1,851 matches
-
și dând pe gât, direct din sticlă, niște Veuve Clicquot. Sub noi am pus o pătură, ca să nu mi se murdărească rochia. Mă simt ca un evadat care-și savurează clipa de libertate. În două minute, Mandy o să trimită o patrulă să te găsească, pufnește Bea. Mandy este organizatoarea nevrotică a nunții. Lucille mi-a băgat-o pe gât a doua zi după ce eu și Randall ne-am logodit. (Să vă dau un sfat: Niciodată să nu aveți încredere într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și plecat. — M-am întors repede. Nu mai găsești un loc ca lumea, murdărie, mâncare de mizerie, nici nu se găsește și e scumpă. Cozi peste tot și nu e lumină pe străzi și nu e cald în case. Și patrule peste tot. Înarmate, auzi! Patrule înarmate, ca știi dumneata când... Așa că m-am întors să mă distrez la domiciliu. Măcar e mai ieftin. Cu fotograful ăla care nu e fotograf... Dacă îmi dai adresa. Nu-l pot găsi. Mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
repede. Nu mai găsești un loc ca lumea, murdărie, mâncare de mizerie, nici nu se găsește și e scumpă. Cozi peste tot și nu e lumină pe străzi și nu e cald în case. Și patrule peste tot. Înarmate, auzi! Patrule înarmate, ca știi dumneata când... Așa că m-am întors să mă distrez la domiciliu. Măcar e mai ieftin. Cu fotograful ăla care nu e fotograf... Dacă îmi dai adresa. Nu-l pot găsi. Mi-ai pomenit odată de el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
devin, devin... știți ce vreau să spun. Unde e diavolul? În călugării ăștia încăpățânați, fixați pe o obsesie? Sau în reversul lor, mulțimea adaptabilă, glumeții nepăsători? — Nu știu. Nu-s teolog, nici psiholog, nici ideolog. Sunt olog, ologul ologilor, stimată patrulă. Lasă-mă să dorm, să dorm și să tac. — Înlocuiește și tovarășul Ianuli pe cineva? Mitul, iluzia, utopia? Sau misterul, conspirația? Ce dracu’ înlocuiește legenda Ianuli? Cum se vinde azi, într-o lume de amorțiți, legenda? Are preț bun, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne dirijează de la capătul șirurilor de bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii invalizi, ne descoperim capul plecat și Îl aclamăm cu glasurile noastre care nu răgușesc niciodată? * Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o cu totul altă lumină decât atunci când zărise, pentru prima oară, întinderea arămie a stepei. Doar nesfârșire aspră, neprimitoare, presărată cu rare fire uscate de vegetație. Undeva, în față, întrezărise dosul unor cai dispărând la orizont. Atunci râsese cu satisfacție. Patrulele de cazaci se temeau, fugeau mâncând pământul din calea lui. Acum priveliștea aceea revenea ca un semn rău prevestitor. Totul îi mergea așa cum n-ar fi trebuit să meargă. Totul îi ieșea pe dos. Cam la aceeași concluzie ajunsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
harta. Surâse abia perceptibil, satisfăcut că acceptase propunerea. Dacă lucrurile ieșeau rău, pierdea șase oameni și o călăuză targuí, pe lângă două vehicule. Dar nimeni nu avea să-l condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri. Patrule care dispăreau pentru veșnicie erau multe, căci era de-ajuns o greșeală a călăuzei, o pană de motor sau un ax rupt pentru ca o simplă expediție de rutină să devină o tragedie, fără șanse de supraviețuire. De fapt, pe asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aici, în mijlocul pustiului, departe de puțurile cunoscute și de rutele caravanelor, departe de oaze și granițe, chiar în inima celui mai absolut neant, nimeni nu părea să știe. „Fortul Gerifíes“, mic și inutil, avea sens doar prin prisma teoriei că patrulele nomade aveau nevoie de sprijin logistic și de un loc de odihnă. Prin urmare, acel loc era la fel de bun ca oricare altul pe o rază de cinci sute de kilometri