888 matches
-
și pentru dobândirea virtuților, care culminează În dragoste”. Ceea ce surprinde În această prefață este accentul pus pe libertatea și deopotrivă responsabilitatea celui căruia i se adresează Filocalia, socotit singur responsabil de reușita sau eșecul „lecturii sale practice”. În comparație cu vechile tratate patristice de formare spirituală, care consacră pagini Întregi relației maestru - discipol, socotită obligatorie pentru Îndrumarea spirituală, În cazul de față nu se face nici o aluzie la așa ceva. Această „democratizare” a idealului creștin Întru desăvârșire este marea schimbare adusă de curentul filocalic
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
primele zece volume au fost rapid și, trebuie spus, destul de prost reeditate, cu sute de greșeli de ortografie și neaduse la zi din punct de vedere istoriografic. Dionisie vs. Pseudo-Dionisie Să revenim acum la titlul acestui studiu: „afinități și idiosincrazii patristice”. Unul dintre autorii preferați ai lui Stăniloae este Pseudo-Dionisie Areopagitul. Îl cunoștea din tinerețe, Însă abia mult mai târziu, În ultimii ani ai vieții, a făcut o traducere foarte frumoasă, amplu comentată, a corpusului dionisian. Cartea, apărută În 1996, cuprinde
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
doctrinei sale, pornind de la o lectură atentă a lucrărilor și o reconstituire a contextului istoric. Stăniloae Îl atacă pe Jean Philippe Houdret, care, În studiul său intitulat „Palamas et les Cappadociens”, scoate În evidență unele distorsiuni operate de Palamas tradiției patristice pentru a-și pleda cauza. De asemenea, teologul român Îl acoperă cu reproșuri pe Jean Sergio Nadal, apărător al lui Akindynos, și pe Juan-Miguel Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul. În puținele pagini pe care le-a consacrat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Conciliului Vatican II. Teza nu este Întru totul nouă, dar până acum ea n-a fost demonstrată decât parțial și fără a i se da, În sine, importanța cuvenită. Vatican II, În adevărata sa dimensiune, a fost un Conciliu eminamente patristic, documentele adoptate la capătul celor trei ani de Întruniri și dezbateri (1962-1965) constituindu-se Într-o pledoarie pentru reîntoarcerea Bisericii la rădăcinile ei dogmatice, spirituale și liturgice. Neafișând nici o intenție polemică și cu atât mai puțin „novatoare” (În acest sens
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
totuși o perioadă nefastă (dar necesară, Întrucât era impusă de contextul vremii), dominată de un tomism dogmatizat, steril, caricatural. După Vatican II, Biserica intră, din nou, În rezonanță cu lumea și cu istoria lumii noastre, deschizându-se, În același duh patristic, atât spre celelalte religii, cât și spre curentele pe care, până atunci, le tratase cu un radicalism neîngăduitor: mă refer În primul rând la ateism și la marxism. Fără compromisuri dogmatice, dar renunțând la morga autosuficienței pedagogice, magisteriul catolic Încearcă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-lea, dar mai cu seamă De Lubac) și-au arătat foarte repede dezamăgirea pentru felul În care clerul și laicatul catolic au ajuns să caricaturizeze - ori să deformeze - esența importantului aggiornamento, care viza pur și simplu reîmprospătarea credinței pe model patristic, nu altceva. Dar, dincolo de aceste dezamăgiri, aș spune inerente, așteptate oarecum, rămâne, ca un dat incontestabil, manifestarea Duhului Sfânt prin coridorul, redeschis lumii, al marii Tradiții. Un moment de anamneză poate răscumpăra ori suporta Încă o sută de ani de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pleonastică” (p. X). Cartea se prezintă sub forma unei țesături de citate ale Părinților, considerați a fi martori privilegiați ai acelei dogme/Învățături astăzi uitate. Mai mult, Într-o anexă, De Lubac constituie un dosar de câteva zeci de texte patristice, majoritatea traduse chiar de el, care-i Întăresc argumentele și demonstrația din corpul volumului. „Dacă citatele se acumulează”, scrie autorul, „aceasta se datorează faptului că am dorit să procedăm În modul cel mai impersonal, scotocind mai cu seamă În tezaurul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
religiilor necreștine și a ateismului. Cât despre Jean Daniélou, el a avut un aport decisiv În redactarea constituției Lumen gentium, despre rolul Bisericii În lume (a participat și la Gaudium et spes). Charles Pietri a consacrat un studiu amplu „ecleziologiei patristice” În Lumen gentium, document care conține nu mai puțin de o sută douăzeci de referințe la Părinții Bisericii. Bineînțeles, nu cantitatea contează, ci spiritul care traversează documentul conciliar și care, el, „rimează” perfect cu spiritul Tradiției patristice. Mă limitez aici
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
