1,015 matches
-
de odinioară, strălucitul grafician Eugen Mihăescu. El nu era un suporter al regimului comunist, dimpotrivă. La momentul când trebuia luptat Împotriva regimului Ceaușescu, a luptat alături de Dorin Tudoran, Mihai Botez, Paul Goma - cu armele sale, Înainte de toate cu cea a peniței. Afăcut caricaturi care au circulat În România și pe care le publica revista lui Aristide Buhoiu din California, Universul. Iată deci că există și oameni care l-au susținut pe Ion Iliescu din simpatie personală, bănuiesc. Mircea Mihăieș: Există evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
arheolog. În portretul în cărbune al lui Sadoveanu, ca și în cel al lui Pârvan, asperitățile, estompate discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr scriitor vioi, inteligent, cu siguranță mai mult dramaturg decât poet”, nici o reticență; dimpotrivă, penița muiată în acid tare îngroașă, divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat, ironizat, persiflat prin reducere la absurd. Deasupra altor schițe de portret e prinsă câte o tăbliță explicativă, traducând simpatia sau prețuirea. Astfel, Dan Petrașincu, Ieronim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
a regăsit începutul prin final, întocmai cum ar trebui să înceapă toate operele de artă (...)" (1951: 991). "Orice fel de plan, care poate fi numit plan, trebuie să fie elaborat cu foarte mare atenție în vederea stabilirii unui deznodământ, înainte ca penița să alunece pe hârtie. Doar având întotdeauna în fața ochilor un deznodământ putem conferi unui plan indispensabila trăsătură care ține de logică și de cauzalitate făcând în așa fel ca toate incidentele, și în special tonul general, să tindă spre prezentarea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
știu bine cine sunt, de o ușurință și de o suplețe fără margini. El are avantajul de a putea scurta rândurile întocmai după cum dorește scriitorul. Interjecția ah! costă vreo 7,8 bani, tot așa ca un rând plin; iar arta peniței celor care se cred mareșali ai literaturii constă de fapt în a reda multe spații goale; (stilul mercantil). (Wey 1845 II: 183) În roman, partea așa-zis dialogată este semn de leneveală și obișnuință: personajele vorbesc doar ca să umple niște
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Vezi Humphrey despre Reed; Applegate despre Cochhrane; Pauly despre Runyon (Damon Runyon); Roberts despre Day; Kerraine și Yagoda despre Markey și Hecht; Weber despre Hemingay (Hemingay's Permanent Records) (n. a.). 73 Pandantul lui Gibson Girl, personificarea idealului feminim portretizat cu peniță satirică și personaj central într-o serie de povești ilustrate, create de Charles Dana Gibson timp de douăzeci de ani, de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. 74 Stil de jurnalism scris la persoana a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cele utilizate și pentru facerea semnului crucii), atingerea foii albe de hârtie (oh, Mallarmé, cel obsedat de pagina neprihănită precum albul lebădoi, "le vierge, le vivace"), materialul din care era confecționată partea eminamente activă a instrumentului, dispenserul de cerneală (numit "peniță", cuvânt distorsionat de străinezi, spre amuzamentul băștinașilor carpatini) aurul garanta o lină lunecare pe hârtie, caracteristicile a ceea ce avea să devină (în terminologia de azi) "suportul mesajului" culoare, tușeu, "fragrance", ba chiar și gust când purtătorul hârtiei scrise trebuia (fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
hârtie, caracteristicile a ceea ce avea să devină (în terminologia de azi) "suportul mesajului" culoare, tușeu, "fragrance", ba chiar și gust când purtătorul hârtiei scrise trebuia (fiind capturat de neprieteni) să ingereze mesajuli și în sfârșit, raportul intim dintre hârtie și peniță în efortul conjugat de trasare a liniilor care decupează pe "suport" pajiști de semnificant din care se vor desprinde parcelele de semnificat (numite câmpuri semantice). 2. "Imaginea corpului" la care se referă citând à tort et à travers două autoare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
atât din expresiile lor, ca și din cele ce-au mărturisit mai pe urmă. Încă o dată vii mulțumiri pentru ajutorul ce ați binevoit a mi-l acorda. Cu bune sentimente Al. Arșinel N.B. Scriind la Of. P.T.T.R. Dolhasca, cu o peniță proastă și cu mâinile înghețate, de aceea și scrisul atât de schimbat. Al.A. 4 (Dolhasca), iunie 1978 Stimate și iubite domnule Eugen, Am făcut iar o comèdie, ori poantă, tot una-i! 316 De multe ori mă atrăgea viața
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