pătrați; și s-a săpat un puț, s-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape și lopeți, nu se simțea în stare să sape o groapă în care să încapă doi oameni și o cămilă. Se uită apoi la fața lui Abdul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deșert în căutarea onoarei sale pierdute, încât nu avea dreptul să se mire că o parte din sângele acelor morți îi stropea dintr-o dată pe el și pe ai săi. Mubarrak, a cărui singură vină era că a condus o patrulă pe urmele unor oameni despre care nu știa nimic; căpitanul asudat, care se apăra spunând că nu făcuse decât să îndeplinească ordinele pe care trebuia să le asculte; cei paisprezece gardieni din Gerifíes, care nu săvârșiseră altă greșeală decât aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
auzea că se vor înviora de-acum, în preajma congresului cu Ceaușescu reales. Vorbeau până îi lua somnul, cu lumina aprinsă în oficiu și pe culoarul etajului, cu ușa de la oficiu crăpată și ușa de acces pe etaj nelegată cu lanțul. Patrulele și controalele trebuiau să vadă din stradă luminile aprinse și să aibă cale liberă pentru a verifica personalul. Datoria personalului era să fie în permanență treaz, la datorie. Veni însă noaptea când madam Ortansa decise că gata, i-am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
purtarea, s-au apucat să strige, luând mulțimea drept martor: — Alchimistule! Alchimistule! În ochii autorităților, faptul de a fi filozof nu reprezintă un delict, dar practicarea alchimiei este pasibilă de pedeapsa cu moartea. — Alchimistule! Acest străin este alchimist! Dar șeful patrulei n-are de gând să tragă concluzii pripite. Dacă bărbatul acesta este Într-adevăr un alchimist, se cuvine să-l ducem la marele judecător Abu Taher. În vreme ce Jaber-cel-Lung, uitat de toți, se târăște spre taverna cea mai apropiată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toți se repeziră cu Întrebările asupra lui. — Mi-am completat foaia de raport, tovarăși, spuse Cheliuță. Și v-am adus niște șampanie. Pe mine, unul, nu mă mai interesează decît aspectele foarte plastice ale Întregii chestiuni. — PĂi și colegii de patrulă unde dispăruseră? — N-a fost vina lor, spuse Cheliuță. Eu eram prins În contemplarea acelui spctacol de o superbitate rară și nici nu mai eram conștient că am colegi de patrulă, pînĂ nu m-am trezit cu toate Fiaturile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foarte plastice ale Întregii chestiuni. — PĂi și colegii de patrulă unde dispăruseră? — N-a fost vina lor, spuse Cheliuță. Eu eram prins În contemplarea acelui spctacol de o superbitate rară și nici nu mai eram conștient că am colegi de patrulă, pînĂ nu m-am trezit cu toate Fiaturile alea zburînd pe deasupra mea, pe dedesubt și pe lîngă mine și atunci mi-am dat seama că micul meu a-e-ro-plan de Încredere nu mai avea coadă. — Doamne, aș vrea să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cînd a izbucnit În flăcĂri! La asta mă uitam cînd s-au aruncat asupra mea Fiaturile. Doamne, ce-aș vrea să vă pot spune cum era. — Tipu’ Ăsta a dărÎmat un rahat de Junker azi, la Jarama, și colegii de patrulă l-au lăsat acolo, așa că l-au nimerit și pe el, da’ a scăpat, Îmi spuse unul dintre piloți. Îl știi, Cheliuță Jackson. — CÎt ai căzut Înainte să-ți deschizi parașuta, Cheliuță? Îl Întrebă un alt pilot. — Aproape 2 000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici un avion pe-acolo. Dar nici unul dintre cei care veneau n-avea de unde să știe asta. Și-n plus, toți cei care se grăbesc pe drumul de retragere văd altfel lucrurile. — Mon capitaine, Îmi spuse Red, dacă apar cei din patrulă, n-or să ne zboare creierii cînd aud arme de friți? Avem puncte de observație pe drum. O să le semnalizeze cu fanioane ca să n-o ia pe