1,011 matches
-
celui mai îndelungat post, care precede o sărbă- toare importantă, Paștele, o sărbătoare care posedă un caracter sacrificial, marcând patimile Mântuitorului și resurecția acestuia. Focurile trase în aer însoțesc și alte sărbători, dar deja obiceiul este perceput într-un registru peiorativ ca mitocănesc. „Da’ pân-acuma n-am putut închide ochii : toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț ; acu d-abia s-a spart cheful. Adineaori a trecut p- aici vreo câțiva, se duceau acasă pe două cărări
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Eugen Barbu. Fragmentul din articolul lui Eugen Barbu era citat chiar de Pintilie într-un text adresat cenzo- rilor săi în 1981 când filmul era deja blocat înainte de faza de postsincron. Decupajul era elocvent chiar și în evidenta sa dimensiune peiorativă pentru impresia de deformare a lumii operei caragialești pe care o generează filmul lui Pintilie. Nota bene, Eugen Barbu văzuse filmul din auzite ! „Din păcate pe scenele noastre, și chiar într-un film, după câte aud, făcut după D’ale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și alienare. Nu știu dacă a făcut parte din strategia retorică a regizorului, dar decupajul virulent critic a lui Eugen Barbu servește drept antifrază mesajului filmului. O frază „scăpată” în scrisoarea adresată „tovarășului Secretar Ilie Rădulescu” atrage atenția asupra accentului peiorativ într- un mod care însă întoarce camera spre spectator, ceea ce regizorul chiar face în pelicula sa. Referindu-se la abu- zul comis față de filmul său, regizorul își declară deschis interesul pentru monstruos, dimensiune invocată chiar de principalul său detractor, Eugen
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
corectează pe maestrul însoțit de anturajul de admiratori când acesta pronunță spre deliciul audienței cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de Chavannes, ca Pubis de Cha- vannes. Altfel, personajele lui Caragiale nu invocă sexua- litatea într-un registru peiorativ, imprecațiile sunt modeste, eterate, lipsite de virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească, Amicul conchide tautologic că interlo- cu torul său „E măgar, și violent și n-are manere !”. Limbajul personajelor provenind cel mai adesea din mediul burghez este reținut, politicos
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu totul particulară care desconspiră și cel mai spectaculos travesti, cel lingvistic. Fac uz personajele lui Caragiale de bășcălie ? Este acesta un atribut al lor incorporabil ca marcă iden- titară și cum ? Pentru Constatin Noica, bășcălia constituie una dintre expresiile peiorative ale acatholiei, una dintre cele șase maladii ale spiritului care desemnează „refuzul generalului” și ar caracteriza în primul rând civilizația. Comicul este o expresie mai „generală” a ei, bășcălia con- stituie însă ceea ce o fixează în orizontul identității româ- nești
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
politice ca motor al acțiunii politice, cât și prin tentativa de demonstrare a realizării idealurilor politice în prezentul istoric . După cum vom vedea însă, acuzațiile de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii liberali internaționaliști și pluraliști, însoțit fiecare de calificativul interbelic, pentru a-i separa de 1. Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul Relațiilor Internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii liberali internaționaliști și pluraliști, însoțit fiecare de calificativul interbelic, pentru a-i separa de 1. Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul Relațiilor Internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum legalism sau moralism, ambii referindu-se la trăsături prezente în scrierile autorilor liberali, dar exagerate până la caricaturizare de către autori ai realismului clasic, în scopuri
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
popular din județul Vaslui”), realizate de cenzorul Ion Andrei. Concret, acesta eliminase definitiv orice referiri la Dumnezeu, Iisus Hristos, sfinți, Îngeri ș.a. dar se ocupase și de substantivul „jidan” care apare În Dicționarul limbii române Însă este considerat ca fiind peiorativ, cu toate că el a intrat În vorbirea curentă prin intermediul popoarelor slave (de exemplu, În limba poloneză evreului i se spune „židow” - jidov). De „grija” sa deosebită s-au „bucurat” și Întinse pasaje din piesele celor din Vutcani („Mocănașii”), Pușcași - Laza („Turca
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
