734 matches
-
literaturii ruse, care trece așa de ușor de la păruială la amor.) Ura conjugală motivată politic și social este însă o temă tratată cu umor de Dumitru Crudu, ca și ura socială (dușmănia nu de clasă, ci etnică și politică), fără patetismul specific literaturii ruse, fără să dramatizeze, dar păstrând acea adiere de teroare care dă „tonul” vieții de aici. Viața la Chișinău (mai ales a basarabenilor) este una dublă, limba este una dublă, de aici și o schizofrenie și o nevroză
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
sale copile cu cel mai tânăr membru al familiei Medici, fiul lui Lorenzo, numit tot Giuliano. Dar Lisa, o adolescentă rebelă, departe a se supune interdicției paterne, întreține cu iubitul ei o corespondență amoroasă clandestină prin sclava sa, amintind de patetismul de bungust al unui Stendhal din Mânăstirea din Parma. Un coup de foudre platonic ce, așa cum vom vedea, devine destin. Va trebui să fie puternică și iscusită, va trebui, ca orice eroină de legendă, să pătimească sufletește și chiar fizic
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
plac lui Livius Ciocârlie: "nu-i un Cioran în halat și păpuci". Acest tip de scriere "omite" evenimentul și privilegiază obsesia. Într-un jurnal obișnuit, personal, "cititorul n-are ce căuta. Devine voyeur". Interesantă e opinia că aceste Caiete continuă patetismul primului Cioran, cel care scria în română. Limba franceză produce "schimbarea la fața" - năravul, însă, rămâne același. Ciocârlie denunță ipocrizia unui Cioran care pretinde că nu poartă halat și păpuci. Un motiv în plus să-și exerseze în liniște scrisul
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
jălalnic, leneș elegiac, ci o pune la contribuție în duhul poeticii d-sale de replieri, de circumspecții, de neîncredere generalizată, atît în privința viitorului, cît și a trecutului. Iluziile sunt sugrumate în contul unor înregistrări scurte, refrigerate. În pofida dispariției lor, nu patetismul iese la iveală, ci lucrătura scriiturii, ciocnirea impredictibilă a cuvintelor purtătoare de senzații, a fulgurantelor imagini. Sub pana poetului, trecutul și viitorul se contrag într-un prezent spontan metaforizat. Prin surparea temporalității se obține o imagine bidimensională. Astfel apare o
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
devine expresiv-delirantă: "Aerul se înroșea./ Pereții se clătinau transpirați./ Cuvintele horcăiau prin unghere.// În casa intoxicată se băteau poezii la mașină/ se copiau reîncarnări vedenii pe curat/ se umplea cu țipete prima pagină/ se aducea puroi pentru ultima" (Casa intoxicată). Patetismul Irinei Nechit e, în momentele faste, mult precumpănitoare, ale producției sale, departe de a fi unul pur conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui copac se umple de frunze și flori, de foșnete și miresme. Puternica
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
putea numi "vârstele românului", de la modernism la postmodernism. O îmbătrânire? O deteriorarea ca semn a ceva iremediabil sfârșit sau doar o lentă evoluție spre încă nebănuita renaștere? Prin afirmarea acestui din urmă gând Corina Ciocârlie își încheie, cu un superb patetism cartea: ăChiar dacă răstignirea nu mai e urmată de înălțarea la cerul metafizic, seninătatea greu cucerita a bietului corp postmodern sugerează trecerea (prin renunțare sau orbire) din starea de confuzie în starea de armonie. Dincoace - și nu dincolo - de cositorul
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
acuratețe și fără nimic pompos, au făcut legătura cu prima parte a concertului. În încheiere, uvertura la Maeștrii cântăreți, dirijată într-un ritm ușor, mai săltăreț și rapid decât se cântă îndeobște, a readus în prim-plan optimismul wagnerian, evitând patetismul impus de subiectul național-patriotic al operei, dar sugerându-l totuși preț de câteva măsuri în pasajul final. Deși repertoriul concertului și discursul festiv al lui Horst Seehofer, prim-ministrul landului Bavaria, au subliniat valoarea multiplelor fațete pozitive și novatoare ale
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
mult cînd făsea pui și că spre iarnă au plecat cu toții și că mam plimbat cu mașina cu avionul și mie mia plăcut foarte mult" (Zi). Scriitura poetei e, într-adevăr, după cum observa un critic, de-o "puritate lipsită de patetism" (Caius Dobrescu). La întretăierea candorii cu curiozitatea intelectului "alb" (lipsit de senzualitate), apare acest caracteristic șirag de interogații: "De ce tocmai această curte/ pe care niciodată n-am văzut-o?/ de ce acest copil ascuns după o tufa/ roz cum nu există
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