studiu amplu „ecleziologiei patristice” În Lumen gentium, document care conține nu mai puțin de o sută douăzeci de referințe la Părinții Bisericii. Bineînțeles, nu cantitatea contează, ci spiritul care traversează documentul conciliar și care, el, „rimează” perfect cu spiritul Tradiției patristice. Mă limitez aici la numai două exemple: Primul capitol al constituției se intitulează „mysterium Ecclesia”. Aceste titlu e un Întreg program, revoluționar, trebuie s-o spunem, și se Înrădăcinează În meditațiile ecleziologice ale lui Henri de Lubac, printre alții (trebuie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la bine-cunoscuta formulă a lui Ciprian: „Biserica, taina unității”. Tema, patristică, a Bisericii lărgite, prefigurată Încă de la crearea lumii (ab origine mundi): Părinții Conciliului Vatican II Îl citează pe Ciprian, dar această concepție despre oikonomia apare peste tot În scrierile patristice. Prevestită de un typos, sau de o figura, după termenul forjat de Tertulian, Biserica există dintotdeauna. Primele mărturii o socotesc cea dintâi dintre creaturi. Tema, Înrădăcinată În apocaliptica iudaică, trece ulterior În recuzita creștină, găsind expresia cea mai pură În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În apocaliptica iudaică, trece ulterior În recuzita creștină, găsind expresia cea mai pură În faimosul Păstor al lui Hermas: „Lumea a fost creată pentru Biserică” (8,1,2). Așadar Conciliul va fi reprezentat o victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții patristice, Împotriva rigidei pseudo-tradiții scolastice, dar această victorie, cum se știe, se va dovedi foarte repede o victorie à la Pyrrhus, Întrucât foarte puțini episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la baza textelor promulgate, cel care se realizează mai Întâi În adâncime, printr-o credință primenită - nu spuma care se agită Împrejur. Într-o foarte mare măsură, În toate sectoarele atinse de Conciliu, acest aggiornamento a devenit posibil datorită reînnoirii patristice din ultimii cincizeci de ani”. Happy end. Jean Daniélou a fost făcut cardinal, Încă din 1969, de către Papa Paul al VI-lea, În timp ce Henri de Lubac a trebuit să aștepte instalarea la Vatican a prietenului său polonez, Karol Wojtila, care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
transcris numele succesorului lui Moise exact așa cum apare el În LXX, formă care coincide cu numele Mântuitorului creștin. Procedând astfel, n-am făcut decât să respectăm textul LXX. În al doilea rând, poate la fel de important, am recuperat zecile de interpretări patristice care pleacă tocmai de la această omonimie pentru a da o interpretare cristologică intrării lui Israel În pământul făgăduinței. Bibliile sinodale, Întrucât preferă să ortografieze diferit cele două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sau pe care le savurează singur acasă. Aici lucrurile chiar ar trebui refăcute, niște traduceri noi, vii și actualizate, frumos actualizate, putând duce la un reviriment real și mai ales sănătos al credinței. SM: Într-unul din articolele consacrate perioadei patristice, tot Marguerite Harl afirmă că Părinții Bisericii au adăugat „un sens nou textului LXX”. Acest sens ar fi datorat faptului că „citesc aceste texte prin filtrul interpretativ al Noului Testament, mai precis prin cel al lui Pavel”. Își termină ideea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
spunând că „opera celor LXX a devenit ceea ce nu era: o Biblie creștină”. Noi, cititorii de limbă română, avem acces la această „Înstrăinare” produsă de părinții Bisericii prin notele abundente, monumentale și savante, din subsolul traducerii. Care este importanța moștenirii patristice pentru viața spirituală a unui român oarecare ? Ea nu Înseamnă În același timp o Îndepărtare de tradiția masoretică ? CB: Părinții au interpretat, ei n-au schimbat nici o iotă din textul LXX. Și au interpretat LXX În sens cristologic, În lumina
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
indiscutabilă, dar ea nu trebuie să umbrească specificul, importanța și mai ales vechimea LXX. De aceea, am mai spus-o de câteva ori, pe lângă traducerea noastră trebuie pusă la punct, cu profesionalism, și o traducere a textului masoretic. În privința tradiției patristice, iarăși se cuvin nuanțe. Mai ales antiohienii - dar nu numai, lucrurile pornesc tocmai de la Origen - foloseau, ca termen de confruntare, și textul ebraic al VT. E drept, nu-i acordau aceeași importanță ca Septuagintei, dar nu le era străin. În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
importanță ca Septuagintei, dar nu le era străin. În comentariile lor, ei fac mereu trimiteri la variante, forme originale, particularități stilistice, gramaticale etc. Eu nu văd cum o traducere modernă și serioasă a LXX, astăzi, se poate lipsi de note patristice? În primul rând, Părinții ne introduc În Biblie cum nimeni altcineva n-ar putea-o face. Un comentariu al lui Origen te face să iubești chiar și Cartea lui Isus Nave, cu toate atrocitățile descrise acolo. Nu numai s-o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
