17,095 matches
-
Dilemei", un dialog între două femei deștepte, tobă de carte și nefandosite, din care se vede limpede excepția pe care o reprezintă Simona Sora în nevrotica lume literară: nu vrea să epateze, nu are vanitate și resentimente, cunoaște la perfecție peisajul literar românesc de azi și de ieri, își păstrează prospețimea admirației, cînd e cazul, și civilitatea în obiecții. Dilemateca de vară Și la numărul 3 ne păstrăm impresia că revista Dilemateca a crescut considerabil și că este deja o lectură
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
homosexualilor și travestiților au fost asmuțiți de indivizi ce acționează în spatele ușilor închise, și nu în incandescența tubului catodic. Grevele, demonstrațiile de protest ale forțelor de ordine au ceva sărăcăcios și lipsit de consistență, cel puțin pentru cineva obișnuit cu peisajele publice ale anilor '90: atunci, orice formă de protest lua dimenisunile unui vulcan în erupție și orice lozincă bubuia precum tunetul lovit de stâncile abrupte ale muntelui. Din acest motive, și încă din multe altele, nu vom scăpa în veci
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
subdezvoltare rușinoasă o populație credulă și total nepregătită pentru diversiunile de mare clasă în care acești domni s-au dovedit imbatabili. Nu numai ca ideologie, dar mai ales ca realitate, cred că PSD-ul nu-și are nici un loc în peisajul politic al României. Protecție socială fac, de voie, de nevoie, absolut toate partidele de pe scena politică actuală. Cât or fi ei de liberali, oamenii lui Tăriceanu au prevăzut nenumărate puncte de "protecționism social". Ca să nu mai vorbesc de guvernul multicolor
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
Marina Constantinescu M-am gîndit de multe ori prin ce rezistă un festival, prin ce se impune, prin ce anume se distinge într-un peisaj destul de aglomerat, la noi. Într-o vreme, un festival dintr-un oraș din țară părea că ține loc turneelor de altădată. Teatrul din urbe avea sau nu activitate - la un moment dat, nici nu mai avea importanță lucrul acesta - totul
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
e dispus să recunoască victoria deplină a bovarismului în construcția personalității sale. Era un mod de a echilibra "omul deliberativ" cu "omul temperamental". E. Lovinescu a subliniat adesea menirea criticii de a oferi o consolare prin susținerea valorilor într-un peisaj al zădărniciei universale. O spune în 1911, în articolul Publicând o carte nouă... O operă e o realizare trecătoare, o aspirație la veșnicie, aspirație izvorâtă din "simțul aproape tragic al nestatorniciei lucrurilor, al scurgerii universale, al devenirei". O filosofie mai
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
au crezut (cu naivitate, însă, am putea zice, cu o naivitate salutară!) a inaugura o "viață nouă". Penibila forfotă a mizeriei s-a conservat în climatul unui balcanism ce pare etern: "Fac piața la Traian pentru schimbare de decor. Același peisaj oriental, aceeași lume Ťde tranzițieť. Plouă. Un precupeț își varsă zoaiele dintr-o găleată pe pantalonii mei, nici vorbă să se rușineze, dimpotrivă, istoria i se pare amuzantă. Vecinii de tarabă își văd de treabă, un fapt divers, e-he
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
proprie, manipulate fiind de către demagogi mai abitir ca înainte, cînd oferta cinică inclusiv prin unicitatea ei le făcea mai circumspecte: "Umoarea oamenilor e ca o pastă pe care poți s-o modelezi după dorință". Această umanitate alienată reverberează sugestiv în peisajul dezolant al "blocurilor" socialismului, veritabile "cutii de locuit", cum le aprecia Mircea Eliade, arhitectură a colectivismului înrobitor: "Cvartalul, construit în anii dictaturii, e conceput ca o conservă din blocuri din beton aliniate într-o ordine cazonă, cu trepte infect mirositoare
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
în interiorul lor stilistica a fost destul de largă, pînă la variantele extreme comunismul și fascimul) și destui sînt și astăzi cei convinși că politica nu poate fi gîndită în afara termenilor acestui binom maniheist. Firește la nivelul vieții politice (chiar și în peisajul autohton postrevoluționar) au existat grupuri care se autodeclarau "a treia cale", dar care nu au convins niciodată că ar fi o alternativă viabilă la bipolaritatea stînga vs. dreapta, iar membrii lor au sfîrșit adesea lamentabil prin afilierea, în schimbul unor posturi
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
dascăli? Și oare la 62 de ani un medic trebuie trimis să plimbe cățelul? Experiența unor oameni este de neînlocuit. Să ne imaginăm că mari medici ca Burghele, Proca, Setlacec, Căruntu, Arseni, Andreoiu, Gherasim și alții ar fi dispărut din peisajul clinicilor la 62 de ani. Ministrul Sănătății ar trebui să reflecteze la această decapitare profesională a sistemului pe care-l conduce. Nu-i dorim să ajungă să aibă nevoie de experiența vreuneia din somitățile medicinii noastre. Dar nu e deloc