marcă, de a se exprima liber se întinde până la dreptul la demnitate personală a celor vârstnici. Dilema veche: Este o discriminare să folosim expresia „bătrânicios”? M.M.: Problema de vocabular îmi pare, față de primul caz, ușor frivolă. „Bătrânicios” este un termen peiorativ care nu duce automat la discriminări, așa cum misoginismul nu duce automat la sexism (discriminare de gen), deși îl hrănește. De exemplu, este caraghios să dăm amenzi pentru expresia „poale lungi și minte scurtă”, referitoare la femei. Nu îl interzicem pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ținerea lor departe de accesul la putereaxe "„putere" de a face norme și legi, de cea de a teoretiza și crea discursul publicxe "„public". „Aceste experiențe sunt tratate drept animalice ca să se accentueze nu asupra comunității biotice, ci asupra semnificației peiorative a asocierii. Ce este animalic este înjositor, cine are mai multe experiențe animalice este mai jos decât cel care are mai puține. Ca urmare, dacă femeile au mai multe experiențe naturale decât bărbații, ele sunt mai jos decât aceștia. Femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
majoritar bătrânii (oricum acestea sunt sortite involuției deoarece populația tânără a e/migrat). La fel ca și în alte țări foste comuniste, în România, spiritul comunitar cât și cel asociativ s-au diluat serios. Pierderea încrederii în decidenții politici, percepuți peiorativ ca "lideri", a contribuit mult la lipsa de credibilitate față de orice potențial rol de lider comunitar și la auto-sabotarea potențialului asociativ autohton. Reacția nu este efectul liniar doar al așteptărilor neonorate de către factorul politic, ci rezultatul unui cumul larg de
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
academiilor, din cauza poziției lor sociale. Membrii acestor societăți învățate (academiile) sunt cu mult mai mulți decât are nevoie un singur obiect al științei umane; toate aceste societăți împreună nu sunt suficiente pentru o știință a omului întreg" 70. În ceea ce privește modul peiorativ de judecată a "amatorismului" în crearea de artefacte versus "profesionism", este ca și cum constructorii de catedrale din Evul Mediu ar fi fost "amatori" comparativ cu inginerii și arhitecții zilelor noastre, cărora le ia cu mult mai puțin timp să ridice o
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
curând ca o construcție metaforică decât ca realitate materială 55. Termenul a fost (ab)uzat în mediile academice apusene de către reprezentanții unor orientări politice divergente. Noile tendințe ale multiculturalismului, postmodernismului și postcomunismului și l-au apropriat adesea împreună cu conotațiile lui peiorative care fac trimitere disprețuitoare la specializarea academică excesivă din acest spațiu și cu nostalgie, la aceste popoare europene pierdute în negura istoriei și a căror redescoperire ar echivala cu identificarea rădăcinilor civilizației europene moderne. Balcanii ar deveni astfel locul cel
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
spațiului polivalent al culturii de interferență, este o opțiune metodologică permițând o definire flexibilă și nuanțată. Sorin Alexandrescu depășește astfel reprezentarea stereotipă a României ca spațiu de frontieră, care nu ține cont de ambivalența conceptului și care accentuează unilateral valențe peiorative ale termenilor ce implică liminalitatea, periferia, ciocnirea influențelor disparate și comparația de inferioritate cu un centru cultural dominant. După cum am arătat în capitolul anterior, divizarea simbolică a Europei are o istorie de lungă durată, trasarea hărților politice, economice și filosofice
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
pentru a desemna o arie mai largă ce cuprinde și Balcanii 134. Maria Todorova înțelege "Europa Centrală" ca fiind o construcție politică a unor intelectuali care au încercat să o contra-balanseze pe cea a "Europei de Est" (abordată ca desemnare peiorativă prin echivalare cu Rusia sau Uniunea Sovietică și având o traiectorie istorică diferită, în opinia ei). Pentru Maria Todorova "inventarea" Europei Centrale nu înseamnă emanciparea de sub tutela sovietică, ci o nouă împingere a Balcanilor la marginea Europei 135. Deși diviziunea
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
