1,530 matches
-
Bine, chiuveto, dar de mine ce zici? În mine își curăță tot corpul! replica cada. Vă gândiți doar la voi! Eu le spăl hainele murdare! spuse revoltată mașina de spălat. A! mi-am amintit cum Andrei își pune pe mine pensulele murdare de la pictură, prosopul și mușamaua pe care pictează, vorbi cada. Obiectele din baie erau revoltate. Voiau mai mult respect din partea familiei. Pe lângă aceste obiecte și cele din sufragerie erau nemulțumite. Pe mine se așează cu hainele de afară în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un miner sârguincios am spart piatra, am aruncat-o și am păstrat ce era cu adevărat important: talentul. Fiecare artist, indiferent că este pictor, muzician, poet sau sculptor are cel mai puternic instrument: imaginația. Ea se regăsește la pictor în pensule și culori, la muzicieni, în instrumentele sale muzicale sau în voce, la poet în condei și la sculptor în dalta sa iscusită. Imaginația este cel mai bun și mai puternic medicament. Ea iți dă încredere în tine și prin exprimarea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pudră bronzantă”. Mi-a zis că o să-mi dea strălucire și că n-o să mai arăt atât de îngrozitor de... Și, brusc, s-a oprit. — Palidă, a zis într-un final. Sunteți doar un pic... palidă. Iau cutia de pudră și pensula uriașă de obraz și încep să-mi întind pudra pe pomeți și pe frunte. După care, în clipa în care îmi zăresc reflexia în oglindă, îmi înăbuș cu greu râsul. Am o față dement de aurie și strălucitoare. Arăt ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
provoca să îndrăznesc măcar să nu fiu de acord. Așa e ! — Gata ? Eddie iese din birou cu o pălărie de pai pe cap. O să ne topim de căldură, să știi. — Eddie, te rog frumos, nu începe, i-o taie Trish, băgând pensula înapoi în rimel. Mergem la petrecere și cu asta basta. Ai luat cadoul ? — Și ce s-a întâmplat ? întreb, încercând să readuc conversația în punctul din care s-a întrerupt. Cu planurile lui Nathaniel. Trish își țuguiază ușor buzele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune Guy ? — Mai închide o dată, spune machioza. Închid ochii deși n-am chef și simt că-mi dă cu și mai mult fard. Pentru numele lui Dumnezeu. Mai are mult ? Are vreo importanță cum arăt ? În cele din urmă, ridică pensula. — Deschide. Deschid ochii și-l văd pe Guy în același loc, la câțiva metri de mine. Însă Nathaniel nu se vede nicăieri. Unde s-o fi dus ? — Lipește-ți buzele... îmi cere machioza, scoțând o pensulă de buze. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cele din urmă, ridică pensula. — Deschide. Deschid ochii și-l văd pe Guy în același loc, la câțiva metri de mine. Însă Nathaniel nu se vede nicăieri. Unde s-o fi dus ? — Lipește-ți buzele... îmi cere machioza, scoțând o pensulă de buze. Nu pot să vorbesc. Nu pot să mă mișc. Ochii îmi fug panicați în jurul mulțimii de pe alee, în căutarea lui Nathaniel. Am nevoie de el. Am nevoie să vorbesc cu el înainte să înceapă conferința asta de presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unul către altul și se sărutară, iar camera începu să se miște în jurul lor, dezvăluindu-i pe toți cei prezenți la ceremonie; invitații aplaudau și chiuiau fără să scoată un sunet. Samuel lăsă din mână telecomanda, concentrându-se asupra unei pensule de pe podea, pe jumătate acoperită cu o bucată de plastic. Vinovăția începea să-i dea târcoale. Cu cât se gândea mai mult, cu atât se afunda într-o mare de remușcări. Nu procedase corect. De atâta vreme n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rând datorită ideilor sale despre sex. Trebuie spus că această fată, Erika, avea niște ochi verzi foarte mari, pe care îi garnisea cu straturi abundente de fard liliachiu. Își evidenția obrajii printr-o dâră lungă de roșu aplicată cu o pensulă groasă și moale. Nu purta deloc cercei obișnuiți, ci numai câteva clipsuri din bucățele lustruite de lemn, care sunau ca tamtamul îndepărtat al unui trib. De regulă, purta părul strâns într-o coadă la spate și-l dezlega arareori, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că doritorii de bilete ar fi trebuit să vină înarmați cu o pensulă îmbibată în lichid alb, vâscos... Doriți să călătoriți? Vânzătorul (care nu putea fi altul decât Magicianul, numai că Scriitorul, captiv în lumea unor vise din care nu găsea puterea să mai iasă, nu realiza asta), îl pironi cu o privire
