9,077 matches
-
o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană P înă în prezent n-am reușit să aflu de ce expediția plănuită de Bărzăun și de Virgil spre Peștera Liliecilor nu a avut loc a doua sau a treia zi, cum fusese vorba. Dar cîte lucruri mari nu se amînă pe lumea asta din motive cu totul și cu totul independente de cei ce le plănuiesc! Așa că, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cum, adică, nu-l interesa neînțelegerea ivită între membrii grupului, cînd tocmai acest fapt făcea să se bată pasul pe loc? Doar el le aprinsese la toți mințile și nu avea nici o dorință mai arzătoare decît să se vadă în mijlocul peșterii, descoperindu-i adîncurile fantastice. Dar, în sfîrșit, ce să mai vorbim! Pe alte căi am mai aflat eu cîteva lucruri cu greutatea lor. De pildă, că Virgil se certase cu Vlad exact a doua zi după sosirea Ilincăi și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și trecu direct la problema care-l frămînta de mai multe zile. N-ai vrea să... adică nu... vreau să-ți spun că Bărzăunul mă tot bate la cap, de mai multă vreme, să facem o plimbare cu toții pînă la Peștera Liliecilor. El îi zice Gropniță și... Eu n-am auzit nici de Peștera Liliecilor, nici de Gropniță, răspunse Ilinca bosumflată, de parcă Virgil i-ar fi vorbit cu ton de insultă. Ce-s astea? Păi, nu, că ori Peștera Liliecilor, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ai vrea să... adică nu... vreau să-ți spun că Bărzăunul mă tot bate la cap, de mai multă vreme, să facem o plimbare cu toții pînă la Peștera Liliecilor. El îi zice Gropniță și... Eu n-am auzit nici de Peștera Liliecilor, nici de Gropniță, răspunse Ilinca bosumflată, de parcă Virgil i-ar fi vorbit cu ton de insultă. Ce-s astea? Păi, nu, că ori Peștera Liliecilor, ori Gropniță, tot una e. Poate să fie, și? Și... asta voiam să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pînă la Peștera Liliecilor. El îi zice Gropniță și... Eu n-am auzit nici de Peștera Liliecilor, nici de Gropniță, răspunse Ilinca bosumflată, de parcă Virgil i-ar fi vorbit cu ton de insultă. Ce-s astea? Păi, nu, că ori Peștera Liliecilor, ori Gropniță, tot una e. Poate să fie, și? Și... asta voiam să-ți spun, că Bărzăunul tot insistă mereu să mergem cu toții pînă acolo. Dar nu știe nimeni unde se află exact. Atunci de ce vă mai frămîntați degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fu în stare decît să-și aplece ochii și să dea afirmativ din cap. Nu-i mai trebuia altă explicație. Dar vreau să meargă și Vlad cu noi la... cum îi zice la locul ăla? reluă Ilinca plină de însuflețire. Peștera Liliecilor... sau Gropniță. Bine... dacă zici că-i departe, cheamă-l și pe Vlad, neapărat. E mai bine să meargă și el... și să nu aud că v-ați mai certat vreodată, că mă supăr! Ce naiba, doar nu sînteți copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de supărare pe Vlad și pe nimeni în lumea asta. Porniră împreună rîzînd tare, de parcă numai ei erau în tot satul. Pe drum, pînă la poarta casei lui Virgil, principalul subiect de discuție a fost expediția care se plănuise la Peștera Liliecilor. S-a stabilit exact și ziua, și numele participanților, și ce urma să ia fiecare, și absolut totul, totul. Erau convinși amîndoi că va fi ceva nemaipomenit și de aceea se cuvenea pregătit bine fiecare amănunt. Chiar din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
va face, în nici un caz, fără ea. Și mai trebuia pus la punct, neapărat, un lucru deosebit de important: să discute Virgil, în modul cel mai serios posibil, cu moș Vasile Iracle, pentru a primi indicațiile necesare privind traseul pînă la peșteră. La drum! Ș i iată că, după tainice și îndelungi pregătiri, întregul grup se întruni, vineri dimineața, la ora 8 fix, lîngă cantonul părăsit de la marginea satului. Primul sosi Vlad, îmbrăcat în salopeta lui albastră, cu care lucra de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apucă a-amiaza aici! Plecăm, plecăm! spuseră cu toții în același glas și porniră plini de voie bună. Ilinca fu pusă în gardă cu povestea cerbului din pădure, ceea ce motiva lipsa din grup a lui Tomiță. Uite-așa începu expediția la Peștera Liliecilor. Fără prea multe mofturi, fandoseli și alte marafeturi cu care erau obișnuiți din alte ocazii. Drept e că erau oameni serioși cu toții, nu niște mucoși plîngăreți de care găsești cu duzina pe toate drumurile, cît ai scăpăra un chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
