877 matches
-
de uscat ai veacului XX, Corto ori Koinski, pe de altă parte, legătura este dată de respingerea moralei mediocrității, în numele loialității față de un cod propriu al onoarei. Narațiune cu inspirație istorică, în care se întâlnesc vâna lui Boccaccio, dar și penelul lui Machiavelli, Fanfulla este fresca Italiei, spațiul pe care îl invadează armatele imperiale și pe care îl frământă pasiunile politice sângeroase. Colorată și tragică, Italia lui Pratt este un tărâm în care trădarea și prietenia sunt termeni relativi. Alianțele se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
memorabilă a păcatului care se ascunde dincolo de marmura republicii. Loialitatea față de casa de Medici este motivată nu de căutarea onoarei, ci de calculul pragmatic al individului obsedat să învingă cu orice preț. Șaradele florentine sunt cu atât mai demne de penelul lui Stendhal (al acelui Stendhal pasionat de Italia și de gustul peisajelor ei) cu cât ele învăluie trădarea în haina luxoasă a prefăcătoriei rafinate. Ca și în alte texte, Pratt este maestrul care știe să reunească ingredientele suspansului și melodramei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
răspunzi. Armanoush a clipit fără nici o expresie, uitându-se la chelner care punea În fața ei o farfurie cu mâncare cu aspect bizar, ceva alcătuit din nuanțe de roșu, bej și alb. În mijlocul sosului care semăna cu niște tușe groase de penel se odihneau trei bucăți sferice de ton roșu crud și un gălbenuș de ou de un galben strălucitor, care alcătuiau Împreună o față jalnică, cu niște ochi găunoși. Ținând Încă mobilul la ureche, Însă fără s-o mai asculte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii iubiților tăi, nuditatea unei statui! Vârful sfârcurilor tale atinse dinainte suav cu penelul de sclava ta din Malabar, muiat În același carmin ce-ți Însângerează buzele, pline de ademeniri ca o rană! Rodin abia mai respiră. Lungile-i abstinențe, viața cheltuită Într-un vis de putere n-au făcut altceva decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
copaci și paraclis se vedeau câteva morminte având deasupra cruci grosolane. Rotari m-a urmat tăcut, fără să se opună schimbării de direcție. Înăuntru era un bărbat care părea în vârstă, și asta poate numai fiindcă pătimise mult. Înmuia un penel într-un vas plin cu cerneală roșie și trăgea linii drepte și curbe pe peretele din dreapta, aparent fără nicio noimă. Avea părul cenușiu și lung până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am întrebat: - Cine ești, omule? Mi-a răspuns fără a conteni să-și aștearnă extravagantele mâzgăleli. - Eu sunt cel care se roagă și cugetă. Numele meu, dacă se poate spune așa, este Garibaldoo. - Ești călugăr? Ești pustnic? A pus jos penelul și s-a așezat, cu umerii slabi rezemați de zid și cu mâinile pe genunchi. Privindu-mă în ochi, mi-a spus: - Tu nu ești longobard. Crezi în cele două naturi, devenite una în Logosul întrupat, sau într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Probabil din cauza înverșunării mele, adunarea a luat o hotărâre menită să scandalizeze nu puțini longobarzi. În a zecea zi a lui august m-am dus la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai faci? l-am întrebat intrând în biserică. - Încerc să mă lecuiesc de înfumurare și de orgoliu. Și tu ce mai vrei de la mine, Stiliano? Cuvintele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâna dreaptă în pieptul meu, în dreptul inimii, și a spus: - Am să fac ce-mi spui și mă voi ruga și pentru ca aici la noi să se reîntroneze pacea. Stai o clipă. S-a dus în locul unde-și ținea vasele, penelurile și culorile și a luat puțin ocru roșu. A spălat o bucată de zid cu apă, frecându-l apoi cu rădăcini de pir gros. A înmuiat penelul în acel amestec, a desenat un dreptunghi pe tencuiala curată, și în interiorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reîntroneze pacea. Stai o clipă. S-a dus în locul unde-și ținea vasele, penelurile și culorile și a luat puțin ocru roșu. A spălat o bucată de zid cu apă, frecându-l apoi cu rădăcini de pir gros. A înmuiat penelul în acel amestec, a desenat un dreptunghi pe tencuiala curată, și în interiorul lui a pictat numărul 625 între două columbe. - Uite, o să mă rog pentru ca aceste două suflete, eliberate din trup în acest an, să zboare ca pasărea pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
altceva nu-i sunt dator. Discuția asta am mai avut-o, dacă-mi amintesc, și chiar de mai multe ori. S-a apropiat de masă și a măturat de pe ea toate hârțoagele, vărsând cerneala și cutiile cu ustensile de scris, peneluri și pene. Mai înalt ca mine cu un cap leonin și apucând masa ca și cum ar fi avut de gând să mi-o arunce în față, a zbierat: - Vreau adevărul sau o să-ți culegi toți dinții de pe jos! Nepăsător, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a madonelor, că astăzi arta nu mai este făcută de curtezanii celor puternici, ci de marginalizații de la periferie, că pentru a picta nu mai au nevoie de peneluri și de pânze, ci de sprayuri cu aerosol, și, pentru a expune, nu mai caută Încăperile unor palate minunate, ci spațiile goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei urâciuni, ororii pure și anonime. Oricum, după câtva timp, Meri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Un șoricel rodea sfoara rețelei ca să‑l elibereze. (Să fie una dintre fabulele lui Esop?) Amănunt care se pierduse În umbra secolelor. Dar una dintre cele mai mari personalități ale secolului nostru, omul de stat Winston Churchill, a reconstituit, cu penelul lui, miticul șoricel. Când s‑a Întors din Anglia, Abe mi‑a povestit totul În propriul său salon (sufragerie nu putea fi numit). Avea și el tablouri semnate de artiști francezi mai puțin cunoscuți, dar buni. Cel mai vast dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și pe minge cad stropii calzi Pești printre stele - castana fierbinte a lunii-n