aici. Nu te ambala. Nu mă ambalez. Doar ce-am Împușcat un colaboraționist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm una. Mai facem noi rost de altele. Oricum trebuie să apară patrula. — Ăștia-s ariergarda. Blindatul Ăsta. — Hai, bagă-i racheta, i-am spus lui Claude. Trase și spulberă cu totul partea din față, după care băieții au intrat ca să culeagă ce mai rămĂsese din bani și din cecuri. Eu am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe cămașă? — Am asistat nașterea unui vițel. — Ești moașă sau veterinar? Nu voi oferi altă informație În afara numelui, gradului și numărului de Înmatriculare. Mai băurăm niște vin În timp ce ne uitam pe drum, așteptînd s-apară patrula. — Où est a dracu’ patrulă? Întrebă Red. — Nu știu, nu eu răspund de ei. — Bine că n-au apărut cînd am avut acel accrochage mic, spuse Onie. Spune-mi, mon capitaine, cum te-ai simțit cînd ai aruncat-o-n aer? — Foarte golit pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
grâne, un grajd de două mii de cai, un Întreg du-te-vino de scutieri, ajutoare, oameni stabiliți pe pământ turcesc, cu crucile roșii pe mantiile albe, rasele cafenii ale slujitorilor, trimișii sultanului, cu turbanele și cu coifurile aurite, pelerinii, o Întretăiere de patrule arătoase și de ștafete, și mulțumirea cuferelor Întărite cu fier, portul din care plecau ordinele și dispozițiile și Încărcăturile pentru castelele din patria-mamă, din insule, de pe coastele Asiei Mici... Totul s-a sfârșit, sărmanii mei templieri. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de Îngrijorare, În fond ziceau că sunt prietenii lui Adelino Canepa, sau cel puțin, Adelino Canepa zicea că e prieten cu ei, aveau ei oare să-i facă vreun rău unchiului? Îi făcură. Am fost informați că pe la unsprezece o patrulă de partizani cu pistoalele-mitralieră ațintite intraseră În biroul de impozite și-l arestaseră pe unchiul, ducându-l spre o destinație necunoscută. Mătușa Caterina se lungi pe pat, Începu să dea afară o spumă alburie pe gură și declară că unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
răstoarnă de-a valma, peste spadă, scut și peste coif, tot arsenalul de pistoale și de muniție, din dotarea Secției. După care, din spatele fișetelor, ridică o canistră nichelată de cincisprezece litri, plină cu benzină, din rația lunară pentru mașina de patrulă și o plasează decisiv, pe deasupra moviliței strălucitoare de metal. U-ff! geme Poetul și mai captează o dușcă binefăcătoare de coniac. Camera noastră are o izolație bună. Este cvasi-ermetică. Geamurile sunt etanșe. Doar descuiem ușa, fără să o deschidem și salut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a fost decorat și citat pe ordinea de zi a întregii armate, că în anume orășele s-au format gărzi naționale pentru a se apăra de eventuale atacuri ale bandelor de țărani dobitociți, că la marginea județului Ilfov, azi-noapte, o patrulă de cavalerie de-abia a putut împrăștia o ceată de câteva mii de țărani, pornită asupra Bucureștilor... Pe la unsprezece intră grav, ca un ministru fără portofoliu, Antimiu, reporterul gras, cu blana soioasă și căciulița de lutru fals, mai asudat ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trăsură, în fruntea coloanei. Maiorul îi atrase atenția că ar fi periculos și-l rugă să-i permită să întrebuințeze prescripțiile militare în privința înaintării. Baloleanu își dădu seama că era să-și riște viața și acceptă propunerea comandantului ca o patrulă puternică, în frunte cu un ofițer, să recunoască întîi satele și să impună respectul ordinii... În acest timp, Grigore Iuga, rămas în gară cu tânărul Herdelea, fu înconjurat de diferiți cunoscuți care se îmbulzeau, cu mutre de circumstanță, să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]