are decît cîțiva pistrui pe vîrful nasului. Atît! Dar să terminăm cu chestiile astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră. Porniră deci spre Peștera Liliecilor discutînd la început despre fleacuri. Dar este îndeobște cunoscut că despre fleacuri discută oamenii la orice vîrstă, nu numai la 14-15 ani. Așa că nu găsesc deloc potrivit să vă mai spun, de pildă, că Vlad a vorbit foarte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i! strigă Bărzăunul. Am fost mai demult cu tata acolo să prindem păstrăvi. Da-i tare departe! Apoi, continuă Virgil uitîndu-se chiorîș la Bărzăun, dăm de un deal plin tot de stînci și, dacă ținem drept firul apei, ajungem la peșteră. Numai căă... Și Virgil făcu greșeala de a se opri, nehotărît dacă să mai continue sau nu. Numai că, ce? întrebă Ilinca temătoare. Nu... nimic, se feri Virgil de răspuns, am zis și eu, așa... Cum nimic? se amestecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cum nimic? se amestecă și Vlad în vorbă. Zi ce ai de zis, că doar nu sîntem copii! E ceva de speriat? Ei, de speriat, răspunse calm Virgil. Nu-i nimic de speriat. Numai că, așa zicea moș Vasile, în peșteră nu prea vrea să intre nimeni. De ce? De ce? întrebară toți deodată, făcînd ochii mari. Uite-așa. Cum așa? Spune odată, nu te tot feri! Păi... zicea că acolo-i tare întuneric... Nu-i nimic. Avem lanterne, zise tot Vlad. ...că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în măsura în care le îngăduia terenul. Știți ce mi-a spus mama aseară? zise la un moment dat Ilinca, cu destulă reținere în glas. Ce? întrebă Vlad prinzînd-o de braț pentru a o ajuta să treacă peste un trunchi răsturnat. Că... în Peștera Liliecilor... Dar cum, o întrerupse Bărzăunul, tu i-ai spus mamei tale că mergem acolo? Ei, i-am spus, strîmbă Ilinca buzele, cum era să-i spun așa ceva?... Dar am întrebat-o dac-a auzit vreodată de Peștera Liliecilor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Că... în Peștera Liliecilor... Dar cum, o întrerupse Bărzăunul, tu i-ai spus mamei tale că mergem acolo? Ei, i-am spus, strîmbă Ilinca buzele, cum era să-i spun așa ceva?... Dar am întrebat-o dac-a auzit vreodată de Peștera Liliecilor. Și ce-a răspuns? întrebă Virgil luîndu-i din păr un puf de păpădie. A zis că a auzit de la bunicul ei, dar căă... C-c-c-că ce? deveni și Nuțu curios. Că... acolo nu se duce nimeni... Și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în ea. A zis că demult, tare demult, în vremea cînd năvăleau pe la noi tătarii, oamenii din satul nostru și-au luat vitele și oile și ce-au mai putut de prin case și-au fugit să se ascundă în peștera din pădure. Adică la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul. Păi sigur că acolo! răspunse din vîrful buzelor Ilinca. Unde-n altă parte?... Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
demult, tare demult, în vremea cînd năvăleau pe la noi tătarii, oamenii din satul nostru și-au luat vitele și oile și ce-au mai putut de prin case și-au fugit să se ascundă în peștera din pădure. Adică la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul. Păi sigur că acolo! răspunse din vîrful buzelor Ilinca. Unde-n altă parte?... Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i înainte, o povățui Vlad uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ce-au mai putut de prin case și-au fugit să se ascundă în peștera din pădure. Adică la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul. Păi sigur că acolo! răspunse din vîrful buzelor Ilinca. Unde-n altă parte?... Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i înainte, o povățui Vlad uitîndu-se la Bărzăun cu ceafa. Ia nu mă mai întrerupeți! se supără Ilinca. Parc-ați fi niște cațe! Se zice că pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înainte, o povățui Vlad uitîndu-se la Bărzăun cu ceafa. Ia nu mă mai întrerupeți! se supără Ilinca. Parc-ați fi niște cațe! Se zice că pe-atunci era un drum numai de oamenii din sat știut, care te ducea la peșteră fără să treci prin glodăria asta, cum trecem noi. Și, uite-așa, oamenii au intrat în peșteră cu tot ce-au avut. Numai că tătarii le-au dat de urmă și au ajuns și ei acolo. Ai dracului hoți! scrîșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Parc-ați fi niște cațe! Se zice că pe-atunci era un drum numai de oamenii din sat știut, care te ducea la peșteră fără să treci prin glodăria asta, cum trecem noi. Și, uite-așa, oamenii au intrat în peșteră cu tot ce-au avut. Numai că tătarii le-au dat de urmă și au ajuns și ei acolo. Ai dracului hoți! scrîșni mai mult pentru el Bărzăunul. Dar oamenii noștri n-au lăsat pe tîlhari să-i prade. Cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că tătarii le-au dat de urmă și au ajuns și ei acolo. Ai dracului hoți! scrîșni mai mult pentru el Bărzăunul. Dar oamenii noștri n-au lăsat pe tîlhari să-i prade. Cîțiva dintre ei au rămas la gura peșterii să lupte, iar ceilalți au ieșit prin altă parte afară. După ce-au ieșit cu toții, i-au lăsat pe tătari să intre înăuntru și au astupat gurile peșterii cu lespezi mari. Dar acolo, în peșteră, așa zicea mama, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe tîlhari să-i prade. Cîțiva dintre ei au rămas la gura peșterii să lupte, iar ceilalți au ieșit prin altă parte afară. După ce-au ieșit cu toții, i-au lăsat pe tătari să intre înăuntru și au astupat gurile peșterii cu lespezi mari. Dar acolo, în peșteră, așa zicea mama, este o apă din care, dacă bei, te prefaci în liliac. Și toți tătarii așa au pățit: au băut apă de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ei au rămas la gura peșterii să lupte, iar ceilalți au ieșit prin altă parte afară. După ce-au ieșit cu toții, i-au lăsat pe tătari să intre înăuntru și au astupat gurile peșterii cu lespezi mari. Dar acolo, în peșteră, așa zicea mama, este o apă din care, dacă bei, te prefaci în liliac. Și toți tătarii așa au pățit: au băut apă de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă, hă, rîse puțin sfidător Bărzăunul. Cine poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că-i legendă? Ori po-po-poveste, întregi Nuțu. Și toate legendele noastre, așa ne spunea nouă profesoara de română, continuă Virgil, au în ele multe adevăruri. Ce, crezi că-i mare lucru să-i fi păcălit pe tătari să intre în peșteră? De intrat... s-ar putea să fi intrat, că nu-i prea greu... acceptă Bărzăunul, dar că s-au transformat în lilieci... asta n-o mai cred nici dacă mă aruncați în mocirlă. Lasă-l în pace, Virgile, se amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Adevărul este cu totul altul și de asta vreau să se cunoască bine de la început, pentru a nu se mai vorbi eronat. Atunci cînd Bărzăunul mi-a povestit despre descoperirea făcută de la Piatra Domniței, deci după ce s-au întors de la Peștera Liliecilor, eu nu l-am crezut de prima oară, fapt ce mi-l reproșez cu destulă tărie și l-am rugat să-mi mai povestească o dată. Ei, și pentru că m-am întîlnit cu el a doua oară și am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fel de minciuni. Și pe Vlad, adică, de ce nu l-aș putea suferi? Pentru că nu l-a crezut pe Bărzăun de prima dată și era cît pe ce să-l pocnească atunci cînd a insistat să nu mai meargă la Peștera Liliecilor? La urma urmei fiecare cu felul său de-a fi. Eu nu mă amestec în treburile lor! Ei s-au certat, ei s-au împăcat. Asta-i. Așa că vă dau cuvîntul meu de onoare că nu am nici un gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]