57,719 matches
-
să scapi? Mai întâi de toate înseamnă să stai cuminte într-un pat, să știi când să vorbești și când să taci și să asculți ,,la ora șapte punct dimineață /șapte îngeri albaștri și îngerițe / în halate albe /vin la patul meu de la recuperări /vorbind între ei și foșnind hârtii /vorbesc în germană și-n medicală /mă ating cu mâinile lor calde /.” (6). Înseamnă să ai în preajma ta pe acei îngeri păzitori, care ,,poartă nume de-o clipă /Martina, Nicole, Maria
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
în miniatură a acelor ,,îngeri toți albaștri” (3), a Doctorului Mertz (5), a unei femei din salon (8) ,,Doamne, ia-i durerea femeii /de-alături /că nu mai poate /a strigat toată noaptea...”, sau a tânărului croat , care (25) ,,...lângă patul meu /cu șine de fier în mâini /și-n picioare...” - fiecare cu suferințele lui și cu poveștile lui de viață - ,,...noaptea nu poate dormi /că vede numai morți cu burțile tăiate /și cu măruntaiele scoase /vai de pielea lui cusută
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
fiecare cu suferințele lui și cu poveștile lui de viață - ,,...noaptea nu poate dormi /că vede numai morți cu burțile tăiate /și cu măruntaiele scoase /vai de pielea lui cusută peste tot /vai de săracele-i oase /ne uitam din paturile noastre /pe fereastră spre vârfurile de castani /și-mi povestește de fratele său mic /pierdut în război la paisprezece ani /”. Și tot în spital gândurile zboară cu pioșenie, drag și dor spre mama lui pe care o simte și ar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
vârfurile de castani /și-mi povestește de fratele său mic /pierdut în război la paisprezece ani /”. Și tot în spital gândurile zboară cu pioșenie, drag și dor spre mama lui pe care o simte și ar dori-o la căpătâiul patului, spre autori ca Descartes, Panait Istrati, prieteni dragi Andru, Arthur, Gâf-Deac și la acea dorință că (16) ,,...în pat de spital /poate dacă eram împreună /filosofam mai bine /sau jucam jocul nostrum astral /cum ne-am jucat cu poezia scrisului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
spital gândurile zboară cu pioșenie, drag și dor spre mama lui pe care o simte și ar dori-o la căpătâiul patului, spre autori ca Descartes, Panait Istrati, prieteni dragi Andru, Arthur, Gâf-Deac și la acea dorință că (16) ,,...în pat de spital /poate dacă eram împreună /filosofam mai bine /sau jucam jocul nostrum astral /cum ne-am jucat cu poezia scrisului tău...”. De la etajul al patrulea al spitalului, lumea de dincolo de Isar își duce viața fără să-i pese de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
lume și viață ce trebuiesc revizuite acum la moment de răscruce (1) ,, Cred că trebuie să îmi revizuiesc /toate poemele /și să văd cum să fac loc Isarului /să treacă prin ele /să le mângâie /așa cum mângâie grădinile Münchenului /și patul în care zac /”. O revoltă interioară, dar și o determinare de a trăi (42) ,,...cine a creat geografiile noastre /interioare /cu idea că trăiesc, că mor /și mă doare /”. Există în permanență, undeva acolo ascunsă în suflet speranța / isihia că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
care cum a putut, sașii din nordul Transilvaniei s-au retras înspre vest, până în Austria ori Germania, unde au crezut că sunt la adăpost pentru o vreme. „În noaptea de 25 spre 26 septembrie, am dormit pentru ultima oară în patul din casa părintească”, povestește Johann. „Am avut un vis ciudat, de care mi-am adus aminte mai târziu. Par-că mergeam cu căruța cu boi pe un deal înalt, printre nori. Drapele ungurești fluturau pe străzi și peste tot. Am plecat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
le-au dus la primărie, cum li s-a spus. Când s-au în-tors, după un an și ceva, le-o părut bine dacă i-o lăsat fostele slugi, care s-au făcut stăpâni în casele lor, să puie un pat în grajd ca să aibă unde să doarmă. Slugi slugilor, asta au ajuns cei care s-au întors imediat după război. Cu portretul soției Dar să revin la drum, care a fost foarte greu. Am mâncat ce ne-am adus cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
