1,013 matches
-
fragil, desi ne reprezinta pe toti. Prin el vom intra la trap în Europa. Asa sa ne ajute Cel de Sus !” Ce mai ?! în numai câteva ore de la eveniment, Marele Eveniment, pereții grajdului se dilatară enorm, firava făptură, sprijinită în penițele și pixurile, în telexurile și veveurile gazetărești traversând canale și mâneci, mări, pârâuri și oceane, profilul său cabalin făcând să sughițe de necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit să facă respirație bouche-en-bouche
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pământul la vederea uliului care survolează neîncetat, și care, atunci când ostenește, se așează bătrânește pe câte un stâlp. Macii roșii ca para focului parcă dau viață peisajului prin faptul că par aruncați ca pe o coală de hârtie de penița cu cerneală roșie a unui stilou. Jos, în vale, se află o veche fântână, luată parcă din timpuri în care buciumul “sună în vale”; sfoara ei este subțire și pare roasă de trecerea timpului, semn că acel izvor din adâncuri
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ei, amuzați, trufași, miștocari, cabulipseau să-și pregătească foile și pixul, eu le „băgam bla-bla-ul“ (cum ar zice ei), făcându-mi, anesteziant, numărul paseist. Ce era caligrafia altădată, chiar și pentru noi, cei ajunși la școală în dejism, căutătorii de penițe Redis: armonie a simțirii, eleganță, rafinament, disciplină, respect față de ierarhie, cultul frumuseții, rotunjime, echilibru. Cumin țire. Ce însemna pentru generația lui Eminescu scrisul frumos, ce rost au multele pagini cu litere maniacal șlefuite și semnături narcisiace din manuscrisele lui. Caligrafia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
grafician Nicolae Viziteu, original de pe aceleași meleaguri cu autorul, iar coperta, în deplină concordanță cu conținutul, semnată de Traian și Iulian Boboc, întregesc lucrarea cu adausuri tonifiante. Așa cum o face și Vasile Larcu, alt cavaler al condeiului cu spadă în loc de peniță, inserând pe coperta IV o epigramă dedicată octogenarului Ștefan Boboc: Bunul simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec, nu stau pe loc
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
de râs. Arsenalul subiectelor prin care se „intoxică” textul dedicat preopinenților este vast: Zicala populară, aluzia la lucrări și autori celebri, recte Caragiale, patimi omenești, vicii la vedere sau ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul în negru și în peniță ambutisată dintr-un tăiș de sabie, atacul la persoană fără avertismentul en gàrde! , sugestia cu ițari de metaforă, sperietori din Codul penal, invective publicabile și pe undeva licențioase, zăngănit naționalist, ode patriotice vis à vis de poftele nesătule ale vecinilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
gândești. Nu ești bun, de vreme ce nu știi să montezi ori să demontezi o ușă, să mături curtea, să remediezi instalații sanitare, etc., etc...” “Păi, băiețel, uite ce zic eu: pune tu mâna pe condei și fă ca mine, dă cu penița-n ei de să le meargă fulgii, nu alta!” ... “Eu sunt poet, nu prozator.” “...Nu zău! Ne mai și înfruntăm, care va să zică!” ... “Nu, nu mă înțelege greșit, nu e vorba de înfumurare. Dar, “specialitatea” mea literară, ca să zic așa, e cuvântul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aforism al marelui gânditor renascentist aplicân-du-l preotului. Făcând astfel, mă gândesc că nu greșesc, chiar dacă această comparație a preotului cu măgarul, în trecut, a avut un caracter ambiguu. Aceasta nu ne împiedică să facem o astfel de apropiere, în vârful peniței, încurajat de faptul că unor mari preoți le plăcea să se compare cu măgarul, pentru a exprima voința lor de a se pune pe urmele lui Cristos ca slujitori ai iubirii, chiar și în timpurile cele mai apropiate. 2. Să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cuiul din cămară, cînd am observat adevărata sumă. Domnul Thaw se duse la fereastră și rămase acolo, cu mîinile în buzunare, uitîndu-se la stradă. în cameră se auzi un sunet clar, frenetic, ca un șoarece rozînd lemnul sau ca o peniță zgîriind hîrtia. — Pentru Dumnezeu, nu te mai zgîria! spuse domnul Thaw. Nu sînt suficiente pete de sînge pe cearceafuri? — Scuze. — Nu înțeleg de ce-a trebuit să minți, poate numai de dragul de a minți. Puteai ascunde adevărul și dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pierde cineva timpul, Dumnezeule! Și totuși era o femeie superbă... De obicei, astea bine făcute țin acul în mână de parcă ar fi un pește viu." Le avea de la prima nevastă. O căsătorie care durase exact patru luni. Și peisajul în peniță de la Capri, tot de la ea îi rămăsese. O femeie frumoasă și ciudată... Îi