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-un sat românesc, legată, cu cătușele vieții, de zbuciumul Capitalei, Vasilica scrie poezie și iată, proză scurtă, în care pictează, cu penelul sufletului, amintiri ale unei copilării fericite, în scopul neuitării originilor. Americanul Ezra Pround spunea: „Criticul prost se recunoaște după faptul că începe să vorbească despre autor, în loc să discute despre poem.” Nu voi face această greșeală! Eu nu sunt critic literar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
atributele aferente acestei organizări: Primărie, Cămin Cultural, Școală cu clase I-VIII, Bibliotecă, Dispensar, Cofetărie etc. Și unde sunt rezidenți, majoritatea intelectualilor comunei. Dacă personajele principale: Frusina, George, Petru, Alexandru, Gheorghe și ceilalți câțiva, sunt descrise (fizic) cu amănuntele caracteristice penelului unui portretist, mediul ambiental, satul, în sine, este abia creionat - un crochiu, în cărbune. Acest fapt face ca acțiunea, în sine, să poată fi amplasată în orice loc, în mediul rural specific întregii țări (în final, autoarea face precizarea: este
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită de emoțiune, dar nu sătulă de-a privi. Tremura cu toate astea ca varga și i-a fi auzit clănțănirea dinților dacă n-ar fi ținut gura strâns încleștată. Penelul pictorului zbura pe spațiul gol ce și-l lăsase pe pânză și sub mînă-i se născură formele lui Ieronim, din sus în jos, formă cu formă până la umeri, pe cari pictorul schiță două lungi și strălucite aripi negre... ședința era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rece, sceptică, îi discleștă puțin buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă în ochi. - Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schiță în fugă acele trasături de-o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal. - Ce nenorocit trebuie să fi fost când reamintirea îi schimbă fața - gândi Cezara și o duioșie dulce și liniștită îi împlu sufletul... Ea nu mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce părea lucrat în marmură... Răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită, dar nu sătulă de-a privi. Penelul pictorului zbura pe spațiul gol ce și-l lăsase pe pânză și sub mînă-i se născură formele modelului, din sus în jos, până la umeri, pe cari pictorul schiță două lungi și strălucite aripi negre... Ședința era lungă. În vremea aceea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceva. Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce expresie va lua fața ta. Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece îi descleștă buzele. - Da, da! asta-i expresia! zise Francesco. Ochii lui se entuziasmară și penelul schiță în fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune în fața întunecatului geniu. - Cum reamintirea îi schimbă astfel fața, gândi Cezara, și o duioșie liniștită îi împlu sufletul... Ea nu mai era aceeași. Din tremurătoare deveni lină - acuma-l iubea. În
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită de emoțiune, dai nu sătulă de-a privi. Tremura cu toate astea ca varga și i-ai fi auzit clănțănirea dinților dacă n-ar fi ținut gura strâns, încleștată. Penelul pictorului sbura pe spațiul gol ce și-l lăsase pe pânză și sub mînă-i se născură formele lui Ieronim [modelului], din sus în jos, [formă cu formă] până la umeri, pe cari pictorul schiță două lungi și strălucite aripi negre... Ședința
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sceptică, îi discleștă puțin [descleștă] buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă in ochi. Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schiță în fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal. - Ca nenorocit trebuie să fi fost când [Cum] reamintirea îi schimbă astfel fața, gândi Cezara, și o duioșie dulce și liniștita îi împlu sufletul.. Ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
remarcabilei cărți dedicată de același autor senologiei, care trece în revistă nu numai ches-tiuni ținând de patologie și tehnici chirurgicale, ci inițiază și lungi excursuri în istoria artelor plastice, unde imaginea sânului deține un loc de frunte printre tentațiile așilor penelului. Eseistul își poate îngădui astfel de evadări din chingile profesiei datorită unui consistent orizont de lecturi esențiale. Cu Mihai Pricop poți discuta oricând și despre Picasso, și despre Celentano, și despre Marin Preda ori proza sud-americană, este totdeauna la curent
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ziua de azi vedem lumea cum au fost și va fi, există naturi cu puține pretenții și cu mai mult talent care, neademenite de opinia publică, ce în toată ziua e alta, zugrăvesc în liniște, sau cu pana sau cu penelul, lumea cum se prezentă ochiului lor, fără de-a întreba mult dacă mai putea fi și altfel decum este. Și totuș acești oameni nepreocupați sunt măsura progresului intelectual la un popor, căci lor le lipsește intenția de a se arăta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-și afla pereche-n lumea toată./ Atât a hărnicit măiastra Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-și afla pereche-n lumea toată./ Atât a hărnicit măiastra Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]