708 matches
-
de vedere imunologic aceasta nu poate fi comparată cu boala la om, întrucât bagajul imunologic al cobaiului și omului se deosebesc destul de mult. Or, tocmai studiile imunogenetice sunt acelea, care în ultimul timp 62 au revoluționat teoriile privind etiologia și patogenia SM. În cercetări de mai mulți ani, MAROS și colaboratorii (1959, 1961, 1964, 1965, 1966, 1968) reușesc să demonstreze că EAE a câinelui este cea mai apropiată morfologic encefalomielitelor umane. Cercetări asupra EAE a câinelui s-au făcut puține în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
CÂMPEANU, 1974, ȘERBAN, 1980). La fel ca și în SM - și în EAE la câine, am observat că factorii meteorologici au o influență agravantă. Toate aceste constatări subliniază marea asemănare clinică dintre EAE la câine și SM. Pornind de la teoria patogeniei imunoalergice a EAE, am căutat în lucrarea noastră să studiem efectul unor medicamente antialergice și imunosupresoare asupra simptomelor clinice a EAE la câine, administrând ACTH și Imuran după metodologia descrisă mai sus. În urma administrării ACTH-ului, simptomele clinice a EAE
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Relevarea acestei observații ar putea duce la concluzia necesității urmăririi acestei fracțiuni în lichidul concentrat, pe timpul tratamentului. n. Electroimunodifuziunea reprezintă un mijloc de investigație, care alături de celelalte investigații, dă posibilitatea monitorizării eficienței tratamentului în EAE la câine, cu aplicații în patogenia umană, precum și prognostic asupra evoluției clinice a bolii. o. Determinarea imunoglobulinei G în LCR (cu ajutorul electroimunodifuziunii) și în serul (cu ajutorul imunodifuziunii radiale) animalelor bolnave de EAE, ne-a evidențiat creșterea semnificativă a acestei imunoglobuline, atât în LCR cât și în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Faptul că imunoglobulina G și complexele imune au scăzut după tratament cu Imuran, atestă că acest medicament are o eficiență bună în bolile neurologice alergice experimentale și trebuie încercat cu mai mult curaj și în tratarea afecțiunilor neurologice umane cu patogenie autoimună. 73 x. Cu ajutorul acestui model experimental am realizat un tablou clinic morfopatologic și imunochimic asemănător fazelor incipiente ale SM la om, remarcând o concordanță aproape perfectă între cele trei aspecte studiate. y. Modelul intuit și aplicat de MAROS și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
G. (1998) arată că gelatinaza B este crescută în LCR-ul bolnavilor de SM aflați în puseu. Nitrații și nitriții sunt în cantități crescute în LCR-ul bolnavilor cu SM, ceea ce demonstrează rolul pe care îl are oxidul nitric în patogenia SM. RIECKMANN P. și colab. (1997) testează adezivitatea celulelor endoteliale în ser și LCR-ul bolnavilor cu SM și o găsește crescută. La aproximativ jumătate din bolnavii cu SM se pun în evidență complexe imuno-circulante în LCR. Aceste complexe imuno-circulante
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
SM s-a demostrat că plachete sanguine se aglutinează anormal. S-a demonstrat că acizii grași esențiali din care se formează prostaglandine, intervin în normalizarea aglutinării plachetelor sanguine la bolnavii atinși de SM. Este de demonstrată intervenția sistemului interimunitar în patogenia SM. Cecetările efectuate au emis ipoteza că prostaglandinele care reglează sistemul imunitar se găsesc în cantitate prea mică în organismul persoanelor atinse de SM. Prostaglandinele, fiind în cantitate mică, ar influența negativ activitatea limfocitelor T și a limfocitelor supresoare. Cercetările