luare de poziție favorabilă lui Palamas, În lumea catolică, cf. André de Halleux, „Palamisme et scholastique”, În Revue théologique de Louvain nr. 4, 1973, pp. 409-442. De altfel, De Halleux e cunoscut ca unul dintre promotorii ecumenismului pe bza tradiției patristice (cf. Patrologie et oecuménisme, Louvain, 1990). Op. cit., p. 225. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), p. 7. Liturgica generală, București, 1985. Principiile și ființa cultului creștin-ortodox. Curs de liturgică generală sau Introducere În studiul liturgicii, București, 1940 (curs
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
denunță Încercarea „noii teologii” de a-l minimaliza pe Toma și de a-i recupera, În același timp, pe Părinții Bisericii: „Ceea ce noi regretăm la mulți dintre ei (la acești teologi - n.n.) este că scoaterea la lumină a bogățiilor tradiției patristice sau efortul de a găsi o formulare Întinerită sunt Însoțite de o evidentă depreciere a teologiei scolastice”. Or, după criza „modernistă” de la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX, Vaticanul impusese tomismul ca „doctrină oficială”. În Angelicum, octombrie-noiembrie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
stil elevat și echilibrat, principalele demersuri teoretice care au încercat circumscrierea aspectelor esențiale ale râsului de-a lungul istoriei civilizației - de la Platon și Origen la psihanaliza freudiană și „mecanica vie” a lui Bergson -, B. își focalizează instrumentarul analitic asupra scrierilor patristice răsăritene, reconstruind, pe fondul confluenței spirituale dintre elenism și tradiția vetero- și neotestamentară, atitudinile culturale și mentale ale Bisericii Ortodoxe în privința deriziunii. Râsul are o funcție fundamental religioasă, afirmă autorul: în economia raportului dintre sacru și profan, hohotul de râs
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
Gilson, e greu de crezut că un învățat creștin, deși orator admirabil, ar fi asumat absurditatea drept criteriu al adevărului.<ref id="148">Cf. Pierre Bühler, „Tertullian: the Teacher of the «credo quia absurdum»“, în Jon Stewart, Kierkegaard and the patristic and medieval traditions, Ashgate Publishing, Aldershot, 2008, pp. 131-142.</ref> E greu de crezut, într-adevăr, însă nu pentru toți cei care au întârziat asupra acestei propoziții. Astfel, cel sensibil la contrastul uriaș dintre logică și viață, precum Miguel de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Gilson, e greu de crezut că un învățat creștin, deși orator admirabil, ar fi asumat absurditatea drept criteriu al adevărului.<ref id="148">Cf. Pierre Bühler, „Tertullian: the Teacher of the «credo quia absurdum»“, în Jon Stewart, Kierkegaard and the patristic and medieval traditions, Ashgate Publishing, Aldershot, 2008, pp. 131-142.</ref> E greu de crezut, întradevăr, însă nu pentru toți cei care au întârziat asupra acestei propoziții. Astfel, cel sensibil la contrastul uriaș dintre logică și viață, precum Miguel de Unamuno
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sărbători, banchete, ritualuri funebre ...) i-a determinat pe părinții bisericii să aprofundeze și să găsească fundamente raționale și spirituale pentru a justifica uzul ei, ceea ce a dus la o vigilență uneori moderată, alteori polemică. Preocuparea celebrativă și etică orientează discursul patristic, în general, spre versantul practic al muzicii, adică spre acel usus, care, între docți, nu era atât de apreciat, pentru aceștia muzica adevărată fiind scientia sau „speculație” filozofico-matematică. Sfinții părinții nu accentuează prea mult puterea educativă a muzicii, precum filozofii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cântecele (profane); atunci când vin la biserică, mintea lor este plină de melodiile histrionilor”, spune același Crisostom. Dacă muzica are puterea de a influența sentimentele, este nevoie de o reglementare a ei în manifestările liturgice: referitor la această idee, în textele patristice, există multe recomandări. Astfel, eleganța, modestia, sobrietatea și naturalețea trebuie să fie câteva din calitățile muzicii. Folosirea instrumentelor muzicale este contrară austerității creștine, deoarece amintesc de banchetele, teatrele, templele păgâne și de toată acea lume legată de cultul păgân (idolatria
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
suflet umil, o minte atentă, o inimă căită, un duh sănătos și o conștiință liberă; dacă ai toate acestea, vei intra în corul divin și te vei așeza lângă David”. Asemenea afirmații par în contradicție cu viziunea generală a epocii patristice. Părinții bisericii, însă, nu sunt împotriva studiului și a perfecționării vocale, ci vor doar să sublinieze superioritatea perfecționării interioare și a dispoziției cu care se cântă. De fapt, alte pasaje demonstrează eficacitatea cântecului îngrijit: „Corul reprezintă unitatea spirituală a cântăreților
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]