corpuri surprinse în poziții coregrafice. Punctul final al vizitei - arhiva fotografică (aici, în sfârșit, custodele e un bărbat!). Întorc paginile "albumului" în care el a adunat tot ceea ce i s-a părut mai semnificativ: postúri retorice, gesturi tragice, pline de patetism, atitudini comice, un inventar la care și-au adus contribuția toate vechile scene ale Europei, într-un cuvânt limba de lemn a actorului epocilor trecute! Lucrurile se schimbă de îndată ce se conturează mai precis identitatea artistului modern, vizibilă, iată, într-o
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
română, ceva despre care însă nu poți spune mare lucru. Memoriile lui Aleksandr Soljenițîn sînt un exemplu în această privință, impresia pe care o capeți fiind cea cu care rămîi după ce ai lăsat să vină peste tine un torent de patetism slav. Slojenițîn e inepuizabil și mereu neconvențional, de aici alura de luptător neconformist avînd talentul de a contraria și scandaliza pe toată lumea. Și dacă prima parte a memoriilor sale - cea cuprinzînd cei 56 de ani petrecuți în Rusia Sovietică - a
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
Lăsând analiza naratologică deoparte, să trecem la conținutul foarte simplu al acestei cărți. Până la urmă, această simplitate care înseamnă firesc și neostentativ, rămâne deopotrivă atât principala calitate cât și una din marile neîmpliniri. Avantaj, pentru că, subiectul însuși fiind "strident", orice patetism și teribilism ar fi subminat întregul demers. Dragoș, un tip cu un profil intelectual de invidiat, cu stil și cu idei (fraza este pe alocuri cuceritoare, iar câteva pasaje de o frumusețe poetică surprinzătoare), intră cu toată conștiinciozitatea în această
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
repetițiile încep în cele din urmă, ele sunt minate de elocinta regizorala a lui Ivan Vasilievici - sedus de mirajul scenei, Maxudov se surprinde în ultimele fraze ale "românului" (neterminat) într-o ipostază aproape kafkiană - daca ironia bulgakoviană nu ar elimina patetismul: "Chinuit de dragostea mea pentru Teatrul Independent, prins de el ca un gândac pe un dop de pluta într-un insectar, continuăm seară de seară să mă duc la spectacole." (Pag.362) Korotkov din Diavoliada e o altă natură labila
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
whitmaniană" unită cu bucureștenismul: "Geo Dumitrescu pornește ca un flăcău whitmanian, aselenizează pe Dâmbovița și absoarbe tot ce fertilizează apele ei în adâncul mâlului și pe maluri: ironie cruntă, autoironie până la autobagatelizare, vigoare a derizoriului, neseriozitate, dezabuzare, bosumflare și iar patetism, iar generozitate, iar romanță, iar revoltă și iar fleoșc în deziluzie. De la oda adusă jocului de biliard ("sub al păcii stindard!") până la blestemul proferat către cartoful putred, de la cântarea câinelui de sub pod până la contemplarea iubitei din starea ei de minune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
din 6 mai 1916, coloana vertebrală a cărții se rupe: Wittgenstein renunță la cazna chichițelor logice și începe să scrie despre sensul vieții, despre Dumnezeu, despre dorință și voință, despre mistică sau despre valoarea etică a faptelor. Nici urmă de patetism în rîndurile soldatului austriac, doar o răceală înfiorătoare de anatomopatolog care trece sub lupă muchiile unei nerv disecat. Un duh golit de tresărire lirică și o ființă fără efuziuni de suflet. De aceea, citindu-l, simți că ai de-a
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
destinul unui singur artist, poate oferi surpriza voiajului penitent de la naturalism la Bizanț sau, invers, acela al coborîrii în lume după o acerbă probă a austerității. Ceea ce în zorii modernității românești era o încercare naivă, nu lipsită de un anumit patetism, de ieșire din constricția unor forțe adverse, a devenit acum, printr-un îndelung și complicat proces de conștientizare, o voluptate ușor perversă a înscenării, a recuperării, a reanimării într-o codificare ambiguă, pe jumătate pietistă, pe jumătate ireverențioasă. Dacă ar
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentala, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictură noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria să pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
dureros, asumată ca un destin al morții și al plîngerii, însă cu un fond de materialitate frustă, zgrunțuroasă, precum o subiacentă compensație a conștiinței subiective care suferă. A unei conștiințe ce se alină identificîndu-se cu materiile nostalgiei sale. Desigur, acest patetism sumbru, acest revers îndoliat al vitalității ni-i reamintește pe liricii noștri rurali ai generației '60. La fel ca-n baletul lor expresionist, informul confesiunii primitive se rafinează, abisalitatea prinde chipul unui ceremonial: "O nouă cădere nervoasă: de ce, de ce să