l-au dat jos pe Horty Miklos, trenul a fost deviat prin Cehia, și așa, drumul a ocolit mult, dar până la urmă am ajuns într-un lagăr la Dresda, după două săptămâni de stat în tren. Eram fericiți că aveam pat, mâncare și că eram departe de război. Am fost repartizați la lucru, eu într-o fabrică de încălțăminte, mama, la un spital, căci avea o școala sanitară”. După șase săptămâni, bărbații au trecut prin fața unei comisii militare care i-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
urâți” și de „frumoși”, ce au rolul de a întreține o atmosferă exuberanta. „Uraților” le revine misiunea de a face jonglerii dintre cele mai năstrușnice: se dau peste cap, fugăresc fetele și copiii, ung asistență cu funingine, se vară pe sub paturi și mese, se urcă prin copaci, pe case și pe sobe, scot animalele din grajduri etc. Tot din acest grup mai fac parte „negustorii” și „căldărarii” care își dispută permanent câte ceva, dialogul lor fiind plin de o suculenta ironie. Între
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
extrem de competitiv, la el participând an de an zeci de țări din lumea întreagă. Rezidență este posibilă datorită Bureau of Educațional and Cultural Affairs at the U.S. Department of State (ECA). Andra Rotaru (n. 1980) este autoarea volumelor Într-un pat sub cearșaful alb, Editura Vinea, 2005 (Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu - opera prima, 2006; Premiul Iustin Pantă, 2006; Premiul Tudor Arghezi, 2006; Premiul Asociației Scriitorilor București, 2006), En una cama bajo la șabana blanca, Bassarai Ediciones, Spania, 2008, Ținuturile
Andra Rotaru, invitată la Internationally, Dubuque: Voices from the Warehouse [Corola-blog/BlogPost/93932_a_95224]
-
că atunci când președintele Partidului Neamului Românesc din Serbia de Nord-Est, Pedrag Balașevici, a cerut autorităților române să ia măsura schimbării consului Iulian Nițu, m-am panicat. Nu ascund că, în acel moment, l-am revăzut aievea pe Alexandru Lăpușneanu pe patul morții rostind celebra propoziție: ,, Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!” și, am gândit, că este aberant, contrar uzanțelor ca liderul unei mișcări politice, fie el cât de nemulțumit, să... dicteze pe cine Bucureștiul să numească sau să retragă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93954_a_95246]
-
nici mirată, nici înspăimântată. N-am fost nici măcar înfiorată - ci teribil de bucuroasă. Am vrut să le vorbesc și să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei și am văzut un grup de îngeri, stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aș fi putut auzi vocile lor. Purtau veșminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Părul le ajungea până la umeri și era diferit colorat, blond, roșcat și brun închis. Nu aveau aripi. La
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aș fi putut auzi vocile lor. Purtau veșminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Părul le ajungea până la umeri și era diferit colorat, blond, roșcat și brun închis. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu Mircea, puțin mai la o parte stătea o ființă cerească. În mâna dreaptă purta o lumânare aprinsă. L-am recunoscut a fi îngerul meu păzitor” - Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) - Sfinții Îngeri, Ed. Anastasia, pag. 301. *** 3
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
și argint, datând din secolul al X-lea, între care se afla și una transmisă în familie de la țarul Nicolae I al Rusiei despre care se spune că ar conține o așchie din Crucea lui Hristos. Pe o noptieră, lângă patul ei se afla o mică cutiuță din aur, averea cea mai prețioasă a prințesei de altădată. CUTIUȚA CONȚINEA O FĂRÂMĂ DE PĂMÂNT ROMÂNESC, apucat în grabă în timpul evadării din comunismul de tip sovietic, după cel de-al doilea război mondial
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
cheltuieli Am finalizat și trimitem spre avizare trei proiecte de lege pe care le considerăm cruciale pentru continuarea reformei sănătății: o proiectul pilot privind statutul spitalelor o proiectul pilot privind creșterea veniturilor medicilor și echipei medicale din unitățile sanitare cu paturi o proiectul de modificare a Legii 95/2006 privind reforma în sănătate, care se referă la o serie de teme importante: malpraxisul, asistența medicală comunitară, reglementarea colegiilor profesionale, prevederi referitoare la politica medicamentului. Ministerul Sănătății își încheie în acest moment
