2,745 matches
-
Nitam-nisam, începe să cânte Partidul, Ceaușescu, România. Lionel crede că trăiește un coșmar. Lucien se uită la traducătoare, așteptându-se să cânte și ea versiunea în franceză a acestui frumos cântec popular românesc. Traducătoarea e mută: nu interpretează nimic. Momentul penibil e salvat tot de Jana, care se oprește brusc din cântat: — Nu mi-ați răspuns, emisiunea se dă și în România? — Nu cred, răspunde Lucien. Atunci, pot să vă fac o confidență: Ionel era un dulce. Și dansa un twist
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să mă gîndesc!... Stau cu emoții, să văd odată premiera asta, scoasă, În drumuri lungi și multe, și repetiții scurte și puține... Coșmar de septembrie: după ce, an de an, situația concurenței la unele secții ale Facultății de teatru a ajuns penibilă, o asistentă a fost somată să aducă cinci candidați la cea mai năpăstuită secție. A plîns, a plîns, iar a plîns, apoi a găsit soluția: cinci ...pensionari de pe scara blocului În care locuia. A, că vor fi ulterior decedați, ori
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lume m-a catalogat drept ludic, adresându-mi-se cu apelative precum Domnul Ludic, Ironistul, Cel Mai Ludic Dintre Serioși, Cel Mai Serios Dintre Ludici. Pur și simplu mă fură condeiul. Pe de altă parte, mi-e frică mereu de penibil, de rizibil. Ca să fiu mai clar, vreau să evoc spusa unui critic la un spectacol de-al meu, de pe la nceputuri, cu „Patima roșie”, o piesă pe care am tratat-o În cheie parodică, nu ca pe o dramă, cum o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în cazul străbunicului meu, om serios, care a trăit 100 de ani. Fiicele lui, printre care și bunică-mea, trebuiau sa aibă grijă de el. Împliniseră cel puțin 70 de ani atunci. Dar tot despre tăticu vorbeau. Și era cam penibil. Mergeau la Tăticu să vadă ce mai face, să doarmă cu el. Mergeam și io cu bunică-mea. La Tăticu. Omul se născuse la 1886 și a murit în 1986. România abia devenise regat când venise el pe lume. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de undeva de sus, iar în centrul tablei am desenat o creatură umanoidă mică și caraghioasă, care mesteca într-un cazan unde se putea deduce că fierb niscai măcinici. Am reușit să umplem tabla cu tot soiul de grafii destul de penibile, încercând să ne convingem „tovarășa“ că „Măcinicii“ ar fi o zi mult peste Ziua Femeii și care trebuie sărbătorită printr-un chiul căruia tocmai ne scremeam să-i găsim o justificare superioară. În ciuda entuziasmului, tovarășa a luat la cunoștință destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pentru majoritatea dintre noi. De fapt, orice e străin e foarte ciudat. Avea Păstorel o vorbă, hrtgrh frjdn!, proverb ceh. O limbă, vorba lui Mark Twain, mai aproape de o boală a gâtului decât de vorbirea articulată. Toate limbile necunoscute par penibile. Asta voiam să spun. Dar iar am luat-o prin miriște. Oricum, când cei doi au plecat, tipa și-a aruncat părul ăla scurt pe spate cu o mișcare din care am dedus că s-a tuns de curând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu sesiză prezența soției sale. Aceasta surprinse doar finalul convorbirii: ,,Te rog să termini o dată cu telefoanele acestea fără rost!" La cine te răsteai, dragă! Când auzi vocea Doinei, doctorul Teodoru înmărmuri. Găsi totuși puterea de a se detașa de situația penibilă în care fusese găsit și replică: O pacientă, Doina, o pacientă care cred că e schizofrenică. În seara aceea cei doi soți discutară puțin. Amândoi cu câte o carte în mână, încercau să deslușească substratul unor scrieri, dar gândurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
detenție, am avut tot timpul un sentiment de mândrie personală care nu mi-a dispărut nici astăzi. Dar, de fapt, pe cine mai interesează dacă mă destăinui, spunând că sunt fiu de deținut politic? Risc să mă simt ridicol sau penibil. Toată perioada cât a stat închis tata, eu mi-am permis un libertinaj neîntâlnit la ceilalți prieteni sau dușmani, însoțit de un nonconformism de frustrare, ce aveau menirea de a îndulci surghiunul amar și lipsa căldurii unui cămin de familie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