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dreptul hazlie apariția unui astfel de petec verde în mijlocul decorului cenușiu în care doar betonul făcea legea. Gărdulețul se înclină puțin sub greutatea sa, iar Scriitorul își trecu degetele prin păr și plimbă privirea, așa cum un pictor ar plimba o pensulă pe pânză, dintr-o parte în alta. Nu văzu pe nimeni. Niciun trecător. Aerul deveni dintr-o dată greu, vâscos, intra cu mare greutate pe nori, se strecura până în plămâni, acolo unde intra provocând o durere acută. Asta ce mai e
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! - în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare saxofonul, se construiește sub privirile atente ale artistului concentrat, ar trebui mai mult galben, totuși, atenție la contrast, nici nu avem nevoie de saxofonist, un joc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu-mi dă bani să-mi plătesc cursurile la Școala Populară de Artă. Chiar dacă mi le plătea mama pe ascuns, tot nu-mi ajungeau banii din bruma de bursă de student și din colabora- rea de la ziar ca să Îmi cumpăr pensule, pânze și acuarele. Într-o zi, chiar lângă Școala Populară de Artă, unde mergeam să iau cursuri de desen, am văzut pe un stâlp următorul anunț : „Concurs de poezie pentru Începători. Trimiteți manuscrise cu zece poezii pe adresa de mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să iau cursuri de desen, am văzut pe un stâlp următorul anunț : „Concurs de poezie pentru Începători. Trimiteți manuscrise cu zece poezii pe adresa de mai jos“. Era o adresă din Tecuci. Bingo ! Așa pot face rost de bani de pensule, culori și de parfum Fleur de Lys, preferatul meu, m-am luminat eu. m-am dus acasă și mi-am analizat caietul de poezii. Din tot ce scrisesem erau vreo trei care mi se părea că ar fi putut merge
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că nu-mi dă bani să-mi plătesc cursurile la Școala Populară de Artă. Chiar dacă mi le plătea mama pe ascuns, tot nu-mi ajungeau banii din bruma de bursă de student și din colaborarea de la ziar ca să îmi cumpăr pensule, pânze și acuarele. Într-o zi, chiar lângă Școala Populară de Artă, unde mergeam să iau cursuri de desen, am văzut pe un stâlp următorul anunț : „Concurs de poezie pentru începători. Trimiteți manuscrise cu zece poezii pe adresa de mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să iau cursuri de desen, am văzut pe un stâlp următorul anunț : „Concurs de poezie pentru începători. Trimiteți manuscrise cu zece poezii pe adresa de mai jos“. Era o adresă din Tecuci. Bingo ! Așa pot face rost de bani de pensule, culori și de parfum Fleur de Lys, preferatul meu, m-am luminat eu. M-am dus acasă și mi-am analizat caietul de poezii. Din tot ce scrisesem erau vreo trei care mi se părea că ar fi putut merge
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Domnule Felix, zise mieros Aurica, vezi cum ești? Parcădumneata nu știi?! Noi am aflat precis că Georgeta face asta pentru dumneata. Noi nu zicem nimic, poate ții la ea, dar nu trebuia să-l încurce pe bietul Titi. Titi mânuia pensula, cu ochii în hârtie, din ce în ce mai nervos. Felix rămase înmărmurit de insinuarea Aurichii, trebuind totuși să-i recunoască o măsură de adevăr. - Eu, zise el, încurcat, nu am nimic cu domnișoara Georgeta, abia o cunosc... Întâmplător... e o eroare la mijloc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar vorbi de cazul lui Napoleon și al Josefinei, spre a vedea cum judecă lumea gesturile sublime. Deveni devotat pentru Otilia, îi făcu mulțime de mici servicii, iar lui moș Costache începu să-i procure materiale. Îi aducea piroane, vopselării, pensule, nimicuri dibuite, cine știe pe unde, dar pe care bătrânul le primea cu mare satisfacție. Îl întreținu în preocuparea construcției, comunicîndu-i zilnic prețul varului, al cărămizilor, al cimentului. Intră prin case de cunoscuți și semicunoscuți, ca să afle ce se mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În