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
că valoarea să nu se reduce nici pe departe la curajul opiniei. Este vorba de un roman-roman, de o imagine a unui mod de a trăi transfigurata literar. Augustin Buzura este Augustin Buzura cel dintotdeauna, grav și lucid - grav până la patetism și lucid până la sarcasm. Cartea sa are mai mult dramatism decât o mie de cărți ale altora la un loc. Și, spre deosebire de cărțile anterioare ale autorului însuși, este scrisă și foarte clar. Un erou al timpului nostru Personajul-narator și, în
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
mii de oameni, îndeosebi tineri. Nu se poate să rămâi indiferent privind panourile cu informații și fotografii referitoare la colectivizarea forțată, cu mijloace criminale, a agriculturii românești, în perioada 1949-1962, sau ascultând înregistrările unor secvențe de "istorie orală". De un patetism sobru, ca întreaga operă de anamneză creată de Ana Blandiana prin instituțiile pe care le-a înființat după 1989, în scopul reconstituirii tragediei trăite de români în anii comunismului, expoziția îi cheamă pe vizitatori la un moment de reculegere. Autorul
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
ca o pură și foarte probabilă intuiție psihologică a scriitorului nostru. Nu e mai puțin adevărat că acest caracter de posibilă generalitate a destinului nefericit al lui Remus Lunceanu este subminat din cel puțin două direcții. Una este romanțiozitatea și patetismul dramei, limbajul foarte datat, apăsarea pe caracterul senzațional și acuzator al unei sinucideri anunțate. E prea puțină deschidere filosofică și prea mult sentimentalism în lamentațiile sinucigașului.
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
transpus într-o altă stare, de un sumbru decorativism precum un șir de fluturi fixați cu ace în insectar. Poetul preferă a trece prin zona rebarbativă ca printr-un tunel, spre a ajunge la lumina unui real ireal, de un patetism sublimat în metafore. Astfel imaginarul d-sale documentează nu mai puțin decît o mărturie epică ori descriptivă, arătîndu-se căptușit cu "banalitățile" crispate, cu laitmotivele suferinței cotidiene, cu fracturile morale ce, nerezolvîndu-se, devin inaparente. Numitorul comun al poeziei lui Liviu Ioan
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
Tudor Popescu are și ea vanitățile ei. O comparație poate la fel de avîntată, dar care sare în ochi și pe care n-am întîlnit-o ar fi aceea cu jurnalismul eminescian. Nu în conținut, firește, ci în tonalitate și metodă. Și în patetism. Un cadavru umplut cu ziare e volumul unui ziarist-scriitor spumos (cîteodată cu spume la gură), indecent, exagerat, nebun și fioros, adică exact așa cum e o bună bucată din România de azi. În Anglia, să zicem, Cristian Tudor Popescu ar fi
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
McCloskey este o interpretă fină a unor fenomene complicate, și totodată o autoare îndrăzneață, chiar agresivă uneori, pregătită oricînd să avanseze ipoteze îndrăznețe, să meargă împotriva curentului. Ca autobiograf, Mc Closkey alunecă deseori nu atît în melodramă, cît într-un patetism destul de discret, ce-i drept, dar nu mai puțin agasant. Ceea ce strică tonul acestei povestiri este faptul ca ea e narată de vocea feminină, de Deirdre, chiar și în capitolele concepute ca intenție din perspectiva lui Donald. O voce feminină
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
acumulează nevăzut substanțe nutritive pentru sensurile de la suprafață. Prozatorul lasă viața să curgă, cu toate curiozitățile ei, și nu este preocupat decât spre final de constituirea sensului. Nu e tezist, nu e explicit, nu e teoretizant, dar are momente de patetism pentru a-și susține interogațiile și descoperirile. Poveștile se multiplică faulknerian, ca și în romanele lui D. R. Popescu, însă fără a adopta calea unei proze de investigație și fără obsesia adevărului. Sorin Titel scrie o proză de reflecție melancolică
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
și-ar face drum printr-o desime de ierburi... În jocul de șah cu sine însăși, energia vitală atinge și ironia. Mod al disciplinei mentale, aceasta contracarează nu numai maniera declarativ-aluvionară căreia poetul îi aduce uneori jertfe excesive, ci și patetismul, acea pe cît de inflamată pe atît de imprudentă dezgolire a laturii sentimentale în dauna efectului liric. Temperînd zbaterea vitalității, instrumentul ironic operează gradual. în unele momente apare cooperant cu sensibilitatea: "Nu vă temeți de blesteme/ De blesteme nu ne
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]