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
haimanalele, stârpiturile, plebea intelectuală și morală". Iar dacă e să ne referim la corupția politicianistă, prezentă cu asupra de măsură și la acest început de mileniu, nu putem recurge la considerațiile eminesciene, înlocuind doar numele unor lideri și păstrînd neschimbat peisajul turpitudinii partizane? "D. Brătianu a avut nevoie de nulități cari să se poarte după comandă. (...) Americani desăvîrșiți, oameni trecuți prin ciur și prin sită, personalități imposibile în orice partid, care pierduseră orice speranță și orice credință, se grupară în jurul stindardului
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
literare. Din care motiv cheia lecturii poate fi concomitent sacramentală și curent morală pentru spiritele sceptice, ambii vectori convergînd în imaginea lirică ce-și trage sevele din compoziția sa ambiguă. Adorația unui Crist neconvențional, la margine de drum, într-un peisaj hibernal nu e oare elocventă atît pentru substanța credinței despuiată de aparatul instituțional și de fastul ritualic, cît și pur și simplu pentru umilința necesară regăsirii de sine, a purității ce se desprinde de lume? "Cu ce se poate măsura
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
pe un crucifix răsărit/ în miezul unui pîlc de brazi/ ce închipuie, totuși,/ o biserică mai reală și mai la îndemînă/ decît catedrala semeață ce se profilează în valea/ cotropită de o ceață de marmoră" (Caspar David Friedrich: "Biserică în peisaj de iarnă"). Aceleași ape duale joacă și-n alte poeme. Proprie nu doar credinței febrile ce tinde a se detașa de trebuințele carnalității, a se feri de ispitele simțurilor, asceza e, în diverse grade, și o disciplină necesară verbului poetic
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
nu aș fi putut urma această specialitate. Chiar și astăzi, în ciuda unor eforturi imense depuse atît la București de domnul profesor Vintilă Mihăilescu, cît și la Cluj, în cadrul Institutului de Antropologie Culturală, disciplina antropologie socială nu este ferm stabilită în peisajul universitar. E păcat, pentru că e o disciplină care ne ajută să evităm nombrilismul. Antropologia socială este fondată pe capacitatea de a privi de departe (le regard eloigné) - din punct de vedere mintal, nu fizic - societatea și cultura; este fondată pe
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
dracu',/ nici casă-n Vlahia - ferește Doamne/ că-i cad ferestrele după trei toamne/ că vin cumanii și pecenegii/ și gugumanii și viceregii/ și-n fruntea oștii săltând buricu'/ Haplea al nostru cu polonicu'." (Haplea). Dar aceeași realitate bolnavă, același peisaj terifiant "vomitat" de tabloul social se regăsește pe un obraz general, colectiv, inert-indiferent, pe care poetul nu deslușește mai nimic. Ceea ce nu se schimbă, în toată această varietate a decorurilor și luxurianță imagistică adecvată la sintaxa revoltei, este postura singulară
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
realism denotativ și arhaic, chiar înainte ca România să cadă explicit sub tăvălugul comunismului sovietic. Încă din 1945, cînd mai erau încă doi ani pînă la abolirea monarhiei și trei pînă la naționalizare, el pictează țărănci monumetale și austere sau peisaje panoramice, legate subtil de ideea proletariatului suveran, cum ar fi acela din Petroșani. Și alături de el vin, în aceeași direcție, și alți exponenți ai avangardei, spirite nonconformiste și ostile establismentului burghez, care își reneagă propriile lor credințe artistice spre a
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
la periferia fluviului istoriei decât în centrul lui. În plus, Palmer face parte din rândul acelor artiști care păreau să promită imens la începutul carierei lor pentru ca, mai târziu, să se piardă în mediocritate. O retrospectivă - ,Samuel Palmer, viziune și peisaj" - organizată în comun de British Museum și Metropolitan cu ocazia bicentenarului nașterii artistului a pus, firește, accentul pe picturile timpurii. La 16 ani, Palmer produce acuarele de o remarcabilă maturitate. Lucrări precum ,Seara" sau ,Studiu cu case vechi" demonstrează un
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
hârtie misterioasa armonie a naturii. În pofida realismului aparent al detaliilor, pictorul manipulează lumina și perspectiva pentru a crea o atmosferă de vis. Cele mai reușite dintre picturile sale par să absoarbă nu să reflecte, în textura lor bogată, atributele romanticului peisaj din ținutul Kent. Expoziții grupând iarăși și iarăși aceleași pânze impresioniste sau disecând cele mai mici segmente ale operei unor Van Gogh sau Picasso au, de la un moment dat, o valoare educativă limitată, indiferent de succesul lor de public. Cele
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