legitimări, raționalizări științifice nu este nici pe departe închisă. Și ce putem spune despre toți cei care, intelectuali sau politicieni, s-au făcut garanții acestor acțiuni! În numele Binelui, bineînțeles, s-au ridicat vocile lor și s-au așternut pe scris penițele lor. Desigur, și în prezent ei continuă să slujească unor cauze și dau, fără pic de rușine, lecții de morală și de științificitate acelora care nu au șansa să se afle în posesia adevărului. Cu gândul la aceasta, la aceștia
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu o cultură deosebită și cu un tact pedagogic recunoscut, a făcut și cu mine o lecție de școală, când elev fiind, cred că în trimestrul unu al clasei întâia, am trecut de la scrisul pe tăbliță, la scrisul cu toc, peniță și cerneală. Mâna de începător, penița care zgâria și hârtia, care nu era prea lucioasă a făcut ca pagina „scrisă” de mine să nu corespundă cerinței de temă scrisă acasă, pentru a putea fi prezentată la școală domnului (bun și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un tact pedagogic recunoscut, a făcut și cu mine o lecție de școală, când elev fiind, cred că în trimestrul unu al clasei întâia, am trecut de la scrisul pe tăbliță, la scrisul cu toc, peniță și cerneală. Mâna de începător, penița care zgâria și hârtia, care nu era prea lucioasă a făcut ca pagina „scrisă” de mine să nu corespundă cerinței de temă scrisă acasă, pentru a putea fi prezentată la școală domnului (bun și drag) învățător. Tata și-a călcat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și-a călcat pe inimă - nu concepea în viața de dascăl să rupă file din caiet - și m-a pus să rup foaia și să o mai scriu o dată cu atenție mărită și deja cu o mai mare experiență în înmuiatul peniței în cerneală și plimbatul ei pe fila curată de caiet. De data aceasta „profesorul” a acceptat lucrarea scrisă de acest ucenic în scrisul cu cerneală. în 1948 - 15 mai, a început marele calvar care a durat 16 ani și aproape
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a realizat‑o după o gravură a germanului Martin 47, lucrare care i‑a adus o faimă imensă; o gra‑ vură, unde era înfățișată scena în care diavolii îl ispitesc pe sfântul Antonie cel Mare; Michelangelo a copiat‑o în peniță într‑o manieră necunoscută până atunci, pictând‑o apoi în culori, ajungând până acolo încât, pentru a imita 47 Martin Schongauer (1456‑1491) - pictor remarcabil în gravură. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 87 câteva chipuri ciudate de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
După multe exerciții trece în etapa a doua: organizarea deprinderii. Acum dispar mișcările inutile, efortul exagerat. Mișcările principale încep să fie contopite într-un tot unitar ce reprezintă o literă, pe care o poate trasa și fără a mai ridica penița de pe hârtie. Procesul acesta de eliminare a mișcărilor de prisos și unificarea celor esențiale este un proces de schematizare. Acțiunea începe să se desfășoare armonios. Continuarea exercițiilor duce la automatizare, constând în aceea că scrisul nu mai solicită o atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un acut simț al observației. Îmbină lirismul sentimental (scrie și lirică propriu-zisă) cu notația ironică și satirică, maliția cu poanta umoristică, particularități evidente și în următoarele volume: Stele verzi (1967), Oglinzi (1974), Parodii și epigrame (1976), Vatra (1980), Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Săgeți (1990), Fulgere basarabene (1997). Debutul și evoluția lui C. s-au așezat sub influența benefică a lui G. Topîrceanu, de la care a asimilat dezinvoltura versificării, simplitatea expresiei și arta poantei. Umorul și satira, uneori de tipul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
1978; Urzicuțe, Chișinău, 1979; Între patru ochi, Chișinău, 1979; Vacanța lui Tropoțel, Chișinău, 1980; Vatra, Chișinău, 1980; Luminișuri, Chișinău, 1983; Drum deschis - Put’otcrât, Chișinău, 1984; Rezonanțe, Chișinău, 1985; Tropoțel ajunge primul, Chișinău, 1985; Zurgălăi, Chișinău, 1987; Comedii, Chișinău, 1988; Penița și bărdița, Chișinău, 1988; Săgeți, Chișinău, 1990; Zâmbăreți și cucuieți, Chișinău, 1990; În ajun de Anul Nou, Chișinău, 1992; Fulgere basarabene, Chișinău, 1997. Traduceri: Heine, Poezii, Chișinău, 1959 (în colaborare cu P. Starostin); S. Oleinik, Satiră și umor, Chișinău, 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