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din cazuri) și streptococul sunt cei mai obișnuiți germeni patogeni. Mai rar pot fi întâlniți colibacili, pneumococul sau germeni anaerobi. Abcesul cald „aseptic” (abces de fixație) este produs prin injectarea în țesuturile superficiale a unor substanțe iritante (iod, calciu etc.). Patogenie: Cum se formează un abces? Una sau mai multe colonii microbiene pătrund în organism printr-un punct de efracție a pielii sau mucoasei unde, prin progresie de-a lungul unor conducte naturale sau prin transport la distanță pe cale sanguină sau
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
Apare mai rar la copii și mai des la adulți și bătrâni, sexul masculin fiind mai des afectat. Erizipelul nu dă imunitate și se pare că există o predispoziție la a face această boală; de aceea, recidivele se întâlnesc frecvent. Patogenia. Boala se produce în urma exacerbării virulenței unor tulpini streptococice preexistente la acel bolnav, prin contact cu un bolnav infectat sau prin instrumente nesterile, pentru inoculare fiind suficientă o mică soluție de continuitate la nivel epidermic. Anatomie patologică. Leziunea erizipelatoasă este
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
endoplasmic). Această observație sugerează că stresul oxidativ din reticulul endoplasmic poate juca un rol semnificativ în procesul distructiv β-celular, întâlnit în T1DM. Acest mecanism însă, prezent în condițiile asocierii altor defecte genetice decât cel autoimun, poate contribui, de asemenea, în patogenia T2DM (79). În ultimii ani, în membrana reticulului endoplasmic din celulele β pancreatice au fost identificați receptorii ryanodinici (RY), care par a juca un rol important în mecanismul exocitozei, intervenind în mecanismul de eliberare a Ca+2 stocat în cantități
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de stimulare insulinică poate fi situat foarte jos (circa 1,5 mmol/l), în timp ce în mutațiile însoțite de hiperglicemie, pragul glicemic poate fi crescut (circa 7 mmol/l) (143). O tulburare în funcția glucokinazei β-celulare poate fi implicată și în patogenia unor forme de T2DM. S-a constatat, de exemplu, că la unii dintre acești pacienți, hiperglicemia nu mai este capabilă să inducă fosforilarea glucozei în glucoză-6-P, chiar atunci când glucoză-6-fosfataza funcționează normal (146). Această tulburare a glucokinazei hepatice s-ar putea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
repolarizare a celulei β. Mai multe studii genetice efectuate la pacienți cu T2DM au sugerat existența unor polimorfisme fie în gena SUR1, fie în gena Kir 6.2 (1, 2, 69, 76, 77, 93, 170). Intervenția acestor defecte în explicarea patogeniei formelor obișnuite de T2DM rămâne să fie precizată în viitor (51). O problemă dezbătută în ultimii ani a fost legată de influența sulfonilureicelor asupra canalelor KATP din miocard. S-a constat, totuși, că sulfonilureicele nu au o bună afinitate pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
Înainte de a trece la expunerea acestora, să menționăm că „teoria glucotoxicității” are o componentă „periferică” (în celulele care utilizează glucoza: adipocit, miocit, hepatocit, celule endoteliale) care se suprapune cu mecanismele „insulinorezistenței periferice”. La rândul ei aceasta este strâns legată de patogenia complicațiilor cronice vasculare în care hiperglicemia joacă un rol central. 4.5. Teoria lipotoxicității Conceptul lipotoxicității în celulele β a fost sugerat de frecventa asociere a diabetului cu obezitatea și dislipidemia. Ideea susținută de noi, că diabetul este în primul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
coronariană (51). Efectul potențial al dietei bogate în fibre asupra scăderii TA implică multiple mecanisme, fibrele alimentare exercitând efecte atât asupra digestiei, cât și asupra absorbției nutrienților. Insulinorezistența și hiperinsulinemia compensatorie concomitentă joacă un rol binecunoscut în etiologia și în patogenia HTA. Fibrele solubile cresc sensibilitatea la insulină atât la subiecții diabetici, cât și la persoanele fără diabet zaharat (52, 53, 54). Dieta bogată în fibre determină și o scădere în greutate, acesta fiind un alt mecanism potențial prin care contribuie
