care prozatorul pare să nu fie străin. El introduce în text ambiguități ciudate, folosește, de exemplu, în pasaje succesive nume diferite ale aceluiași personaj fără să semnaleze în nici un fel identitatea ascunsă (Pato și Zeno, Al și Meca); pe sora lui Al o cheamă Mina, ea îi ține loc de mamă (sau de mașteră), dar Al pleacă de
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
îmi zâmbește. De astă dată, este el. M-a păcălit. Simt că trebuie să-i dau ceva, un gaj, ca celui care a câștigat. îi dau trandafirul. Felul în care îl ia se transformă într-o pantomimă fermecătoare." Dar câte pasaje nu s-ar putea cita! Martha Bibescu, departe de a se transforma într-un biograf obedient, își păstrează statutul de comentatoare independentă a faptelor și declarațiilor personajelor sale. Când o evocă, de pildă, pe arhiducesa Stéphanie, nu preia mecanic disprețul
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
Militarul): Hî!... MAX (exasperat): Ce e? BEN (speriat): Nimic... (O pasăre ciripește deasupra lor, Militarul ridică spre ea privirea ca pe un arc și pasărea, lovită, cade pe scenă.)" Gestul doborârii păsării cu privirea are o remarcabilă expresivitate scenică. Citind pasajul respectiv, avem senzația că ne aflăm într-o sală de spectacole și "vedem" situația descrisă de autor sub lumina puternică a reflectoarelor. Primum philosophari, deinde vivere Mulți dintre dramaturgii români de azi - Paul Everac, Dumitru Radu Popescu, dar și Alina
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși e plasat într-un spațiu ambiguu - ezitarea între autobiograficul camuflat și ficțiune, naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă stilistic. Opțiunea auctorială e ea însăși conformistă - deși Ionel Teodoreanu
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
jurnalul lui Rebreanu va rămîne așa, desfigurat, cum a fost, de mîini iresponsabile. Degeaba afirmă dl Niculae Gheran că același tratament l-a suportat și jurnalul lui Maiorescu. Nu-i adevărat. Jurnalul maiorescian a fost revăzut de autor, ștergînd unele pasaje cu negru intens sau tăind cu foarfecă părți de pagina. Livia Maiorescu, care a păstrat la ea în Polonia, din 1919 pînă în 1940, toate caietele jurnalului, n-a tăiat nimic, lăsînd chiar pasajele cumplit de defavorabile ei, multumindu-se
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
fost revăzut de autor, ștergînd unele pasaje cu negru intens sau tăind cu foarfecă părți de pagina. Livia Maiorescu, care a păstrat la ea în Polonia, din 1919 pînă în 1940, toate caietele jurnalului, n-a tăiat nimic, lăsînd chiar pasajele cumplit de defavorabile ei, multumindu-se să noteze marginal, cînd și cînd, cîte o scurtă mențiune pentru descifrarea textului (de exemplu: "d-na Miyte Kremnitz", "d-ra Ana Rosetti" etc.). Această bărbărie a acomodării textului unui jurnal la interesele familiei nu
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
și pe giumbușlucurile naratorului care și-a pierdut inocentă și discreția de altă dată. Oglindă, de la Rebreanu pînă la Blecher, inclusiv, era un element care-și producea efectele ciudate în contexte precise; de la Bănulescu încoace oglindă este "stindardul," naratorului - un pasaj cu "oglindă" poate fi vital (consideră autoarea) pentru înțelegerea arhitecturii prozei respective. Toate capitolele au aceeași structură: un citat reprezentativ urmat de un comentariu care se generalizează treptat. Corina Ciocârlie alege excelent pasajele cu care-și argumentează afirmații uneori extrem de
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
Bănulescu încoace oglindă este "stindardul," naratorului - un pasaj cu "oglindă" poate fi vital (consideră autoarea) pentru înțelegerea arhitecturii prozei respective. Toate capitolele au aceeași structură: un citat reprezentativ urmat de un comentariu care se generalizează treptat. Corina Ciocârlie alege excelent pasajele cu care-și argumentează afirmații uneori extrem de expresive: "Violul Nadinei și criza sexuală a lui Nory nu fac decît să confirme brutală luare în posesie: ărăscoalaă simțurilor e de fapt răzbunarea ărădăciniloră". Apar și exagerări atenuate totuși de demonstrații livresc-fanteziste
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