fără să știe la ce merge, ghidat de cele mai multe ori după numele unor actori, spectator care, de obicei, vrea să se simtă bine. Aș zice că e spectatorul tipic de la Nottara. Lui nu-i dai spectacole de Afrim. Nu e peiorativ ce spun : acest tip de spectator e foarte necesar, teatrul nu poate subzista numai cu pasionați burdușiți de filosofie și teorie, cum nici Filarmonica n-ar rezista fără publicul mediu, efectiv îndrăgostit de muzică, dar care se extaziază cam la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să vadă rafinamentul acestui tip de cinematograf ? Mă gândesc că există la noi o sumedenie de cinefili cu ștate vechi care strâmbă din nas la filmele ”noului val”, găsindu-le în cel mai bun caz niște simple documentare... (Cu implicația peiorativă că, într-un documentar, nu ai altceva de făcut decât să pui camera de filmat în fața realului și să-i dai drumul ! Așa gândesc mulți.) Anca Oroveanu : Sper că e clar că nu subînțeleg ceva negativ cu privire la filmele românești recente
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
asupra sfârșitului istoriei ca desprinsă direct din Marx. Vezi Samuel P. Huntington, "The errors of endism, în Foreign Affairs Agenda, The New Shape of World Policy, Foreign Affairs, New York, 1999, p. 37. 24 La începuturile sale, cinematograful a fost numit peiorativ, datorită popularizării sale în bâlciuri și târguri, "distracție pentru hiloți". El nu era decât ruda mai săracă a teatrului. 25 Jean Baudrillard, "The Illusion of the end", în Keith Jenkins, The Postmodern History Reader, Routledge, New York, 1997, p. 45. 26
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
înjuri. Comentariu: pur și simplu nu o face - nu pentru că locul de muncă nu este școala de duminică, ci pentru că un manager inteligent nu le oferă criticilor lor ținte atât de clare. III. Să nu dai porecle. Comentariu: utilizarea poreclelor peiorative („Pinocchio!”, „Mincinosule!” „Nemernicule!” - sau chiar mai rău) sunt cuvinte care declanșează în mod automat conflictul, reprezentând dovezi clare - dacă se ajunge la investigații din partea departamentului de resurse umane - ale vinovăției inițiatorului agresiunii verbale. IV. Atunci când ești supărat, să asculți mai
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
șpanul. Un lucru făcut rudimentar i se atribuie - „Așa ți-o făcea și Fane de la sculărie!” Mitică e mai glorios. Mitică suntem toți regățenii pentru ardeleni. Mai ales bucureștenii. De unde pluralul „mitici”. Numele generice ale persoanelor necunoscute sunt precedate de peiorativul „nea” Nea Castană, Nea Caisă, Nea Frână (cu varianta Gigi Frânarul) sau chiar Nea Pastilă. „Spune-i lui Nea Castană să-și ia mașina din poarta mea, că-i sparg roțile”. Punctul minim este Nea P... Așa e deci cu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
străzii principale, cu primăria, poșta, judecătoria, banca și celelalte instituții - eram, pe atunci, ditamai plasă. Era apoi satul, care începea de la cele două poduri și se ducea până în fund, de unde începeau câmpurile. Și mai era și mahalaua (nu în sens peiorativ). Deci, Maricica (sau Viorica) Țăruș venea din mahala. De aceea, poate, era un pic mahalagioaică. Era una din fetele mai băiețoase. Se băga printre noi de multe ori. Și chiar ne concura la năzbâtii. Sunt convins că îmi dai dreptate
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să se afle pe pămînt cu misiunea precisă de a scoate diavolii din acest cuplu. Perversitatea ei e o necesitate funcțională a poveștii și totodată principalul ei element decorativ ; e un mister teatral simpatic (nu folosesc cuvîntul teatral în sensul peiorativ pe care obișnuiesc să i-l dea cronicarii de film, ci în sensul de tehnică a spectacolului), dar fără nici o legătură cu misterele reale ale perversității umane. Nu fac aceste precizări pentru a-i descuraja pe eventualii spectatori : m-am
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel”, unde Israel are semnificația de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov)și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). Variantele din urmă jidov, și mai ales jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română. Nume asemănătoare, dar fără conotație peiorativă, s-au păstrat în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sau idiș (Id sau Yid). Varianta iudeu (astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Obsesia izolării și în plan economic, liberalii au utilizat din greu retorica antieuropeană, atunci când Comisia a criticat Guvernul pentru privatizarea Automobile Craiova, pentru taxa auto sau pentru depășirea deficitului bugetar. Premierul Tăriceanu și liderii liberali s-au referit în termeni peiorativi la Comisia Europeană, comparată cu Înalta Poartă, și au încercat să-și justifice deciziile cu argumentul „interesului național“. Obsesia izolării de UE și de regulile ei s-a instalat în imaginarul liderilor liberali a doua zi după integrare. Obsesia, născută
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]