gând să bea ceva. La deschiderea ușii câțiva clienți se întoarseră către nou-venit. Se știa privit și asta îl făcu să se fâstâcească. Nu trebuia să dea nimic de bănuit, așa că nu întoarse capul tocmai pentru a nu continua situația penibilă în care se afla fără voia lui. Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea ușor cine pătrundea în acest spațiu nedeterminat, aproape cenușiu din cauza fumului gros de țigară. Cafeaua era fierbinte și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că nu avea asupra lui decât o pijama transpirată, agenții i-au permis să se așeze. Era în privirea lor ceva ce îl îndemna să se tot justifice asupra identității și, cu cât încerca mai mult, cu atât devenea mai penibil în fața celor doi bărbați care îi percheziționau în grabă casa. Disperat, Vladimir chemă portarul imobilului ca să declare în favoarea sa, cum că îl cunoaște de unsprezece ani, de când locuia în acest apartament. Vrând să fie cât mai util, portarul începu să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se afla în penitenciar?! O fi. Dacă lumea latră la unison, dacă presa i se alătură, dacă întreaga suflare nu are altceva pe buze, în această zi luminoasă și călduroasă de august, decât acest fapt, pentru unii oribil, pentru alții penibil, și, în fine, pentru încă alții... Dar, iată, la poarta penitenciarului, au sosit mama și tata arestatei. Îmbulzaelă, curiozitate, gură-cască și, mai ce, la poarta penitenciarului? Mai nimic, zice un zeflemist, că, din orice țânțar, ușor se iscă un armăsar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu mare greutate am târât cufărul macabru până la prag. Mă aștepta un car mortuar vechi și rablagit, cu două mârțoage negre și slăbănoage. Bătrânul era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mi-a părut atît de rău că o piesă de teatru s-a terminat. Nu mi-am părut niciodată mai străin mie Însumi ca În momentul cînd m-am descoperit, simplu spectator, ieșind din sală, cu sentimentul că redevin serios. Penibil sentiment. Această simplă și minunată Întîmplare, În care am regăsit geniul eternului teatru, m-a redat mie Însumi ; de parcă aș fi fost operat de suflet, de parcă mi s-ar fi extras o boală din propria psihologie”... Ce frumos! Pesemne că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Într-o piesă, un cuvînt deșucheat : o sută Însă, cred că e prea mult...(vezi și exemplul dat la pagina 341). Oricum, criticul n-are nici o vină pentru pornografiile care mustesc În piesele contemporanilor. Ca profesor Însă, am un sentiment penibil cînd studentele mă Întreabă de ce se vorbește atît de buruienos În dramele mileniului trei mioritic. Un colectiv de universitari clujeni (coordonat de Liviu Malița), ce se gîndi? Ia să susțină un grant cu subiectul ăsta! Și l-au făcut. Volumul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mîhnitor să citești despre prima și ultima lui iubire, fracturată de inconveniențele bolii! Se dorea mereu lîngă Olga, dar doctorii Îi interziceau să plece la ea, din motive de sănătate. Și plămînii lui distruși Îl pu neau și-n situații penibile, cu mulți ani Înainte de exit (scui pa sînge, uneori foarte des, și trebuia să se retragă din societate). Scriitorul suferea cumplit, dîndu-și seama că le gătura lor este de scurtă durată și, vai!, APROAPE IM PALPABILĂ (ea repeta la Moscova
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
servici' cu Dacia, țineți-o tot așa. Dacă vreți vilă și merțan, faceți cum vă zic eu, flăcăi!" Da, Jeni, exact astea au fost cuvintele lui. Și acum, pă bune, zi tu că n-are dreptate omu'!" " Mi se pare penibil", făcu tipa cu un ton iritat. "Ce dracu', băuse sau ce?" "Ei, băuse. A spus-o pe șleau. Mie tocmai asta îmi place la el, că nu se dă maica Tereza. Și e tare de tot. Ca profesionist, nimeni nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