plăceau cerceii lungi, parfumurile grele, rochiile decoltate, se fotografia totdeauna cu umerii goi. Își închipuiau că sânt îndrăgostiți până peste cap unul de celălalt. Poate că fuseseră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascuțită și a schimbat-o cu alta. În sfârșit, când toate preparativele au fost îndeplinite, își fixă mai bine ochelarii pe nas, deschise dosarul cu grijă, întoarse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă îmbie curtenitor, deschizîndu-se din nou la cămașă, luând tocul cu penița verificată și deschizând dosarul la pagina unde făcuse mai devreme ștersătura. ― Acum? Chiar acum? ― De ce nu, scumpe domnule Daniel? zise Arhivarul. Mai târziu vă luați cu treburile, nu mai aveți vreme de mine... Apropo, ați văzut Stâncile de marmură? ― Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întâmplarea și mai ales la omul de care se leagă amintirea mea de școlar... Cu toată încrederea, în ajunul deschiderii școlii, merg la prăvălia domnului Tachi Gheorghiu și mă înarmez cu ustensile necesare școlarilor mai mari: toc de scris cu penițe strălucitoare, gumă de șters (radieră) și o zdravănă călimară cu cerneală violet, mai ochioasă, să tot am la scriere. La școală învățătoarea ne-a spus că va mai trece timp până vom ajunge la scrierea pe caiet cu cerneală și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un stilou de aur pe care doream să-l filmez și pe care pînă la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era din aur masiv și ornată de mînă. Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era din aur masiv și ornată de mînă. Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese să fie gravat un blazon delicat pe capacul stiloului. Am deslușit În centrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din Canare. Seara, acasă, cînd Delphine și fetele dormeau, mă gîndeam la al doilea roman și redactam fraze care datorau mult delectării posace, acel păcat grav, servindu-mă de stiloul din aur al Ilustrísimei eminențe, folosind În scopuri pernicioase o peniță care servise să i se scrie papei. Dacă aș fi avut telefon acasă, l-aș fi sunat oare pe tata? Ca să-i spun ce? Ca să-l anunț triumfător că Încep o altă carte? Sau ca să-i cer iertare că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascuțită și a schimbat-o cu alta. În sfârșit, când toate preparativele au fost îndeplinite, își fixă mai bine ochelarii pe nas, deschise dosarul cu grijă, întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă îmbie curtenitor, deschizându-se din nou la cămașă, luând tocul cu penița verificată și deschizând dosarul la pagina unde făcuse mai devreme ștersătura. — Acum? Chiar acum? — De ce nu, scumpe domnule Daniel? zise Arhivarul. Mai târziu vă luați cu treburile, nu mai aveți vreme de mine... Apropo, ați văzut stâncile de marmură? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
între alții, pe dogmaticul postjunimist Mihail Dragomirescu, directorul Convorbirilor critice, apostrofat cu insolență vulgară: „Opaițul Sămănătorului s-a stins de mult. Mai pe urmă, Mihalache Dragomirescu, înțelegînd că tăcerea îi prinde mai bine, și-a șters în păru-i grăsos penița ca s-o curețe de cerneală și hîrtia destinată criticelor sale a transportat-o la privată” (în Facla, an IV, nr. 32-46, noiembrie-decembrie 1913). Una dintre țintele favorite ale polemicilor lui Vinea este E. Lovinescu, împotriva căruia se dezlănțuie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe masă Se află o lume miraculoasă Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor penița o voi lua Din călimară va răsuna Un cuvânt vrăjit. Șansă Viața asta e un test Un test
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor penița o voi lua Din călimară va răsuna Un cuvânt vrăjit. Șansă Viața asta e un test Un test in care ești la mijloc. Îți sunt testate cunoștințele Dar iți mai este data o șansa O șansa care să mai poți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
școala primară din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie cu foarfecele cornițele melcilor. Întreaga sensibilitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
presupune efort, că victoria aduce și suferință, nu doar bucurie, așa ca și prăjiturile mamei, când mai dulci, când mai amare. Pe lângă concursuri, alături de prietenii mei, am parte și de multe teze ori teste. Nu mă sperie nici ele. Așez penița pe hârtie și nu o ridic până nu obțin rezultatul dorit. Mirosul oțetit al cernelii plutește de fiecare dată în sala mea de clasă, printre copiii ghemuiți din bănci, cu mâinile reci, rătăciți în noianul de definiții, precum o particulă
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]