tot mai mult i s-ar potrivi denumirea de Homunculus: vedete în eprubetă". Doina Jela, în schimb, socotește campaniile de marketing binevenite și o elogiază pe aceea inițiată de Polirom în favoarea tinerilor autori, "un desant care să schimbe direcția și peisajul literar". Irina Petraș vorbește despre evenimente și false evenimente literare, evenimente bune și evenimente rele, exemplificând, pentru prima categorie, cu apariția Almanahului literar de la Cluj și cu Istoria lui Alex Ștefănescu, iar pentru a doua cu nedreapta întâmpinare negativă ("corul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
a acestora în calitate de concepție componistică și lucrare muzicală concretă. Berio însuși recurge la imaginea unui fluviu atunci când își comentează propria lucrare: „Există la Mahler un aspect oniric foarte atractiv, care mă face să mă gândesc la un fluviu ce traversează peisaje într-o continuă tranformare. Și acest flux sonor continuu încorporează lucruri foarte complexe, dar și lucruri foarte simple, aproape vulgare. Este o pluralitate de experiențe muzicale familiare, însă transformate și controlate de către o idee foarte solidă, aproape clasică, și care
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Musicale, Paris, Richard-Masse, 1985, pp. 109-111). footnote> și adaugă despre întreaga lucrare că o concepe ca pe un „documentar despre un obiect găsit ca suport structural”. Grăitor este modul în care Luciano Berio își reprezintă concepția acestei lucrări muzicale, cuvântul „peisaj” fiind un cuvânt-cheie în acest sens și care invocă detașarea totală chiar prin sugerarea unei distanțe între privitor și imaginea mediată prin muzică asupra culturii muzicale universale. Invocarea unui alt cuvânt - „documentarul” - reprezintă un grad amplificat al detașării lui Berio
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
țară în 1971, rămânând, pe de o parte recunoscător lui Aurel Stroe, care m-a introdus, printre altele, în universul formalizării fenomenului sonor, și pe de altă parte Doamnei Cella Delavrancea ale cărei imaginație, cultură și vrajă erau unice în peisajul muzicii românești. Cu Valeriu Bărbuceanu și Steliana Calos formasem "Grup 3+", care a dat câteva concerte, inclusiv unul cu piesa "Plus Minus" de Stockhausen, ulterior interzisă de către cenzură pe motiv că anumite obiecte și evenimente sonore, oficiate de instrumentiști conform
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
ridice privirea din pământ, locuitorul de azi observă cu groază cum zone care îi erau familiare au fost rase de pe fața pământului pentru a face loc înălțării peste noapte a vreunui mastodont cu geamuri opace. Se familiarizează repede cu noul peisaj și, în scurt timp, uită și el ce a fost pe respectivul amplasament în urmă cu câțiva ani. Mai există în București locuri în care, un răgaz de reflexie îți poate aduce fiorii întâlnirii cu istoria. Privind, să zicem, Palatul
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
găitănarii, covrigarii, bragagii se retrag discret, pe nesimțite, spre periferie. Așa că la Expozițiunea de la 1906 (volumul al III-lea), menită a celebra împlinirea a 40 de ani de la venirea lui Carol I în România, nimic nu mai seamănă cu deprimantul peisaj bucureștean din momentul sosirii. Orașul și-a găsit o nouă identitate, îndrăzneala arhitectonică devine regulă, capitala este perfect sincronizată cu pretențiile Europei la început de veac. Cele trei albume Bucureștii în imagini. În vremea lui Carol I sunt născute, așa cum
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
unui singur parlamentar, pentru a observa preferințele sale stilistice; judecînd după literaritatea titlurilor, textele par gîndite pentru o iminentă publicare în volum: ,Brandul", ,Comisarul", ,Audi", ,Restaurantul", ,Cometa", ,Metafora", ,Blasfemia", ,Marja", ,Narco", ,Surpriza", ,Bastonul", ,Meniul", ,Recunioașterea", ,Înțelegerea", ,Acvariul", ,Neprietenul", ,Nașul", ,Febra", ,Peisajul", ,Lacul", ,Blitz", ,Samuraii", Supărare", ,Jocul", ,Maratonul", ,Bicicleta, ,țeapa", ,Dicționarul", ,Oglinda" etc. Una dintre aceste declarații e o caricatură extremă a stilului pitoresc-vulgar, în care fiecare cuvînt trebuie substituit printr-un joc de cuvinte, o aluzie, un sinonim ironic, o metaforă
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
două recente, aflate pe marile ecrane: Maria-Antoaneta a Sofiei Coppola și Propunerea australianului John Hillcoat. Cele două pelicule sînt de ,genuri" extrem de diferite (sensul e cel de ,gender" aici), dar le unește somptuozitatea imaginilor - ironic, unul se detașează prin sălbăticia peisajelor, celălalt e filmat la Versailles, deci grădinile -, oricum desfătarea vizuală (iar paranteză, ca să precizez că ambii cineaști n-au găsit o gură de rai și o filmează din toate unghiurile, nu, sînt peisaje încadrate și proporționate după toate regulile de
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]