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
cu o reducere a incidenței cazurilor noi de diabet zaharat, comparativ cu diureticele și beta blocantele. Una dintre caracteristicile blocanților de calciu cu importanță potențială, din punct de vedere clinic, în prevenirea evenimentelor cardiovasculare, este efectul antiaterosclerotic. Unele aspecte ale patogeniei aterosclerozei, ca de exemplu migrarea și adeziunea celulară, necroza endotelială, depind de procese celulare reglate prin ionii de calciu. Datele obținute cu ajutorul modelelor experimentale au demonstrat că aceste procese sunt inhibate prin agenți chelatori ai ionilor de calciu sau blocanți
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
incriminau obstrucția mecanică drept unic mecanism, la momentul actual se consideră că hipoperfuzia renală, reprezintă un alt factor generator al HTA prin activarea sistemului renină-angiotensină aldosteron. Activarea sistemului nervos simpatic se pare că joacă, de asemenea, un rol important în patogenia HTA în coarctație (73). 6.6.1. Diagnosticul coarctației de aortă I. Diagnosticul clinic se suspicionează la un copil sau un adult tânăr, de obicei de sex masculin cu HTA și aspect caracteristic: dezvoltarea capului, trunchiului și membrelor superioare cu
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
congenitale ale sistemului venos al membrelor inferioare, denumite și congenitale, care apar din copilărie sau adolescență, având o evoluție variabilă, de cele mai multe ori nefavorabilă, cu lipsă de răspuns la tratamentul efectuat și recidive frecvente. 2.2. ETIOPATOGENIA BOLII VARICOASE Studiul patogeniei bolii varicoase prezintă numeroase lacune, deși de-a lungul timpului au fost emise numeroase ipoteze, cu multe variante și verigi de legătură între ele. Concepțiile patogenice clasice (Malan, Pugliosi, 1965) pot fi grupate în trei teorii esențiale: parietală, valvulară și
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
cu apariția varicelor. Teoriei parietale i-au fost aduse obiecții, cea mai importantă fiind aceea că n-a putut fi demonstrată încă primordialitatea alterărilor peretelui venos. Teoria valvulară, introdusă de Warwick, Moore, Collens și Wilensky, în 1964, subliniază că, în patogenia bolii varicoase, factorul inițial îl constituie insuficiența valvulară ereditară (Greenberg et al., 2008). Pe un asemenea fond moștenit se valorifică și devine manifestă acțiunea factorilor favorizanți. Totuși e mult mai plauzibil ca insuficiența valvulară să fie consecința leziunii parietale și
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
și perfuzia deficitară de la acest nivel sau o consecință a modificărilor moștenite de la nivelul celulelor musculare netede (Zamboni et al., 2005, Coleridge Smith, 2006, Bergan, Pascarella, 2007, Greenberg et al., 2008). Cunoașterea cât mai exactă a tuturor factorilor implicați în patogenia bolii varicoase permite alegerea metodei optime de tratament, dintre toate metodele practicate actualmente (Wright et al., 2006). 2.3. STADIILE ȘI SIMPTOMATOLOGIA BOLII VARICOASE 2.3.1. STĂRILE PREVARICOASE (SINDROMUL PREVARICOS) Se caracterizează prin varicozități subcutanate difuze sau localizate, dar
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
1. INTRODUCERE Accesul la mijloacele de investigație moderne, dublat de creșterea nivelului de educație medicală a populației a condus la creșterea numărului de cazuri de boală varicoasă diagnosticate, prevalența raportată fiind între 10% și 50% (Woodsite et al., 2003). Studiul patogeniei bolii varicoase prezintă numeroase lacune, deși de-a lungul timpului au fost emise numeroase ipoteze. Concepțiile patogenice clasice (Malan, Giabbani, 1964) pot fi grupate în trei teorii esențiale: parietală, valvulară și anastomotică. La ora actuală, sub raport fiziopatologic, este unanim