scrisă, este tributara contextului geo-politic românesc, obsesiilor naționale și conjuncturale, datate și perimate în multe dintre cazuri (de ex.: deținutul 1201 face aluzie la Recomandarea 1201, lucru ce mi-a scăpat complet din vedere, fișa căzîndu-mi absolut din întîmplare). Apoi, pasaje întregi sînt scrise în grăi ardelenesc, fapt care va îngreuna, daca nu cumva va face imposibilă, traducerea într-o altă limbă de circulație. Sînt cîteva piedici importante pe care autorul și le ridică singur și care vor face ca piesa
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
opera cea mai poetica din Teatralogie. Aici totul este luminos, eroic prin prezența lui Siegfried interpretat de tenorul maghiar Molnar András (el a cîntat și Siegmund în Walkiria). Acesta are o știință a cîntului cu totul deosebită, surmontează cu inteligență pasajele dificile, e subtil în momentele lirice, într-un cuvînt este un tenor wagnerian la modul absolut, care poate interpreta aceste partituri pe cele mai mari scene. A fost o plăcere să-l ascult pe Molnar András, cu atît mai mult
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
Walhalei impresionantă, mai ales prin momentele dramatice speciale: moartea lui Siegfried și marșul funebru. Orchestrea a fost la o înaltă ținută sub baghetă sigură și nuanțata a lui Iurij Simonov, un dirijor wagnerian care a știut să marcheze cu subtilitate pasajele importante din partitura. Este o reală bucurie spirituală să asculți Wagner în asemenea condiții, în care întregul colectiv al Operei Maghiare s-a străduit să ofere publicului o audiție de zile mari, printr-un respect demn de apreciat pentru lucrare
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
tragică și cu iz evanghelic ("Ei, domnilor judecători, în decăderea mea, n-am uitat că șunt creștină și am plîns de multe ori la picioarele duhovnicului meu, înțeleptul părinte Vasile...") Evident, prietenul lui Bobîrcă, ascultînd-o, citează din evanghelia lui Ioan pasajul cu întrebarea lui Iisus "Care dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintîi piatră asupra ei". Totul se conciliază tacit și finalul vestește o împăcare dintre dr. Taifun și amantă lui, viitoare soție. Românul e, estetic, un eșec și
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
talent literar. Descriind universul literaturii din diferite epoci, Ioana Pârvulescu scrie de fapt un roman al romanelor. Textul sau "face ape", ca matasea, părând când un studiu savant, când un joc literar, când un poem critic. Iată, ca eșantion, un pasaj în care se evocă-regretă-ironizează preferință scriitorilor din secolul trecut pentru simbolistică tinereții și a primăverii: "Pentru secolul trecut tinerețea este un simbol și o obsesie: epoca întemeietoare, secolul XIX alege primăvară că anotimp preferat și junețea că vârsta afișată. Cea
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
în pijama, lama de ras în mînă:/ o pasare cu un ochi atît de mare/ trebuie să fi strivit orașul" (Geamlîc). Sau: "E neagră de curățenie noaptea" (Aer). Rareori se ivește cîte o mai susținută speculație "poetica", precum e acest pasaj închinat întunericului labirintic, mică insulă pe o mare de proza voita: "Întunericul nu are uși. Ieșire e peste tot, ca și cum n-ar fi/ nicăieri. Nici/ tăcerea, în sine rotitoare, spiralata, nu are capăt. Te/adîncești în spiralele ei/ fără să
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
o inovație destul de recenta, care corespunde unui tipar "occidental": impusă probabil mai întîi datorită modelul francez, ea e întărită astăzi și prin cel caracteristic spațiului anglofon. O mărturie recentă asupra percepției acestor diferențe sociolingvistice o oferă Monica Lovinescu, într-un pasaj în care povestește cum a recunoscut apartenența românească (și securistica!) a unui necunoscut în momentul în care acesta i s-a adresat cu "Madame Monique". Pe de altă parte, în sistemul onomastic tradițional de la noi - tipul "Nica a lui Ștefan
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
lucru. Dar ce le oferea televiziunea? Televiziunea le oferea lumea occidentală. Ei văd acolo cum se trăiește în SUA, în Germania, în Franța în Italia, dar vorbesc de generatii de sacrificiu". A trebuit să citesc, după câteva zile, transcrierea acestui pasaj, pentru a fi sigur că nu mă înșelaseră urechile! Din nefericire, nu ma înșelaseră! Erau chiar cuvintele candidatului susținut la președinția țării de către Convenția Democratică, al grupării pro-occidentale din România, si nu un fragment din vreun discurs pe la Babadag al
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]