criticii mei or fi țistuit, strâmbând din nas: "Cu ce șabloane uzate ne umblă și ăsta. A adormit și a visat că e gândac și pe urmă s-a trezit din nou la lumea reală! Patetic" mârâie cei mai americanizați -, "penibil", fac ceilalți. Ei bine, după cum au observat cei un picuț mai atenți, nici vorbă de așa ceva. Poate par oarecum obositor, dar mă văd nevoit să accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele concrete în desfășurarea lor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Deși fusese întotdeauna mai tânăr (cu zece ani) decât ea și, cu toate că îi plăcuse mult femeile (în tinerețe îi găsise rătăcite prin buzunare scrisori de amor, dar niciodată nu-l provocase la discuții pe care ea le-ar fi considerat penibile; nu vedea rostul acestor discuții și, oricât l-ar fi dădăcit, el dacă voia so facă lată cu o altă femeie, așa ca militar, tot o făcea) Karin îl înțelegea. Înțelegea și diferența de vârstă dintre ei; când bănuia ceva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
minunat pământ. Alergăm printre idei, oameni și scopuri, dar din când în când ne oprim obosiți și constatăm că de multe ori ne-am rătăcit în labirintul vieții. Suntem atunci invadați de un sentiment de neputință și oboseală, ne simțim penibili și incapabili de a înțelege acea stare. În acele momente, este indicat să nu apelăm la mintea rațională dezvoltată mecanic pe parcursul vieții, care nu va face altceva decât să excludă, să nege sau pur și simplu să ignore toate argumentele
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu locotenent-colonelul. Cunosc personal cazul unei institutoare, cu gradații, care avea pensia mai mare decât a soțului ei general. În ce privește domeniul pur militar, după cum am arătat în articolul precedent, un maior are solda mai mare decât pensia unui general, situație penibilă care însă nu există în domeniul civil pentru grade similare. Contrastul nu arată că soldele sunt mari, întrucât în realitate și ele sunt mai mult decât insuficiente, ci numai spiritul anarhic ce stăpânește ierarhizarea pensiilor militare și absolut numai această
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
care și-o reprimase de la bun Început. S-ar putea spune că avusese, În privința lor, o mare dorință de a fi optimist, care În cele din urmă se epuizase. La toate acestea se mai adăugă, Înainte de a pleca, și incidentul penibil cu portofelul. Trebuia să plătească votca, dar nu-și găsea portofelul, fiindcă nu-și mai găsea nici pardesiul, ceea ce-i provocă un moment de neîncredere și derută - de fapt, i se făcu efectiv greață de sine. Își amintea vag că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Christinei să audă. Țineau atît de mult la ea, Încît n-ar fi vrut nici În ruptul capului s-o dezamăgească. Sau poate că se grăbeau să vorbească despre deplasarea polilor, pentru a face cît mai repede uitat episodul ușor penibil al ridicării scaunului de pe podea. Sau măcar pentru a se preface că uitaseră. Oricum ar fi fost, erau hotărîte să aplice măsuri hotărîte, ceea ce În primă instanță părea un lucru foarte simplu. Ar trebui Însă Înțeles bine și alt lucru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de simpatie maiorului. CÎnd se Întîlneau, Îi zîmbea extraordinar de amabil, deși cu un aer ușor echivoc. Firește, nu se punea problema să mai Încerce și o a doua aventură Împreună. Ce se Întîmplase atunci, acolo, rămînea o amintire cam penibilă și un secret al lor, neștiut de nimeni altcineva - cel puțin pînă În dimineața aceea mediocră, cînd banda Înregistrată de „rădașcă“ Îi oferi maiorului două mari surprize. Prima dintre ele se referea chiar la Daisy, căreia Jegg Îi făcuse o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să aștepte puțin Într-o baracă, pentru că trebuia să rezolv cu șeful de echipă cîteva chestiuni organizatorice. Jumătate de oră mai tîrziu, a venit după mine ca să-mi spună că sunt jalnic. Ești jalnic, bătrîne, zău! Ești de-a dreptul penibil. Nu ți-am cerut decît un milion. Mi-e rușine că te cunosc și că-ți sunt prieten, nenorocitule! În fine, modul lui obișnuit de a-și exprima nerăbdarea. A vrut sau s-a prefăcut că vrea să plece chiar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de profitoarea de Delfina, de planuri din astea vă arde vouă, cine e? Să știi că nu scapi de mine pînă nu-mi spui cine e prospătura, îl amenință, ca să mă pot ocupa de amîndoi așa cum se cuvine. Mă simt penibil, îi răspunde Roja cu sinceritate, privindu-și vîrfurile pantofilor, nodurile șireturilor, punînd capăt scenei, zău că n-am timp de prostii din astea, de discuții de doi bani, îi mărturisește verificîndu-și curelușa ceasului de la încheietura mîinii, sînt în întîrziere, băieții
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]