Cum am ajuns scriitor (1977). T. scrie și un roman parodic, alegoric, Fără minuni, Doamne! (1967), încearcă proza de aventuri în Acțiunea P. 1500 (1957) și cultivă foiletonistica, reunită în volumul Portrete în aquaforte, unde desenează tipuri contemporane cu o peniță acidă, în felul vechilor „fiziologii”. Procedeele frecvente sunt aluzia, ironia bonomă sau amară, caricatura, falsa complicitate cu personaje aparținând faunei interlope. SCRIERI: M-am făcut băiat mare, București, 1954; Muzicuța cu schimbător, București, 1956; Acțiunea P. 1500, București, 1957; Cine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
Dar ce-ar fi făcut omul dacă era în locul boului? Indiferent de ce fel de om ar fi fost în locul boului, cu siguranță că ar fi ridicat stiloul de jos. După acest act l-ar fi deschis să se uite la peniță. L-ar fi înșurubat din nou și ar fi dorit să vadă cît de funcțional este. Cu siguranță ar fi remarcat că n-are agățătoare. Pînă la această fază, absolut toți oamenii ar fi procedat la fel. De aici încolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alcătuiască un poem-fluviu axat pe destinul fabulos al aceluiași personaj, înșirând ipostaze ale existenței „magnificului”, un alter ego: „eu nicolae magnificul scriu un tratat despre știința morții și a reînvierii / îl scriu pe coapsele donei juana cu degetele transformate în peniță de iridium / dona juana plânge de durere ca un animal înjunghiat / frazele se aștern după fraze / memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
cîntărește destul. Nu cade din cer. Trebuie căutată și costă. Pentru ea ucizi un animal, smulgi o creangă sau prelucrezi metalul. Pana are o istorie individuală și una generală, ca și civilizațiile și materia: pana de trestie, pana de gîscă, penița, stiloul, pixul. O istorie ciudată, disprețuită, dar serioasă. Cuvintele ne întind capcane. Homo faber are instrumente. Homo cogitans nu le are, sau le are cu titlu metaforic. Ceea ce numim "utilaj mental" (Lucien Febvre) sau "echipament intelectual" (Jacques Le Goff) reprezintă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a forțelor de cultură și de muncă" se găsesc și ele în situația de a se întoarce spre "stînga", prin factorul emotiv, oral și populist. Ce cadril amuzant: primii la scris devin ultimii la oral, dar în democrația mediatică leneșii peniței sînt cei dintîi pe micul ecran. Program contra prestație, curs magistral contra interviu, amfiteatru contra platou de filmare. În spatele zidurilor șubrede ale caietelor trimestriale, îi vom vedea oare, într-o bună zi, pe ultimii mohicani ai "războiului literal" expuși în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aici altfel decât telefonic?), notând cu exactitate numele, prenumele și profesia. Conține o coală de hârtie tip cerere, mărginită de însemne oculte, chenarul fiind lucrat cu migală de un meșter talentat, care a elaborat totul, toată grafica aceasta, cu o peniță specială, cu vârful atât de fin încât liniile care alcătuiesc figurile și insignele trebuiesc analizate cu lupa. Chenarul care înrămează hârtia (chenar de o lățime de cinci centimetri) este chiar frumos, grațios, grafica are un farmec sobru, ciudat, cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-l invităm pe George Enescu la una din manifestările noastre și, fără nici o ezitare, am redactat, cei câțiva membri din "conducerea" societății, o scrisoare foarte respectuoasă, invitându-l la reuniunea noastră dintr-o miercure viitoare. Cineva a caligrafiat scrisoarea cu peniță "rondă" (ni s-a părut mai elegant) și un om de serviciu al liceului a avut și el tot atâta minte cât și noi de a dus-o la adresă. Tot el, cuprins probabil de cine știe ce teamă, a raportat fapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi-am propus de la Început să fac un Cehov mai auster și să rezist tentației oricărei „Înfrumusețări“. Ce ne interesa era ca spectatorii să aibă o relație intimă cu actorii, În așa fel Încât să audă chiar de la distanță scârțâitul penițelor din groapa de unde Vania și Sonia se străduiau să țină conturile proprietății, Învățând să sufere și să trăiască. Și totuși cronicarului de la Times ori nu i-a plăcut gustul ceaiului servit de Dădacă, ori i s-a părut incomod scaunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau în Revista literară, în anii ’44, ’45, ’46. A fost observată înrudirea lor de preocupări cu cele ale lui G. Călinescu din Universul poeziei. Dar venind la putere Partidul Comunist, Crohmălniceanu i s-a alăturat, odată cu alți confrați de peniță, trecând cu toții „de partea Revoluției“, cum s-a tot spus în epocă și mai târziu. Nu a fost vorba, bineînțeles, de nici o revoluție, ci de schimbarea vechiului regim prin intervenție din afară. A contat în opțiunea lui Crohmălniceanu faptul că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]