genere însă camera sa respira eleganța fină și artistică, care contrasta foarte mult cu hainele sale mai mult unse și rupte. Cărțile aurite și legate stăteau în șir pe-o masă acoperită cu roșu, pe care stăteau risipite creioane, pensule, palete și colori în cutii mari sau unse pe țeste de scoici marine. Mă trântii pe-un scaun, aruncând o ochire numai indiferentă pe toate aceste obiecte ce-ntr-al [t]fel de dispozițiune mi-ar fi părut poate stranii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-a spus el cu asprime tatălui meu, „nu le-ai vopsit și pe dedesubt”. Tata a argumentat că oricum acolo nu se uită nimeni. „Cine-o să știe?”, a mai Întrebat el. „Tu”, i-a răspuns bunicul, punându-i pensula În mână din nou. Din povestea de mai sus reiese și definiția pe care am dat-o mândriei față de munca făcută. Aceea de a face mai mult nu pentru că va observa altcineva, ci pentru că ai standarde personale Înalte. Cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
hârtia, Efrem i-o îndesă în buzunar. Apoi desprinse un celuloid de pe ecran. — Ia și asta. Portretul artistului în tinerețe. În orice caz, dacă vrei să-i lecuiești frântura de la tâmplă, să n-o faci cu bidineaua, ci cu o pensulă subțire. Altminteri, mai mult o să vatămi decât o să lecuiești. Ieși îngândurată, ferindu-se în ultima clipă din calea tărgilor purtate în fugă și a brancardierilor care cereau, în gura mare, să li se facă loc. Se strânse în pardesiu și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fata amestecă spirt în apă caldă și, mai degrabă tamponând decât ștergând, ca să nu-i provoace alte dureri, muie cojile de sânge uscat și îi curăță obrazul. Rănile rămaseră dezvelite la colțurile buzelor, la rădăcina urechii, de parcă cineva, cu o pensulă, voise să dea chipului său un aer hlizit. Când socoti că, peste urmele blacheurilor, nimic nu mai putea fi, până una-alta, lecuit și că, printre frânturile spuse cu caznă, băiatul nu mai avea ce adăuga, Melania îi puse în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care, cu mâini tremurânde, și-o treceau unul altuia sau, mai exact, și-o smulgeau unul altuia. Lucică avea, în schimb, fața albă și netedă, chipul prelung de parcă ar fi fost zugrăvit pe tencuială, iar trăsăturile delicate păreau trase cu pensula subțire a unui desenator japonez. Părul lung îi ascundea bună parte din chip, ochii negri îi erau tăiați pieziș. Prin buzele supte se vedea că-i lipsesc dinții din față, ceea ce dădea caninilor o bucurie neobișnuită. Lucică purta o haină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trei nu se clintiră, știau că ăsta e prețul. Și, în ordinea în care i-am cunoscut, cel dintâi vorbi Tili : — Astăzi am cunoscut o fată. Cea mai frumoasă din lume. Ca să-i desenezi trăsăturile, ți-ar trebui neapărat o pensulă subțire. Are un păr pe care vântul i-l înfoaie chiar și când nu mișcă nicio frunză. Corpul ei pare modelat pe roata olarului. Cum o cheamă ? întrebă Coropciuc. — Magdalena. Dar nu știu de fapt cum o cheamă. Adică nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gust, i se poate spune Piața Mare, Piața Armelor sau, de pildă, Piața Primăriei. Aici, în Piața Mare, începe povestea noastră. În locul acesta, printre vânzătorii de amintiri și proroci, pictorul își așeza într-un colț șevaletul, tuburile de vopsea și pensulele. Oamenii îi pozau neclintiți, cu capul ușor într-o parte sau cu privirile țintă înainte, după cum credeau că le șade mai bine. Își aranjau părul cu câteva gesturi repezi, femeile își reîntregeau conturul ochilor sau al buzelor, miopii își scoteau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ținea paleta cu vopsele. Numai că, în locul paletei, în palma întinsă, pictă ceasul deșteptător de pe noptieră. Mai era un minut până la miezul nopții. Atunci, cu mâna purtată de o putere mai mare, desenă acele ceasornicului ca pe unul singur. Lăsă pensula și paleta să cadă. Închise ochii. Îl cuprinse o sfârșeală caldă, toate chipurile pe care le desenase începură să se învârtească în jurul lui, ca un balans de călușei, în ritmul muzicii de flașnetă pe care o ascultase în copilărie. Pe măsură ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]