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
al intricării a numeroase verigi patogenice, substratul morfologic lezional determinând tulburările funcționale specifice, traduse prin simptomatologia clinică. O prezentare sintetică a teoriilor clasice (Malan, Giabbani, 1964) permite înțelegerea modului în care au evoluat, în timp, concepțiile propuse pentru a explica patogenia bolii varicoase. Teoria anastomotică, propusă de Piulachs și Vidal-Baraquer, în 1953, a accentuat disfuncția anastomozelor (șunturilor) arterio venoase, dezvoltate în situații speciale, ca sarcina de exemplu. Fluxul sanguin masiv care pătrunde prin șunt în sistemul venos îl dilată și determină
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
prezentă în matricea extracelulară amorfă a țesutului conjunctiv, este recent introdusă în sfera de interes a bolii varicoase (Kirsch et al., 2000, Aunapuu, Arend, 2005, Sansilvestri-Morel et al., 2007), evaluarea profilului său contribuind la înțelegerea modificărilor structurale care pot fundamenta patogenia apariției și progresiei varicelor. 7.3.2. PARTICULARITĂȚI ALE METODEI Pentru evaluarea expresiei colagenului I, II, III, IV și a lamininei am utilizat un scor semicantitativ bazat pe intensitatea reacției imunhistochimice, adaptat după un scor utilizat recent într-o cercetare
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
se dezvoltă concomitent de-a lungul unui traiect venos, fără a fi influențate - în mod pozitiv sau negativ, cu reflectare în gradul lor de severitate - de factorul anatomic și, implicit, de încărcarea hemodinamică. Această observație susține implicarea factorului genetic în patogenia bolii varicoase. Mai mult, sub raport clinic, constatările noastre impun ca abordarea terapeutică să aibă în vedere întotdeauna sistemul venos ca ansamblu, o leziune decelabilă clinic/ecografic într-un anumit teritoriu semnalând că procesul patogenic, odată declanșat, acționează și în
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
membranar, leucotriene C4 și D4 și prostaglandine D2, considerate mediatori secundari sau neoformați. Conform datelor recente din literatura de specialitate, se consideră că, prin eliberarea de substanțe vasoactive, mastocitul poate avea un rol important în inițierea răspunsului inflamator implicat în patogenia bolii varicoase (Yamada et al., 1996, Sayer, Smith, 2004, Pascual et al., 2007). Triptaza este o serin-protează cu activitate biologică direcționată în general împotriva proteinelor de coagulare (Craig, Schwarty, 1989), capabilă să fragmenteze diferite componente matriceale ca elastina, colagenul IV
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
se recomandă ca numărul de eșantioane (fragmente) venoase și numărul de secțiuni pentru fiecare eșantion trebuie să fie mare (Haviarová et al., 2002), pentru a putea cuantifica numărul real al mastocitelor prezente și, consecutiv, a putea demonstra implicarea lor în patogenie. Pornind de la asocierea mastocite - chimaze - TGF beta 1 studiată la nivel dermic în boala varicoasă, un studiu recent (Pascual et al., 2007) a analizat expresia TGF-beta 1 în vene, în relație cu mastocitele. Mastocitele au fost detectate în arii localizate
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
fig. 180-183). Fig. 180. Reacție imunohistochimică intens pozitivă evidențiind prezența limfocitelor T4 (IHC, Ac-CD4, x 20) Fig. 181. Reacție imunohistochimică intens pozitivă evidențiind prezența limfocitelor T8 (IHC, Ac CD8, x 20) 7.8.4. DISCUȚII Teoria inflamatorie câștigă teren în patogenia insuficienței venoase cronice (Schmid Schonbein et al., 2001, Nicolaides, 2005, Bergan, 2007), inclusiv prin demonstrarea prezenței și intervenției limfocitelor T în procesele inflamatorii care apar în timpul dezvoltării bolii ulceroase (Nicolaides, 2005, Ojdana et al., 2009), activarea lor fiind rezultatul creșterii
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]