Principalele modificări aduse legii privind reforma în sistemul sanitar [Corola-blog/BlogPost/94038_a_95330]
-
venit singurătatea, mai atroce acum, mai grea. Trupul, șubrezit, n-o mai poate transforma în poezie. O frică teribilă mă cuprinde, încerc să mă ascund în lecturi, în amintiri. Degeaba. Am ceasuri de acutizare maximă a suferinței, mă întind în pat, beat de calmante, și caut să adorm, nu reușesc. Iar cînd, în sfîrșit, vine somnul, sar țipînd din coșmare. Izbăvirea ar fi numai în poezie, izbăvire pe care, mai demult, o căpătam. Acum, nu. Poezia nu sosește să mă oblojească
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
de ani a fost moară. Astăzi e-o fermă mică. Generații de morari și țărani francezi au trăit și murit între zidurile acestea. Dintre ei, mulți au fost călugări. Iubesc amintirea lor, ca a propriilor mei strămoși. Casa aceasta, zidurile, paturile, podoabele sunt omenești cum numai lucrurile țărănești pot fi. încă cred că omenia adevărată e la țară. Există o internațională autentică: aceea a țăranilor. Ceea ce iubesc la țărani este și admirabila lor lipsă de igienă. Igiena sterilizează; ne face moartea
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
mai am timp de nimic. Golul se constituie, se împietrește, se definitivează în mine, peste mine. Am de lucrat, neîntrerupt, zi și noapte. Dacă mă zbat, am impresia că pierd timpul. Dacă mă odihnesc, e mai rău. Mă întind pe pat cu un roman în mîini, pentru o jumătate de oră; sau mă duc "să iau puțin aer", o oră, pe cheiurile Senei și mă trezesc, deodată, că au trecut (cum? cum?!) trei zile, trei săptămîni, trei luni. Așa stau, între
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte a casei - salonul din dreapta se scufundă încet în lumină - însă aici, pe
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
posibil să scoatem sus, la iveală, vreo imagine, s-o așezăm pe masă în fața noastră - șervețel, - să așezăm paharul peste ea, să rămână acolo cercul lăsat de pahar - care înseamnă iadul în care-și citesc ei drumul. unii întinși pe paturile moi aduse aici, aceste lespezi, altul sprijinit de balustrada terasei, și, totuși, în privirea ei - ea știind, cu ochii mari însă, că, de s-ar fi ridicat să facă acei câțiva pași și să intre în salonul scăldat în soare
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
fruntea ochii Părul inelat duios M-am ferit de tine Domne Să nu-ți fiu prea drăgăstos Să nu-ți sperii mintea-n gînduri Păcătoase ce mi-ai dat Cînd m-apropii lin de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet mă preling în pofte
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
Rămîne constantă, în cele două variante, expresia voinței lui Voiculescu de a nu colabora nici după moarte cu regimul comunist ("Să nu le dai nimic"). Dar este modificată indicarea precisă a călăilor: în loc de "m-au omorît" - "m-am omorît". Pe patul de moarte, Voiculescu a spus cine sînt responsabilii moral de moartea lui: cei cărora le-a refuzat orice colaborare. A indicat astfel și adevărata cauză a arestării și a uciderii sale Și și-a prevenit fiul asupra presiunilor psihice care
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuțeala și-n zig-zagul fulgerului superficia tăbliei lucioase... vazele desfoliau în aer nuferi globulari, suav atingîndu-se, spre suferință, unul de altul... paturi cu frunza groasă, cărnoasă, suculentă, se scuturau lîngă trupurile noastre... păpădii umflate cît perna explodau la cea mai plapîndă suflare... pălăriile de pai, șepcuțele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea și izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
din cadă angela îmi împletește codițe mie mi-e dor de zogu al albaniei și am deodată opt ani ușa bucătăriei scîrțîie vica prăjește cartofi pe plita de fontă botul negru ce-i asta? în cîte-o noapte doarme unul în patul meu "lasă-mă'n pace" îmi striga tiberiu cînd avea cinci ani și eu ca melcul îmi înghițeam pe loc cornițele ce noapte groasă ce noapte grea pentru o mamă uitată în stație printre mucuri și bilete perforate la prima
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]